marţi, 21 februarie 2017

De ce (să) merg la vot

loading...
De ce (să) merg la vot

Vorba lui Tudor Gheorghe: degeaba. Nu am cu cine, nu am de ce, nu am pentru ce, nu vreau, nu pot, NU MĂ INTERESEAZĂ. În fond de ce să mă intereseze, dacă nu s-a schimbat nimic? STAȚI PUȚIN! Are sens ceva din ce am scris până acum? Sunt sigur că pentru unii are. Și nu sunt puțini.

Oamenii din oferta electorală au mereu în cârcă prezumția de incompetență (cel puțin politică) până la proba contrarie. Așa e și firesc, la urma urmei, mai ales în cazul celor care, nu-i așa, se implică în politică pentru prima oară pentru că vor schimbarea și reformarea clasei. Și totuși, ca ăia pe care tu-i suspectezi că sunt praf și pulbere, că-s vechi sau noi, să nu ajungă să îți dicteze viața, familia, mersul orașului prin legi proaste, trebuie să ieși la vot, nu ai cum altfel. Paradoxal, nu!?

Se spune că cei mai proști lideri sunt trimiși în funcțiile respective întotdeauna de cei care nu votează, cei care reprezintă de mulți ani în România cel mai mare „bazin electoral”. În statele la care ne uităm ca la Dumnezeu sunt politicieni urâți de moarte, care nu au performanțe de niciun fel, și totuși oamenii ies la vot, merg să aleagă.

 Votează!!! Negativ, cu unul, cu celălalt, cu cei de stânga, cu cei de dreapta, cu independenții. Dacă vrei, anulează-ți votul în semn de protest și scrie-le că o să pui ștampila în interiorul căsuței și nu în afara ei când se va naște totuși unul care să merite! Că nu îi mai scrii numele lui Țepeș în fruntea listei când totuși vei avea încredere în cineva. Transmite-le că încă ești aici, că vrei altceva, că nu îți place, că vrei stângă, dreaptă, independenți, orice și după 11 decembrie trage-i de mânecă! Pe ei, pe liderii lor, pe unul, pe celălalt, pe ăia de stângă, pe ăia de dreapta, pe independenți. 

Hai să nu fie totuși „degeaba”! 

P.S. Eu merg.

loading...

Comenteaza aceasta stire

Laura Codruta Kovesi si lovitura de pedeapsa

Mircea Negulescu, faimosul procuror de la Ploiesti, a lovit naprasnic. Imaginea institutiei pe care o reprezinta a fost, in mod brutal, manjita cu noroi. Iar pentru sefa DNA, doamna Laura Codruta Kovesi, scandaloasele inregistrari difuzate in seara zilei de marti reprezinta o palma usturatoare. Din mai multe motive.

Tacerea lui Klaus Iohannis, cam de tinichea

O acuzatie extrem de grava a fost lansata impotriva presedintelui Romaniei. Este vorba de un tun financiar imobiliar dintre cele mai mari, al carui cuantum se plaseaza intre 15 si 18 miliarde de euro. Acesti bani ar fi fost practic sustrasi, in mod fraudulos, cu contributia majora a domnului Klaus Iohannis.

Orbul gainii la Cotroceni. Dar si la CSM?

Ramane un fapt stabilit. Batut in cuie. De catre Curtea Constitutionala a Romaniei. Guvernul Grindeanu nu a gresit atunci cand a dat faimoasa ordonanta de urgenta numarul 13. Putea sa faca acest lucru. Si nu a gresit nici macar tehnic. Respectiv in continutul ordonantei.

Klausmaidanul

Repetitia generala s-a incheiat. Succesul este total. Presedintele Klaus Iohannis conduce o operatiune extrem de riscanta, dar, pentru moment, stie foarte bine care sunt fortele de care dispune. Acestea sunt redutabile. Si loialitatea lor a putut fi verificata.

Momentul loviturii de stat

Presedintele Klaus Iohannis nu ii poate dezamagi pe sustinatorii sai care au iesit in strada cu zecile de mii. Unii spun chiar cu sutele de mii. Nu ii poate dezamagi nici pe reprezentantii partenerilor nostri euroatlantici, carora le-a povestit cu lux de amanunte cum PSD distruge statul de drept.

Zece trepte ale loviturii de stat

1 Alianța PSD+ALDE câștigă alegerile, dar nu își poate instala un Guvern decât după aproape o luna, din cauza opoziție președintelui.

Protocoalele terorii

Rand pe rand, apar noi si noi dezvaluiri despre mecanismul in care a fost organizata, de catre Traian Basescu, “operatiunea teroarea”. Cele 21 de protocoale de colaborare ale DNA cu alte institutii sunt semnalate, pentru prima data, inca din 2005. Traian Basescu abia intrase in primul sau mandat si victoria sa trebuia transformata intr-o baie de sange.

Obsesia urii reciproce
De Sorin-Lucian Ionescu 23 ianuarie 2017

De 27 de ani există o prăpastie uriașă și ireconciliabilă între susținătorii stângii politice românești, ai dreptei și cei cărora nu le pasă, adică nu votează sau votează aiurea. De 27 de ani este inoculată ideea - uneori cu sprijinul intermitent al Europei și SUA, funcție de guvernare - că cei care sunt de stânga sunt comuniști, retardați, corupți, nostagici, neinformați, proști, țărani needucați, în vreme ce cei de dreapta sunt băieți de oraș, care țin cu Crăiasa Zăpezii.