sîmbătă, 27 mai 2017

Nu, nu e Dragnea

loading...
Nu, nu e Dragnea

În ultima vreme, unii și-au făcut o nouă ''icoană'', numai bună de aruncat în ea cu săgeți de Darts și scuipați. Se numește Liviu Dragnea. E-adevărat, o majoritate relativă a votat la recentele alegeri parlamentare partidul al cărui președinte este și, prin extensie, și pe el. Bâlbâielile și lipsa de comunicare ale partidului și guvernului său, aparența de ilegalitate - demontată deja de CCR - a deciziilor și Ordonanțelor sale, ieșirile și stilul său, aparent lunecoase, au făcut din el ''idolul'' protestatarilor de ocazie, nici ei dezinteresați și deloc ''spontani''.

Ai crede că toate relele țării, dacă nu ale planetei, se datorează lui Liviu Dragnea. Trump însuși ar fi câștigat, transformând SUA într-un subiect de mișto planetar, tot din cauza lui Dragnea. Un mare ghețar s-ar fi desprins din calota glaciară tot în urma mașinațiunilor sale. Hamsterii și-au căpătat prin el un nume de ocară și mulți copii returnează deja pet shopurilor dezgustătoarele - mai nou - animăluțe. Cel mai probabil, și omul de afaceri Vasile Turcu s-ar fi sinucis tot din cauza decepției produse de șeful PSD.

Am încercat să descopăr și eu ce rele a mai făcut Liviu Dragnea, mai consistente și mult mai importante pentru mine, traiul meu și familia mea. Mă uit în parcări, la locurile pentru cei cu dizabilități, ocupate de tot felul de mitocani insensibili, sănătoși tun și cu ceafa lată, sau de țațe descălecate direct din jeepuri scumpe. Niciunul dintre ei nu e Dragnea. Mă uit la locurile de joacă, la băieței prost crescuți, care-o trântesc pe fiică-mea și o dau jos de pe scara toboganului, ca să se urce ei, sub privirile impasibile sau chiar încurajatoare ale părinților. Niciunul nu e El. Nu Dragnea îi pune pe băieței s-o împingă pe fii-mea, care e fetiță. Dacă eu faceam așa, copil fiind, taică-meu, îmi rupea capu'.

Mă uit în trafic, la diverși bizoni, care merg ca la zidul morții și-i pun pe toți din jur în pericol. Niciunul nu l-a avut instructor la școala de șoferi pe Liviu Dragnea. Mă uit pe stradă cum se aruncă pe jos gunoie... Nu toți l-au votat pe Dragnea. Unii chiar îl urăsc - poate tocmai de-aia aruncă?...

          Vizavi de mine e o petrecere, cu manele și muzică turcească dată la maxim și boxe scoase în stradă. Nu, nu e ziua lui Dragnea. În autobuze și trenuri sunt sute, chiar mii de călători frauduloși. Nu, nu i-a pus Dragnea (bine, poate cu excepția sudenților, care au gratuitate ;-) Prea mulți români își bat nevestele și copiii. Poate-au văzut la Dragnea? Nu. În fine, România este și va mai fi bătaia de joc a Europei cu două viteze. Îmi vin în cap vreo doi-trei nume de foști șefi români de stat și nu, niciunul nu e Dragnea.

          Poate ar trebui să desenăm (și) fețele altora, pe țintele respective. Numai că nu încăpem toți acolo. Atunci, să rămână Liviu Dragnea.

Editorial de Sorin Lucian Ionescu

loading...

Comenteaza aceasta stire

Avalanșa justiției românești: Sistemul ocult de putere s-a bazat pe șantaj!

Așa cum natura poate fi considerată un om mai mare, și omul poate fi considerat o natură mai mică. Face natura ditamai demonstrațiile de forță (cutremure, tzunamiuri, erupții vulcanice, taifunuri)? Le face și omul, dar la scara lui.

O Capitală nefrecventabilă
De Sorin-Lucian Ionescu 22 mai 2017

Joia trecută în Capitală a fost un total haos. Nu era nici vineri, nici sâmbătă, nici luni. Trei șoferi bucureșteni cu care am călătorit în ziua respectivă mi-au confirmat independent unul de celălalt că n-au văzut așa ceva de ani de zile - eu eram convins că așa e la ei zilnic. Nu, a fost ceva și mai deosebit. Deși, nici eu n-am văzut vreodată coadă, de la Otopeni la Casa Presei Libere, care să stea pe loc, pur și simplu!? Centura era și ea paralizată, dar asta știam deja, dintotdeauna.