sîmbătă, 17 februarie 2018

Chiar și la DNA 'cadrele se mai rotește, tovarăși' (!?)

Chiar și la DNA 'cadrele se mai rotește, tovarăși' (!?)

                                                                                            Editorial de Silviu Molnar

O non-știre a înnebunit, aseară, programele posturilor de știri - aceea conform căreia Laura Codruța Kövesi își va da demisia în această săptămână. Adevărată sau nu, mie mi se pare mult mai interesant modul în care anormalitatea a devenit normalitate. Băi, frate, odată suflarea românească vorbea despre un eveniment care, într-o societate democratică normală, ar fi fost un fapt cotidian. Păi, una dintre regulile democrației, cea occidentală, americană, la care am crezut că aspiră societatea noastră, spune că nimeni nu are dreptul să se permanentizeze (să rămână pe veci?) într-o anumită funcție, ci, sub o formă sau alta, personajele care conduc (cu funcții de conducere?) trebuie să fie validate constant de cetățeni (mă rog, dacă termenul vi se pare prețios, putem să spunem: de plătitorii de taxe).

Or, la noi, discuția nu mergea nicidecum în direcția dezbaterii plecării (sau nu) a lui Kovesi de la conducerea DNA, o instituție care, fie vorba între noi, e compromisă și ar trebui reformată, ci mai degrabă în direcția numărării susținătorilor sau a inamicilor ei politici. De fapt, era prezentat amestecul politicului, fățiș sau în mod ascuns, în Justiție.

De ce spun asta? Pentru că implicarea în această chestiune, dincolo de legile care guvernează sistemul românesc de Justiție, indiferent dacă este vorba de Klaus Iohannis, care o susține, a Ambasadei SUA, de unde se spune că se fac jocurile, sau a Bruxelles-ului, a Monicăi Macovei sau a altor oameni politici înseamnă amestec în Justiție și încalcă principiul separației puterilor în stat.

Un alt fapt care intră în contradicție cu principiile elementare ale democrației este acela al permanentizării unui personaj într-o funcție publică, mai ales atunci când activitatea profesională naște controverse de o anumită amploare, precum cele din jurul conducerii Parchetului General și, în mod special, a DNA. Indiferent că te numești Laura Codruța Kövesi, Augustin Lazăr sau, de ce nu, Mugur Isărescu (ca să exemplificăm și
dincolo de Justiție), predarea ștafetei trebuie să se producă la un moment dat, fie și numai pentru ca regulile democrației să fie respectate atunci 2 când banii contribuabilului finanțează statul, a cărui parte componentă e și instituția respectivă.

Dar, în agitația non-știrii conform căreia Kövesi își dă demisia, a mai apărut una: cică funcția de șef al DNA va fi preluată de prim-adjunctul Marius Iacob, căutătorul Elodiei, o performanță profesională care sigur nu îl recomandă pentru funcția de conducere a anticorupției României.

Vorba unui tovarăș de pe timpuri, înăcrit în munca de partid: „Cadrele se mai rotește, tovarăși!“.

Comenteaza aceasta stire

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.

Singurul colac de salvare

Și din Parlament, și din Palatul Victoria, și de la Cotroceni. Cu același rezultat. Ce nu a funcționat? Eu unul am ajuns la concluzia că cel mai puternic motor al emancipării României este educația. Educația nu a funcționat!

Justiția eșuată

Un important expert UE, Gary Cartwright a întocmit un raport prin care solicită nici mai mult nici mai puțin decât instituirea unui moratoriu prin care să se suspende extrădările către România. Și este doar începutul. Ceața de pe ochii oficialilor europeni începe să se ridice. Iar prima consecință este că majoritatea parlamentară este obligată nu să încetinească, ci să accelereze reformarea Justiției.

Înalta Curte a fost umilită

Înalta Curte de Casație și Justiție nu are niciun cuvânt de spus în legătură cu activitatea de legiuitor a Parlamentulul. Magistrații pur și simplu trebuie să aplice legile, astfel cum sunt ele făcute de Parlament. Umilința este maximă.

Liberalii perseverează. În prostie!

Ultimele declarații ale lui Ludovic Orban sunt relevante. Liberalii transpiră pentru a-i determina pe cât mai mulți dintre parlamentarii PSD să voteze împotriva noului Guvern sau pur și simplu să chiulească din Parlament. Speranța liderului PNL este ca, la capătul acestui efort, PSD să se aleagă cu buza umflată. Să constate că nu are Guvern. După care procedura să se poată relua. Între timp, cine știe dacă nu care cumva #Rezist declanșează o revoluție și mătură Stânga de pe scena politică.