luni, 23 aprilie 2018

De la filme, la teroarea realității

De la filme, la teroarea realității

În ''Munich'' (2005), filmul produs și regizat de Steven Spielberg despre represaliile guvernului israelian împotriva Organizației pentru Eliberarea Palestinei după masacrul de la Munchen, de la Jocurile Olimpice de vară din 1972, scenariștii Tony Kushner și Eric Roth introduc ideea unei umbre de îndoială și remușcare în acțiunile agenților Mossad. Nu știu dacă ideea provine din cartea care a stat la baza scenariului, ''Răzbunare'' de Yuval Aviv - care a pretins că a fost agent Mossad - dar lucrurile sunt puțin probabile. Niște executanți care s-au oferit voluntar, cu atât mai mult în slujba celebrului serviciu israelian, nu aveau cum să aibă mustrări de conștiintă, după cele întâmplate la Olimpiadă cu niște sportivi nevinovați.

Într-un film foarte recent, ''Ochiul din cer'' (2015, regia Gavin Hood) este ridicată aceeași problemă de responsabilitate, a unor piloți britanici de dronă, care au de lichidat trei teroriști renumiți, aflați într-o casă conspirativă din Kenya, împreună cu alți doi kamikaze și două veste cu explozibili, pregătite pentru atentate majore. Numerele doi, patru și cinci, chipurile, în ierarhia celor mai căutați teroriști din lume. Iar operațiunea se împotmolește pentru că, de zidul casei în care se aflau respectivii, o gingașă fetiță vindea pâine. Care ar fi putut fi pulverizată de explozie. Numerele doi, patru și cinci dintre teroriștii planetei?! Come on! Ăsta e un vis aproape intangibil! Nici dacă ar fi fost optzeci de victime colaterale, serviciile operative nu ar fi stat pe gânduri, cu asemenea ''trofee''. Cu toate astea, scenariul brodează în jurul unei presupuse crize de conștință a unor militari, aflați sub jurământ și ordin. Înduioșător, dar neplauzibil.

          ''Minority Report'' (2002, tot Steven Spielberg): excelentul roman al lui Philip K. Dick care a stat la baza filmului acreditează ipoteza practică a anihilării criminalilor/teroriștilor, încă înainte de a comite atrocitățile plănuite. Excelentă idee! Un ''Munich'' a cărui acțiune ar fi fost devansată cu câteva săptămâni măcar, ar fi salvat zeci de vieți de la Olimpiadă și întreaga planetă (Germania, în primul rând) de la o rușine mondială!

          Și-acum, legătura dintre cele trei filme. Anis Amri, principalul suspect pentru atentatul de la Berlin din 19 decembrie se afla în vizorul autorităților germane, iar cazul său a fost discutat de cel puțin șapte ori în perioada februarie-noiembrie 2016. Experții în prevenirea terorismului au analizat de cel puțin două ori dacă Amri planifica un atac în Germania, dar de ambele dăți au decis că este puțin probabil. Cum ar fi fost dacă, numai suspect de terorism fiind, ar fi fost anihilat înainte de comiterea faptelor?! Dacă nu eliminat fizic, măcar făcut dispărut, de vreme ce complicatul sistem juridic european nu permite, chipurile, reținerea unor asemenea indivizi, fără probe (americanii, prin Patriot Act, au tranșat eficient problema). Ar putea în zilele noastre să funcționeze o echipă internațională, ca cea din 1972, din ''Munich''? Și dacă cei anihilați ar fi inofensivi, deci victime colaterale, ca în ''Eye in the Sky''?  Cât de eficientă ar fi și ce probleme de conștiință ar ridica umanității asemenea operațiuni?

          Poate doar cele despre care ar avea habar umanitatea. Poate o asemenea echipă deja funcționează și noi, oamenii obișnuiți, nu știm. Dar, dacă o face, e teribil de ineficientă...

Comenteaza aceasta stire

Coautor la înalta trădare

Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Talibanii foamei

Mișcarea Occupy, demonstrațiile pentru egalitatea de sexe, demonstrațiile pentru nediferențierea sexelor sau alte idealuri utopice, născute în laboratoarele unor "gânditori cu bască", finanțați de puzderia de ONG-uri de dreapta, ce papă banii exponenților serioși ai marelui capital sau ai corporațiilor, al căror scop este acela de a nu pierde pozițiile de lideri ai profiturilor.

Dovada simbiozei SRI-DNA

Săptămâna Patimilor nu s-a încheiat. Vor urma și altele. Statul paralel va fi călcat cu trenul. Ceea ce veți afla și veți vedea sunt probe furnizate de maiorul SRI Daniel Florea. Care astăzi trage ponoasele pentru că, în urmă cu mai mulți ani, înțelegând că se încalcă legea, a încercat să împiedice mizeria.

Taberele de vară SRI și traseul secretelor de stat

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI.

Cursul de semantică al doamnei Kovesi

La nicio săptămână după ce l-a amenițat cu un proces pe Sebastian Ghiță, răspunzându-i astfel „inculpatului”, din nou doamna Laura Codruța Kovesi iese la rampă. De această dată, pentru a ține un curs de semantică. Făcând diferența specifică dintre colaborare și cooperare. Cu trimitere expresă la faimoasele protocoale. Despre care până de curând a spus că nici măcar nu existau. Tot o chestiune de semantică.

Cercul vicios al protocoalelor

S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Cercul vicios al protocoalelor

Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Terorismul Facebook

Eu nu pot decât să mă amuz atunci când văd că din ce în ce mai mulți oameni de pe întreaga planetă se îngrijorează, se opăresc și se revoltă când descoperă că au fost manipulați. După ce, în prealabil, au fost cu atenție analizați și cercetați. Iar această revoltă este generată de uriașul scandal cunoscut sub numele de Cambridge Analytica. Ce l-a generat? Și de unde până unde această traumă, despre care se vorbește că au suferit-o sute de milioane de oameni, poate stârni amuzamentul?