marţi, 20 februarie 2018

Nu, nu e Dragnea

Nu, nu e Dragnea

În ultima vreme, unii și-au făcut o nouă ''icoană'', numai bună de aruncat în ea cu săgeți de Darts și scuipați. Se numește Liviu Dragnea. E-adevărat, o majoritate relativă a votat la recentele alegeri parlamentare partidul al cărui președinte este și, prin extensie, și pe el. Bâlbâielile și lipsa de comunicare ale partidului și guvernului său, aparența de ilegalitate - demontată deja de CCR - a deciziilor și Ordonanțelor sale, ieșirile și stilul său, aparent lunecoase, au făcut din el ''idolul'' protestatarilor de ocazie, nici ei dezinteresați și deloc ''spontani''.

Ai crede că toate relele țării, dacă nu ale planetei, se datorează lui Liviu Dragnea. Trump însuși ar fi câștigat, transformând SUA într-un subiect de mișto planetar, tot din cauza lui Dragnea. Un mare ghețar s-ar fi desprins din calota glaciară tot în urma mașinațiunilor sale. Hamsterii și-au căpătat prin el un nume de ocară și mulți copii returnează deja pet shopurilor dezgustătoarele - mai nou - animăluțe. Cel mai probabil, și omul de afaceri Vasile Turcu s-ar fi sinucis tot din cauza decepției produse de șeful PSD.

Am încercat să descopăr și eu ce rele a mai făcut Liviu Dragnea, mai consistente și mult mai importante pentru mine, traiul meu și familia mea. Mă uit în parcări, la locurile pentru cei cu dizabilități, ocupate de tot felul de mitocani insensibili, sănătoși tun și cu ceafa lată, sau de țațe descălecate direct din jeepuri scumpe. Niciunul dintre ei nu e Dragnea. Mă uit la locurile de joacă, la băieței prost crescuți, care-o trântesc pe fiică-mea și o dau jos de pe scara toboganului, ca să se urce ei, sub privirile impasibile sau chiar încurajatoare ale părinților. Niciunul nu e El. Nu Dragnea îi pune pe băieței s-o împingă pe fii-mea, care e fetiță. Dacă eu faceam așa, copil fiind, taică-meu, îmi rupea capu'.

Mă uit în trafic, la diverși bizoni, care merg ca la zidul morții și-i pun pe toți din jur în pericol. Niciunul nu l-a avut instructor la școala de șoferi pe Liviu Dragnea. Mă uit pe stradă cum se aruncă pe jos gunoie... Nu toți l-au votat pe Dragnea. Unii chiar îl urăsc - poate tocmai de-aia aruncă?...

          Vizavi de mine e o petrecere, cu manele și muzică turcească dată la maxim și boxe scoase în stradă. Nu, nu e ziua lui Dragnea. În autobuze și trenuri sunt sute, chiar mii de călători frauduloși. Nu, nu i-a pus Dragnea (bine, poate cu excepția sudenților, care au gratuitate ;-) Prea mulți români își bat nevestele și copiii. Poate-au văzut la Dragnea? Nu. În fine, România este și va mai fi bătaia de joc a Europei cu două viteze. Îmi vin în cap vreo doi-trei nume de foști șefi români de stat și nu, niciunul nu e Dragnea.

          Poate ar trebui să desenăm (și) fețele altora, pe țintele respective. Numai că nu încăpem toți acolo. Atunci, să rămână Liviu Dragnea.

Editorial de Sorin Lucian Ionescu

Comenteaza aceasta stire

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.

Singurul colac de salvare

Și din Parlament, și din Palatul Victoria, și de la Cotroceni. Cu același rezultat. Ce nu a funcționat? Eu unul am ajuns la concluzia că cel mai puternic motor al emancipării României este educația. Educația nu a funcționat!