vineri, 21 iulie 2017

Nu, nu e Dragnea

Nu, nu e Dragnea

În ultima vreme, unii și-au făcut o nouă ''icoană'', numai bună de aruncat în ea cu săgeți de Darts și scuipați. Se numește Liviu Dragnea. E-adevărat, o majoritate relativă a votat la recentele alegeri parlamentare partidul al cărui președinte este și, prin extensie, și pe el. Bâlbâielile și lipsa de comunicare ale partidului și guvernului său, aparența de ilegalitate - demontată deja de CCR - a deciziilor și Ordonanțelor sale, ieșirile și stilul său, aparent lunecoase, au făcut din el ''idolul'' protestatarilor de ocazie, nici ei dezinteresați și deloc ''spontani''.

Ai crede că toate relele țării, dacă nu ale planetei, se datorează lui Liviu Dragnea. Trump însuși ar fi câștigat, transformând SUA într-un subiect de mișto planetar, tot din cauza lui Dragnea. Un mare ghețar s-ar fi desprins din calota glaciară tot în urma mașinațiunilor sale. Hamsterii și-au căpătat prin el un nume de ocară și mulți copii returnează deja pet shopurilor dezgustătoarele - mai nou - animăluțe. Cel mai probabil, și omul de afaceri Vasile Turcu s-ar fi sinucis tot din cauza decepției produse de șeful PSD.

Am încercat să descopăr și eu ce rele a mai făcut Liviu Dragnea, mai consistente și mult mai importante pentru mine, traiul meu și familia mea. Mă uit în parcări, la locurile pentru cei cu dizabilități, ocupate de tot felul de mitocani insensibili, sănătoși tun și cu ceafa lată, sau de țațe descălecate direct din jeepuri scumpe. Niciunul dintre ei nu e Dragnea. Mă uit la locurile de joacă, la băieței prost crescuți, care-o trântesc pe fiică-mea și o dau jos de pe scara toboganului, ca să se urce ei, sub privirile impasibile sau chiar încurajatoare ale părinților. Niciunul nu e El. Nu Dragnea îi pune pe băieței s-o împingă pe fii-mea, care e fetiță. Dacă eu faceam așa, copil fiind, taică-meu, îmi rupea capu'.

Mă uit în trafic, la diverși bizoni, care merg ca la zidul morții și-i pun pe toți din jur în pericol. Niciunul nu l-a avut instructor la școala de șoferi pe Liviu Dragnea. Mă uit pe stradă cum se aruncă pe jos gunoie... Nu toți l-au votat pe Dragnea. Unii chiar îl urăsc - poate tocmai de-aia aruncă?...

          Vizavi de mine e o petrecere, cu manele și muzică turcească dată la maxim și boxe scoase în stradă. Nu, nu e ziua lui Dragnea. În autobuze și trenuri sunt sute, chiar mii de călători frauduloși. Nu, nu i-a pus Dragnea (bine, poate cu excepția sudenților, care au gratuitate ;-) Prea mulți români își bat nevestele și copiii. Poate-au văzut la Dragnea? Nu. În fine, România este și va mai fi bătaia de joc a Europei cu două viteze. Îmi vin în cap vreo doi-trei nume de foști șefi români de stat și nu, niciunul nu e Dragnea.

          Poate ar trebui să desenăm (și) fețele altora, pe țintele respective. Numai că nu încăpem toți acolo. Atunci, să rămână Liviu Dragnea.

Editorial de Sorin Lucian Ionescu

Comenteaza aceasta stire

George Soros sau Visul cofetarului nebun

Fără îndoială miliardarul George Soros (György Schwartz) este una dintre figurile care au marcat profund sfârșitul secolului XX, dar marchează și începutul secolului XXI. Cu o avere imensă, ale cărui zerouri nu le știe nici el numărul, dacă este luat din scurt, Soros a devenit, după 1989, o figură importantă în istoria statelor din estul Europei.

Șefa DNA Laura Codruța Kovesi vrea o sentință, încă 10 ani la locul de muncă

Înregistrările scandaloase date publicității din interiorul DNA au demonstrat fără putere de tăgadă faptul că respectivul „organ” al statului, sub conducerea Laurei Codruța Kovesi, nu urmărește “facerea” justiției, în spiritul și litera legii, așa cum îi este menirea în orice stat democratic ci, mai degrabă, obiectivele sale sunt satisfacerea unui anumit public, cu anumite simpatii politice sau executarea unor ordine venite din alte sfere de interes.

Pervertirea coanei Justiția

Acoperite de zgomotul de fond, creat de moțiunea de cenzură și căutarea unui nou premier, înregistrările cu șefa DNA Laura Codruța Kovesi tind să treacă neobservate, deși din ele rezultă o stare de fapt și anume aceea că justiția românească nu este una pentru binele societății, ci la nivelul DNA este poliție politică.