joi, 22 februarie 2018

De ce nu cedează DNA Prahova?

De ce nu cedează DNA Prahova?

Procurorul Lucian Onea, șeful unității de elită DNA Prahova, nu numai că nu cedează, dar a trecut la contraofensivă. Și o face în forță. Călcând totul în picioare. Cutume, regulamente de ordine interioară, legi penale. Oare de ce? Cum se explică asumarea unor asemenea riscuri? Este inițativa sa? Sau este pur și simplu vorba de o misiune pe care trebuie să o ducă la bun sfârșit?

Dezvăluirile făcute duminică de către fostul deputat Vlad Cosma, la care s-au adăugat cele relatate de sora sa, Andreea Cosma, în prezent deputată în Parlamentul României, au șocat pe bună dreptate opinia publică. Fanii DNA și ai Laurei Codruța Kovesi au rămas literalmente cu gura căscată. Și, evident, au fost demobilizați. S-au adăugat alte dezvăluiri formulate de Mihaiela Iorga Moraru, până nu cu multă vreme în urmă unul dintre cei mai bine cotați procurori ai structurii centrale DNA. Prima serie de dezvăluiri a demonstrat cum se contrafac anchetele penale și maniera în care sunt confecționate probe false împotriva unor demnitari, iar cea de-a doua serie de dezvăluiri se referă în primul rând la implicarea șefei DNA în acțiuni de poliție politică de o gravitate maximă.

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Un cutremur în interiorul tuturor direcțiilor DNA. Și, evident, s-ar fi declanșat o veritabilă reacție în lanț, pe parcursul căreia ar fi ieșit la lumină nenumărate alte ilegalități săvârșite în structuri DNA, despre care s-a vorbit foarte puțin sau chiar deloc până în prezent. Fiindcă a trecut mult prea mult timp de când practici ale acestei instituții sunt devoalate și comentate insistent de opinia publică națională și internațională, pericolul unei disoluții instituționale, culiminând chiar cu cel al desființării DNA, era iminent. Iată de ce DNA și-a asumat prin reprezentanții săi din Prahova toate riscurile și a trecut fulgerător la contraatac. Această repliere și lansarea contrafensivei nu au durat decât câteva ore. Practic, pe parcursul unei singure nopți, DNA Prahova a reușit să întocmească și să difuzeze un comunicat prin care neagă toate acuzațiile aduse și lansează propriile acuzații, anunțând chiar o anchetă penală pentru șantaj, aflată în plină desfășurare. Și aici a apărut și asumarea unor uriașe riscuri, la care m-am referit în prima parte a acestei analize.

Procedând într-o asemenea viteză și cu o decizie asumată în condiții extrem de riscante, procurorul Lucian Onea, șeful DNA Prahova, face implicit și involuntar noi dezvăluiri despre practicile structurii locale, dar și despre practicile structuri centrale.

1)    Este pentru prima dată când șeful unei structuri teritoriale DNA organizează și susține o conferință de presă. Până acum, numai structura centrală își asuma o comunicare publică. Ceea ce înseamnă că, pe parcursul nopții de duminică spre luni, Lucian Onea a obținut în acest sens acordul doamnei Laura Codruța Kovesi. Dacă nu care cumva a acționat astfel din dispoziția șefei DNA.

2)    Pentru a fi cât mai convingător, Lucian Onea a prezentat la rândul său opiniei publice un set de stenograme, difuzate în cadrul unui comunicat DNA. Respectivele stenograme sunt extrase dintr-un dosar penal aflat în cercetare la DNA Prahova. Difuzarea lor este interzisă și sancționată penal. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Lucian Onea să-și asume acest uriaș risc. Pentru care cu certitudine, mai devreme sau mai târziu, va răspunde penal. Este de presupus că și în acest sens a existat fie un ordin dat de Laura Codruța Kovesi, fie consimțământul acesteia.

3)    Lucian Onea avea teoretic posibilitatea fie să afirme că înregistrările prezentate de Vlad Cosma sunt false, fie să recunoască autenticitatea lor. Iar în această ipoteză, recunoscând autenticitatea, ar fi putut contraataca prin afirmația că respectivele înregistrări ar fi reprezentat frânturi de conversație rearanjate de Cosma. În graba de a se dezvinovăți și de a ataca la rândul lui, Lucian Onea a ales o soluție imposibilă și care, practic, a stârnit ilaritatea jurnaliștilor prezenți la conferința de presă. El a afirmat că ”este posibil” ca înregistrările să fie autentice și abia apoi a nuanțat, în sensul că ansambul acestora nu reprezintă ceea ce el ar fi afirmat cu adevărat pe parcursul discuțiilor cu Vlad Cosma. Toate celalte afirmații ale lui Lucian Onea au avut de suferit în sensul credibilității.

4)    Tot din prea multă grabă, Lucian Onea a prezentat la conferința de presă informații vădit inexacte și ușor de demontat. Cum este de pildă faptul că documentele din Republica Moldova legate de votul de acolo la alegerile prezidențiale i-au fost oferite direct și chiar în sediul DNA de către Vlad Cosma. Această informație reprezintă în mod vădit o minciună grosolană. Care a putut fi dovedită aproape instantaneu. În sensul că în dosarul penal existent la Înalta Curte există dovada, prezentată tot de către DNA Prahova, că respectivele documente au sosit prin poștă de la Chișinău, ceea ce înseamnă că în niciun caz ele nu au fost predate direct și nemijlocit de către Vlad Cosma. Acest exemplu de minciună, căreia i se pot adăuga multe altele, a aruncat practic în aer toate celalte afirmații lansate de Onea în conferința de presă. Sau ne aflăm într-o situație încă și mai gravă. În care același Lucian Onea a falsificat respectiva probă depusă la dosarul penal aflat  la Înalta Curtea.

5)    Luni seară, târziu, după ora 23.00, în redacția unui post de televiziune care a susținut întodeauna demersurile DNA, a sosit o nouă înregistrare a unor dialoguri purtate nu se știe când între Vlad Cosma și Lucian Onea. O primă parte a acestei înregistrări a fost prezentată în direct de respectivul post de televiziune. Dacă înregistarea ar fi venit de la Vlad Cosma, acesta nu ar fi ascuns acest lucru și cu certitudine nu ar fi ales o televiziune care o susține necondiționat pe Laura Codruța Kovesi. Prin urmare, înregistrarea vine din cealaltă direcție. De la celălalt interlocutor. De la Lucian Onea. Așadar, acesta a mai riscat major încă o dată, difuzând ceea ce  legea penală îl obligă să nu difuzeze.

6)    De la pupitrul ei de comandă, șefa DNA Laura Codruța Kovesi contestă că ar fi făcut poliție politică, implicând instituția în procesul de numire a unui nou Guvern și, cu acest prilej, afirmă că nu dorește să comenteze afirmațiile unei inculpate. Inculpata la care Kovesi face referire este procurorul Mihaiela Iorga Moraru, care până de curând nu numai că a lucrat în structura centrală DNA, dar a fost în mod repetat elogiată de șefa instituției pentru merite deosebite în activitate. Este evident  că și această referire la calitatea de inculpat a doamnei Moraru  este tot reflexul unei operațiuni de contraatac făcută în stare de panică și insuficient elaborată.

Dacă asta este tot ce a mai putut concepe șefa DNA pentru a se apăra pe sine, pentru a-și apăra subordonații care au răspuns la comenzile ei – Onea a afirmat că vorbea de câteva ori pe zi a telefon cu doamna Kovesi – atunci concluzia este că zilele acesteia sunt numărate. 

      Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.