sîmbătă, 20 iulie 2019

DE CE MÂNCĂM DE LA FAST-FOOD, CA SPARȚII?

DE CE MÂNCĂM DE LA FAST-FOOD, CA SPARȚII?

M-am pus, din plictiseală, în șiuzii (de la "shoes", n.n.) cercetătorilor britanici și m-am întrebat o chestie, din milioane de chestii. Și anume: de ce mai mănâncă lumea - în special tinerii - fast food, dacă toată planeta vuiește de dovezi despre nocivitatea și toxicitatea acestei apucături? Excluzându-mă din categoria tineretului, nu o fac și din rândul celor care mai calcă strâmb, din când în când, pe la KFC sau la McDonald's... Că, la feblețea mea, Burger King, a fugit puiu' cu ața, din Românica. Dar las' că vine Subway, acuș-acuș. Potrivit propriului studiu "de casă" (fără E-uri, fără conservanți, fără stabilizatori de arome), motivele principale ar fi câteva. Nu musai infailibile și nu neapărat în ordinea de mai jos:

          - din teribilism. Când te tot "freacă" ăi bătrâni la cap că ceva e imoral, e nesănătos sau îngrașă, o faci de-al dracului. În plus, la tinerețe nu te doare nimic, n-ai nici pe dracu'. "Artere îngroșate? Diabet?! Lăsați vrăjeala!". La 23 ani, mâncam prima masă pe la patru după amiaza, "rădeam" câte trei tablete de ciocolată o dată și beam juma de ladă de bere în două ore. Și n-aveam nimic. Ar trebui să mă vedeți acum, la distanță de trei ori... "ten years after".

          - din sărăcie. Fast food-ul este ieftin în general, dacă nu stăm să socotim cât ajunge de fapt un kil de pui prăjit și tăvălit prin fulgi (de porumb? niciodată n-am fost sigur). Un sandviș e 3,3 lei, performanță la care n-a ajuns, la concurență, nicio șaormărie. O ciorbă poate costa doar 5 lei, dar n-o poți mânca la volan, fără să dai pe tine. Și-ți trebuie și lingură. Pentru sandviș îți trebuie doar fălcile; câteodată, nici mâinile, care-s pe volan, picioarele demoazelei din dreapta și schimbătorul de viteze. Căci, cu a patra mână, ne scărpinăm în ureche.

          - din plăcere. Fast food-ul e mai gustos chiar și decât ce gătim acasă, "ca la mama". Vinovații principali sunt sarea plus zahărul, în combinație (sic!) și glutamatul monosodic (MSG), potențiator de gust, strigat de către prieteni și E621. Rudele sale îi mai spun Ajinomoto, Vetsin, Accent și Tasting Powder. O dulceață de băiat, ce mai.

          - din comoditate. De vreme ce se cheamă "fast food", e rapid și la-ndemână. Mall-urile îl găzduiesc generos, în vreme ce restaurantului de sărmăluțe tradiționale de lângă el îi bate coliva-n piept, din cauza falimentului. Plus că ăștia cu tocănițe n-au "drive thru"... Nici restaurantul chinezesc sau cel cu sandvișuri sănătoase din pește nordic nu se simt prea bine. Pentru fast food, chiria exorbitantă din mall pare să fie o glumă, de dânșii inventată.

          - din modă. A se citi "fițăraie". E "trendy" și occidental, cosmopolit. Am văzut că are hamburgeri și la Londra, și la Paris - deci e fancy. Mai ține minte cineva cum, imediat după '89, beam ca înecații câte o sticlă de cola, la fiecare colț? Cam asta. În plus, la șaorme sau covrigi nu primești nicio jucărie pentru ăia mici. Și nu poți nici să le serbezi ziua de naștere cu colegii de grădiniță la simigerie.

          Cam asta. Cercetătorii britanici vor plezni de invidie.

 

Ar putea sa va intereseze:

Comenteaza aceasta stire