luni, 21 august 2017

De la filme, la teroarea realității

De la filme, la teroarea realității

În ''Munich'' (2005), filmul produs și regizat de Steven Spielberg despre represaliile guvernului israelian împotriva Organizației pentru Eliberarea Palestinei după masacrul de la Munchen, de la Jocurile Olimpice de vară din 1972, scenariștii Tony Kushner și Eric Roth introduc ideea unei umbre de îndoială și remușcare în acțiunile agenților Mossad. Nu știu dacă ideea provine din cartea care a stat la baza scenariului, ''Răzbunare'' de Yuval Aviv - care a pretins că a fost agent Mossad - dar lucrurile sunt puțin probabile. Niște executanți care s-au oferit voluntar, cu atât mai mult în slujba celebrului serviciu israelian, nu aveau cum să aibă mustrări de conștiintă, după cele întâmplate la Olimpiadă cu niște sportivi nevinovați.

Într-un film foarte recent, ''Ochiul din cer'' (2015, regia Gavin Hood) este ridicată aceeași problemă de responsabilitate, a unor piloți britanici de dronă, care au de lichidat trei teroriști renumiți, aflați într-o casă conspirativă din Kenya, împreună cu alți doi kamikaze și două veste cu explozibili, pregătite pentru atentate majore. Numerele doi, patru și cinci, chipurile, în ierarhia celor mai căutați teroriști din lume. Iar operațiunea se împotmolește pentru că, de zidul casei în care se aflau respectivii, o gingașă fetiță vindea pâine. Care ar fi putut fi pulverizată de explozie. Numerele doi, patru și cinci dintre teroriștii planetei?! Come on! Ăsta e un vis aproape intangibil! Nici dacă ar fi fost optzeci de victime colaterale, serviciile operative nu ar fi stat pe gânduri, cu asemenea ''trofee''. Cu toate astea, scenariul brodează în jurul unei presupuse crize de conștință a unor militari, aflați sub jurământ și ordin. Înduioșător, dar neplauzibil.

          ''Minority Report'' (2002, tot Steven Spielberg): excelentul roman al lui Philip K. Dick care a stat la baza filmului acreditează ipoteza practică a anihilării criminalilor/teroriștilor, încă înainte de a comite atrocitățile plănuite. Excelentă idee! Un ''Munich'' a cărui acțiune ar fi fost devansată cu câteva săptămâni măcar, ar fi salvat zeci de vieți de la Olimpiadă și întreaga planetă (Germania, în primul rând) de la o rușine mondială!

          Și-acum, legătura dintre cele trei filme. Anis Amri, principalul suspect pentru atentatul de la Berlin din 19 decembrie se afla în vizorul autorităților germane, iar cazul său a fost discutat de cel puțin șapte ori în perioada februarie-noiembrie 2016. Experții în prevenirea terorismului au analizat de cel puțin două ori dacă Amri planifica un atac în Germania, dar de ambele dăți au decis că este puțin probabil. Cum ar fi fost dacă, numai suspect de terorism fiind, ar fi fost anihilat înainte de comiterea faptelor?! Dacă nu eliminat fizic, măcar făcut dispărut, de vreme ce complicatul sistem juridic european nu permite, chipurile, reținerea unor asemenea indivizi, fără probe (americanii, prin Patriot Act, au tranșat eficient problema). Ar putea în zilele noastre să funcționeze o echipă internațională, ca cea din 1972, din ''Munich''? Și dacă cei anihilați ar fi inofensivi, deci victime colaterale, ca în ''Eye in the Sky''?  Cât de eficientă ar fi și ce probleme de conștiință ar ridica umanității asemenea operațiuni?

          Poate doar cele despre care ar avea habar umanitatea. Poate o asemenea echipă deja funcționează și noi, oamenii obișnuiți, nu știm. Dar, dacă o face, e teribil de ineficientă...

Comenteaza aceasta stire

Nu vreau să vă stric vacanța, dar Europa urăște turiștii – și are motive întemeiate

A călători îți deschide ochii față de lume - dar aceasta înseamnă, de asemenea, închiderea lor. Ignorăm hoardele de oameni ca noi, care doresc experiențe autentice și o fotografie pentru Instagram.

Să nu generalizăm, zice Scriptura
De Sorin-Lucian Ionescu 18 august 2017

Din toate grozăviile văzute la televizor, lumea are tendința să generalizeze: islamul nu e o religie, ci o doctrină politică a terorii, dezaxații n-ar trebui lăsați să facă copii, nebunii ar trebui adunați toți de pe stradă și băgați în ospicii.

Hero
De Sorin-Lucian Ionescu 2 august 2017

DeFacto este un brand de îmbrăcăminte din Turcia, cu magazine în toată Europa, așa cum mai sunt vreo cîteva, prezente inclusiv în România. În general marfă ieftină, imaginație puțină, calitate ok, către modestă. DeFacto are doar un magazin la Piața Unirii din București, care din păcate are doar prea puțină legătură cu cele purtînd același nume, din Turcia. De acolo mi-am luat lucruri de calitate, care în capitala României nu se găsesc, ioc. Dar atît cu reclama gratuită.