duminică, 23 septembrie 2018

Autodemascarea

Autodemascarea

Într-o manieră cu totul și cu totul senzațională, doamna Laura Codruța Kovesi și cei care o susțin s-au demascat. S-a întâmplat aproape imediat după ce ministrul Justiției a solicitat revocarea șefei DNA. 

Iar demascarea este atât de clară încât nu mai lasă niciun fel de dubiu în ceea ce privește maniera în care șefa instituției anticorupție și procurorul general Augustin Lazăr înțeleg să intervină brutal în viața publică, excedându-și atribuțiile și competențele. Așa s-a ajuns în situația în care, cu o uluitoare promtitudine, domnul Tudorel Toader este acuzat că a încălcat în mod grav legea. Pentru moment, doar verbal.

Încălcarea legii secretului de stat, care i se pune astăzi în cârcă ministrului Justiției, este o infracțiune care se pedepsește cu ani grei de închisoare. Cu atât mai mult cu cât ea este săvârșită de un mare specialist în drept, care nu ar putea fi scuzat pentru o eventuală intepretare greșită a legii. În cazul lui Tudorel Toader, circumstanțele ar fi desigur agravante.

Ce i se impută acestuia? Că printre documentele depuse la dosar, care întăresc motivele pentru care ministrul Justiției cere revocarea șefei DNA, ar exista unul care constituie secret de stat și care nu putea fi prezentat CSM-ului. Desigur, dacă așa ar sta lucrurile, atunci domnul Tudorel Toader ar fi pus în pericol siguranța națională. După care ar fi putut fi acuzat de toate relele pământului. Inclusiv că ar face jocul Moscovei, la scurt timp după ce  făcut jocul „ciumei roșii”. Dar oare există în mapă un asemenea document?

Poate că este timpul să discutăm cât se poate de serios despre așa-numitele documente clasificate. De mai mulți ani, în România, țară dominată la greu de serviciile secrete, s-a instaurat moda clasificării drept secrete a unui număr din ce în ce mai mare de documente S-a ajuns atât de departe, încât chiar și în dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, în ciuda faptului că toate informațiile de acolo ar trebui să fie publice, conform principiilor de drept și legilor statului, au fost introduse documente clasificate. Pe care nu le mai pot studia părțile aflate în proces. Nici inculpații și nici apărătorii acestora. Acces la asemenea informații au doar judecătorii. Și nu toți. Numai cei care au primit așa-numitul certificat ORNISS. Numai că certficatele ORNISS se dau pe sprânceană. De ele beneficiază în general oamenii din sistem. Dacă un dosar penal, să spunem, cuprinde un document clasificat, atunci nu mai poate funcționa nici măcar repartizarea aleatorie a celor care judecă cauza. Dacă se întâmplă așa, judecătorul este ales anume. Adică pe sprânceană. Să ne mai mire în aceste condiții afirmația generalului SRI Dumbravă, conform căreia Justiția face parte din câmpul tactic al principalului serviciu secret?

Parlamentarii, fiindcă sunt aleși de popor, au acces la informațiile clasificate fără a mai fi nevoiți să solicite certificat ORNISS. Ceilalți demnitari , nu. Miniștrii, dacă nu sunt și parlamentari, sau chiar și primul ministru, au nevoie de bunăvoința principalului serviciu secret, fără de care nu ar putea primi cerificat ORNISS și, ca atare, nu ar putea să ocupe respectiva demnitate publică. Indiferent de calități. Lucrurile nu se opresc însă aici. Când o persoană primește certificat ORNISS, pune la dispoziția SRI toate informațiile solicitate privind persoana sa, dar și a membrilor de familie și chiar a anturajului. Mai mult, permite sub semnătură proprie ca SRI să poată face orice fel de investigații și supravegheri le consideră necesare pentru a preveni, vezi Doamne, eventualele scurgeri de informații secrete.

Puse împreună, pe de-o parte, fenomenul clasificării cu nemiluita a unui număr din ce în ce mai mare de docuemnte care primesc astfel calitatea de secrete și, pe de altă parte, această procedură a certificării ORNISS, se ajunge la un rezultat toxic și exploziv. Care poate fi, pe scurt, denumit drept poliție politică pe scală largă. Sau, dacă vreți, profil de regim de stat al securității.

Ei bine, în această capcană încearcă acum să-l împingă pe Tudorel Toader, Augustin Lazăr, Laura Codruța Kovesi și compania. Respectivul document a apărut în presă și poate fi studiat de absolut orice persoană, care pretinde că este obiectivă. Și oricine va observa cu ușurință că nu există acolo absolut nico informație care ar putea vreodată să pună în pericol siguranța statului român. Așa cum de altfel se întâmplă în cazul a 90% din documentele clasificate drept strict-secrete. Mai mult decât atât însă. Respectivul document nici măcar nu este clasificat drept secret de stat. Așa cum au apreciat cât se poate de corect consilierii din Ministerul Justiției.

Când spun că s-au demascat, știu ce spun. Au arătat încă o dată, de data asta cât se poate de explicit, care este filozofia instituțională la nivelul parchetelor și managerială la nivelul șefilor de parchet. Este filozofia, să mă ierte cititorul pentru expresia folosită, „ba pe-a mătii”. Cu alte cuvinte, oricui îi pune bețe în roate vreunui procuror șef, i se va găsi instantaneu un nod în papură. Care va fi transformat într-o anchetă. Vă dați seama că, dacă Tudorel Toader va fi anchetat de procurori, președintele Klaus Iohannis ar putea să constate de îndată că acesta nu este altceva decât un „penal”. Încă unul dintre penalii care vor să blocheze ascensiunea Justiției în viața poporului român și care întinează gloria de necontestat a respectvei puteri în stat. Și, evident, în aceste circumstanțe, nimeni nu va băga de seamă că, de fapt, nici în acest caz nu este vorba de Justiție. Ci doar despre domnii procurori. 

        Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire