joi, 22 februarie 2018

Da, oriunde în lume, numirile vârfurilor din justiție sunt politice! Altă întrebare!?

Da, oriunde în lume, numirile vârfurilor din justiție sunt politice! Altă întrebare!?

Stupefiat privesc, de la începutul acestei săptămâni, zbaterile publice ale Procurorului General Augustin Lazăr și ale Procurorului Șef al DNA Laura Codruța Kovesi, la anunțul făcut de Ministrul Justiției Tudorel Toader, privind evaluarea activității celor doi. Atât Kovesi cât și Lazăr spun public că evaluarea activității lor nu poate fi făcută de ministrul justiției, ci doar de forul profesional numit, adică celebrul CSM, recte Consiliul Superior al Magistraturii.

Nimic mai fals! Iată câteva motive pentru care punctul de vedere acelor doi este doar o încercare jalnică de a atrage în apărarea scaunelor lor pe cei care încă nu s-au prins că justiția în România, din momentul în care Traian Băsescu a venit la putere, a devenit un instrument de menținere a puterii politice.

Principiul simetriei. Atât Augustin Lazăr, cât și Codruța Kovesi au fost numiți în funcții politic. Conform legilor în vigoare cei doi au fost numiți în funcție la propunerea Ministrului Justiției de către Președintele României. Aceste numiri s-au făcut în condițiile în care, la momentele respective, public, ni s-aservit clișeul competenței profesionale, dedusă de decidenți în urma unei analize a activității profesionale. Trecem peste faptul că la momentul numirii, cel puțin a lui Kovesi ca șefă la DNA, acesta s-a făcut în urma unui troc dintre Traian Băsescu și Victor Ponta, care în urma lipsei unei explicații bune s-a numit coabitare. Păi dacă numirea a fost făcută de niște politicieni, cu explicația că au analizat mapa profesională, acum demisia nu ar trebui să se facă la fel?

Modelul democrațiilor consolidate. În SUA, considerată de politologie „perla democrației” președintele Donald Trump a cerut, în urmă cu câteva zile, demisia a 46 de procurori, după ce, la doar câteva zile de la instalarea sa la Casa Albă, l-a demis din funcție pe Procurorul General al SUA, Sally Yates. Motivul demiterii lui Sally Yates, numită în funcție de democratul Obama, a fost acela că nu îi susține politica, subliniez „politica ]n chestiunea imigranților”. Un alt exemplu, european, este acela al Germaniei, un stat unde procurorii nu sunt nici măcar magistrați. În Germania procurorii sunt funcționari ai statului, numiți și revocați de ministerul justiției, cu standarde drastice de analiză a activității profesionale. De fapt, singurul element care protejează activitatea procurorilor de influențe politice  este acela că, sub incidența unor legi penale drastice, politicienii nu se pot amesteca sau influența activitatea din dosare ale procurorilor.

Dacă în SUA sau Germania ar fi existat declarațiile procurorului general Augustin Lazăr sau declarațiile Codruței Kovesi, în celebra ordonanță 13, cei doi ar fi fost demiși încă de la momentul aparițiilor publice sau din momentul în care Curtea Constituțională a dat verdictul de constituționalitate, în disputa privind elaborarea celebrul act legislativ.

“Numai CSM-ul îmi poate analiza activitatea” – spune Laura Codruța Kovesi. O declarație ce la prima vedere poate părea în regulă, dar există un mare „dar”. Concret, de-a lungul timpului CSM-ul s-a dovedit o instituție predispusă, în cele mai multe cazuri, să-i apere pe magistrați  dar mai ales pe acei procurori care și-au folosit funcțiile pentru a comite abuzuri. Adică un fel de „Nufărul” dar profesional, care a acționat pe principiul „Corb la corb nu îți scoate ochii”. Dacă am spune că numai CSM-ul poate hotărî în cazurile abaterilor procurorilor, atunci am vorbi de o „castă” a justiției, de un grup plătit de contribuabil, dar asupra căruia contribuabilul nu exercită nici un control. Personal îmi place să am dreptul de a-mi spune părerea, mai ales atunci când plătesc, pentru că justiția nu este altceva decât un serviciu public în slujba societății. Astfel, pentru ca numirea sau demiterea șefilor din justiție să fie una normală trebuie luată de decidenți politici, pentru că prin vot respectivul decident politic poate plăti cu funcția pentru deciziile greșite.

Dincolo de această logică demiterea celor doi va fi una aproape imposibilă. Atâta timp cât cei doi au făcut și fac jocul lui Klaus Iohannis este greu de crezut că acesta va accepta o eventuală propunere de demiterea celor doi, chiar și una venită de la Tudorel Toader, un personaj al cărui dosar profesional este la superlativ. Deci susținerea celor doi va fi în final tot una politică!

Editorial de Silviu Molnar

Comenteaza aceasta stire

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.