marţi, 21 februarie 2017

De la filme, la teroarea realității

loading...
De la filme, la teroarea realității

În ''Munich'' (2005), filmul produs și regizat de Steven Spielberg despre represaliile guvernului israelian împotriva Organizației pentru Eliberarea Palestinei după masacrul de la Munchen, de la Jocurile Olimpice de vară din 1972, scenariștii Tony Kushner și Eric Roth introduc ideea unei umbre de îndoială și remușcare în acțiunile agenților Mossad. Nu știu dacă ideea provine din cartea care a stat la baza scenariului, ''Răzbunare'' de Yuval Aviv - care a pretins că a fost agent Mossad - dar lucrurile sunt puțin probabile. Niște executanți care s-au oferit voluntar, cu atât mai mult în slujba celebrului serviciu israelian, nu aveau cum să aibă mustrări de conștiintă, după cele întâmplate la Olimpiadă cu niște sportivi nevinovați.

Într-un film foarte recent, ''Ochiul din cer'' (2015, regia Gavin Hood) este ridicată aceeași problemă de responsabilitate, a unor piloți britanici de dronă, care au de lichidat trei teroriști renumiți, aflați într-o casă conspirativă din Kenya, împreună cu alți doi kamikaze și două veste cu explozibili, pregătite pentru atentate majore. Numerele doi, patru și cinci, chipurile, în ierarhia celor mai căutați teroriști din lume. Iar operațiunea se împotmolește pentru că, de zidul casei în care se aflau respectivii, o gingașă fetiță vindea pâine. Care ar fi putut fi pulverizată de explozie. Numerele doi, patru și cinci dintre teroriștii planetei?! Come on! Ăsta e un vis aproape intangibil! Nici dacă ar fi fost optzeci de victime colaterale, serviciile operative nu ar fi stat pe gânduri, cu asemenea ''trofee''. Cu toate astea, scenariul brodează în jurul unei presupuse crize de conștință a unor militari, aflați sub jurământ și ordin. Înduioșător, dar neplauzibil.

          ''Minority Report'' (2002, tot Steven Spielberg): excelentul roman al lui Philip K. Dick care a stat la baza filmului acreditează ipoteza practică a anihilării criminalilor/teroriștilor, încă înainte de a comite atrocitățile plănuite. Excelentă idee! Un ''Munich'' a cărui acțiune ar fi fost devansată cu câteva săptămâni măcar, ar fi salvat zeci de vieți de la Olimpiadă și întreaga planetă (Germania, în primul rând) de la o rușine mondială!

          Și-acum, legătura dintre cele trei filme. Anis Amri, principalul suspect pentru atentatul de la Berlin din 19 decembrie se afla în vizorul autorităților germane, iar cazul său a fost discutat de cel puțin șapte ori în perioada februarie-noiembrie 2016. Experții în prevenirea terorismului au analizat de cel puțin două ori dacă Amri planifica un atac în Germania, dar de ambele dăți au decis că este puțin probabil. Cum ar fi fost dacă, numai suspect de terorism fiind, ar fi fost anihilat înainte de comiterea faptelor?! Dacă nu eliminat fizic, măcar făcut dispărut, de vreme ce complicatul sistem juridic european nu permite, chipurile, reținerea unor asemenea indivizi, fără probe (americanii, prin Patriot Act, au tranșat eficient problema). Ar putea în zilele noastre să funcționeze o echipă internațională, ca cea din 1972, din ''Munich''? Și dacă cei anihilați ar fi inofensivi, deci victime colaterale, ca în ''Eye in the Sky''?  Cât de eficientă ar fi și ce probleme de conștiință ar ridica umanității asemenea operațiuni?

          Poate doar cele despre care ar avea habar umanitatea. Poate o asemenea echipă deja funcționează și noi, oamenii obișnuiți, nu știm. Dar, dacă o face, e teribil de ineficientă...

loading...

Comenteaza aceasta stire

Avionul cu trei piloti la comanda

Dupa o expectativa prelungita, Victor Ponta a revenit. In forta. Facand o afirmatie care se numeste, pe drept cuvant, reactie. El sustine, fara a o spune chiar in cuvintele mele, ca la comanda Executivului, in acest moment, se afla trei persoane. Ca Guvernul ar fi un avion cu trei piloti la comanda. Iar fiecare dintre ei trage in alta directie. Aeronava se rupe. Ce este si ce nu este real in modelul prezentat de fostul premier.

Laura Codruta Kovesi si lovitura de pedeapsa

Mircea Negulescu, faimosul procuror de la Ploiesti, a lovit naprasnic. Imaginea institutiei pe care o reprezinta a fost, in mod brutal, manjita cu noroi. Iar pentru sefa DNA, doamna Laura Codruta Kovesi, scandaloasele inregistrari difuzate in seara zilei de marti reprezinta o palma usturatoare. Din mai multe motive.

Tacerea lui Klaus Iohannis, cam de tinichea

O acuzatie extrem de grava a fost lansata impotriva presedintelui Romaniei. Este vorba de un tun financiar imobiliar dintre cele mai mari, al carui cuantum se plaseaza intre 15 si 18 miliarde de euro. Acesti bani ar fi fost practic sustrasi, in mod fraudulos, cu contributia majora a domnului Klaus Iohannis.

Orbul gainii la Cotroceni. Dar si la CSM?

Ramane un fapt stabilit. Batut in cuie. De catre Curtea Constitutionala a Romaniei. Guvernul Grindeanu nu a gresit atunci cand a dat faimoasa ordonanta de urgenta numarul 13. Putea sa faca acest lucru. Si nu a gresit nici macar tehnic. Respectiv in continutul ordonantei.

Klausmaidanul

Repetitia generala s-a incheiat. Succesul este total. Presedintele Klaus Iohannis conduce o operatiune extrem de riscanta, dar, pentru moment, stie foarte bine care sunt fortele de care dispune. Acestea sunt redutabile. Si loialitatea lor a putut fi verificata.

Momentul loviturii de stat

Presedintele Klaus Iohannis nu ii poate dezamagi pe sustinatorii sai care au iesit in strada cu zecile de mii. Unii spun chiar cu sutele de mii. Nu ii poate dezamagi nici pe reprezentantii partenerilor nostri euroatlantici, carora le-a povestit cu lux de amanunte cum PSD distruge statul de drept.

Zece trepte ale loviturii de stat

1 Alianța PSD+ALDE câștigă alegerile, dar nu își poate instala un Guvern decât după aproape o luna, din cauza opoziție președintelui.

Protocoalele terorii

Rand pe rand, apar noi si noi dezvaluiri despre mecanismul in care a fost organizata, de catre Traian Basescu, “operatiunea teroarea”. Cele 21 de protocoale de colaborare ale DNA cu alte institutii sunt semnalate, pentru prima data, inca din 2005. Traian Basescu abia intrase in primul sau mandat si victoria sa trebuia transformata intr-o baie de sange.

Obsesia urii reciproce
De Sorin-Lucian Ionescu 23 ianuarie 2017

De 27 de ani există o prăpastie uriașă și ireconciliabilă între susținătorii stângii politice românești, ai dreptei și cei cărora nu le pasă, adică nu votează sau votează aiurea. De 27 de ani este inoculată ideea - uneori cu sprijinul intermitent al Europei și SUA, funcție de guvernare - că cei care sunt de stânga sunt comuniști, retardați, corupți, nostagici, neinformați, proști, țărani needucați, în vreme ce cei de dreapta sunt băieți de oraș, care țin cu Crăiasa Zăpezii.