miercuri, 18 ianuarie 2017

Ce ne sperie astăzi

loading...
Ce ne sperie astăzi

"Am trăit cu cheia de gât. Asta a însemnat că la 6 ani mergeam și mă întorceam singură de la școală, aveam casa și pe frati-miu pe mână. NU am făcut meditații și aveam pact cu mama s-o întreb numai punctual, la matematică, despre problemele pe care nu le înțelegeam. În rest, temele cu părinții erau asociate cu rușinea și incompetența.

Școlile s-au închis din cauza zăpezii în fiecare an. Se plâng atâția părinți, fac o dramă că nu au cu cine lăsa copiii acasă, în cele două zile libere, de parcă ar veni războiul peste noi. Creștem o generație a infirmilor, a inadaptaților, dependenți de electronice, dar care nu știu să închidă o ușă după ei. Sau să traverseze o stradă.

Nu uitați că omu' a supraviețuit în istorie fără atâtea batiste dezinfectante, psihoze și frici inoculate de mic." (Sidonia Bogdan, facebook)

Ce se-ntâmplă?, vorba lui nea Nicu Văcăroiu. Am fost exact același copil și o spun fără eroism, ca mine au fost sute de mii iar în ani, milioane, numai în România. La cinci ani am luat-o agale pe jos spre grădiniță, ce-i drept pe același trotuar, situată la vreo opt sute de metri. Probabil că m-au urmărit ai mei din priviri, din poartă. N-am fost dus NICIODATĂ de mână, la școală. La șapte ani mă duceam singur la film, în oraș, cu autobuzul. Numai ideea ca astăzi s-o las pe fiică-mea pînă în colț, la pîine, singură și pe jos, mă îngrozește. Ce mă îngrozește cel mai tare? Că nu se va descurca și-o vor păcăli ăia la rest? Că o calcă vreo mașină? Că va fi răpită de vreun pedofil pervers? Trebuie să mă gândesc. Înainte de '89 nu se răpeau copii, nu erau accidente de circulație? Ba da.

Cred că știu ce. Mă îngrozește disprețul față de lege și dispariția mâinii de fier a organelor. Am convingerea că înainte borfașii și pedofilii erau mult mai struniți. Că nu se circula atât de bezmetic pe străzi - nu erau nici atâtea mașini, dar exista și groaza de milițian, de amenzi și de arest. Că avocații nu prea reușeau să-i scoată pe nemernici din beci, prin giumbușlucuri. Că cei periculoși erau ținuți legați cu lunile sau chiar cu anii, înainte de a fi condamnați definitiv. Că nu erau atâți demenți și dezaxați lăsați liberi pe stradă.

Cam asta.

loading...

Comenteaza aceasta stire

Aberația continuă
De Sorin-Lucian Ionescu 17 ianuarie 2017

Scene desprinse parcă din filme cu proști: un șofer rupt de beat e oprit pe un bulevard al Capitalei, dus la Institutul de Medicină Legală, declarat acolo aproape de comă alcoolică (1,30%, gen) și... lăsat să plece liber, pe picioarele lui, nu înainte de a da interviuri haioase!?

Ce ne sperie astăzi
De Sorin-Lucian Ionescu 9 ianuarie 2017

"Am trăit cu cheia de gât. Asta a însemnat că la 6 ani mergeam și mă întorceam singură de la școală, aveam casa și pe frati-miu pe mână. NU am făcut meditații și aveam pact cu mama s-o întreb numai punctual, la matematică, despre problemele pe care nu le înțelegeam. În rest, temele cu părinții erau asociate cu rușinea și incompetența."

De la filme, la teroarea realității
De Sorin-Lucian Ionescu 29 decembrie 2016

În ''Munich'' (2005), filmul produs și regizat de Steven Spielberg despre represaliile guvernului israelian împotriva Organizației pentru Eliberarea Palestinei după masacrul de la Munchen, de la Jocurile Olimpice de vară din 1972, scenariștii Tony Kushner și Eric Roth introduc ideea unei umbre de îndoială și remușcare în acțiunile agenților Mossad.