vineri, 19 ianuarie 2018

Democrația impune bucuria vieții

De Eugen Tănăsescu 22:29, 4 septembrie 2017 73 vizite Comentarii
Democrația impune bucuria vieții

Cam asta a fost concluzia din capul meu după ce am vizionat premiera, pe scena constănțeană, a piesei de teatru „I love democracy”, o punere în scenă a jurnalistului Sorin Lucia-Ionescu după romanul „Fetița și Țigara” al francezului Benoit Duteurtre, în cadrul FITIC. Un titlu inspirat parcă din celebra replică din „Războiul Stelelor” a senatorului Palpatine: „I love democracy. I love the Republic”. Și chiar despre totalitarismul democrației pare a fi vorba.

Acum…fiecare înțelege din titlu meu cam ce vrea, iar aceasta constituie măiestria artistică a piesei: concluzia este trasă, democratic, de fiecare spectator, funcție de ceea ce recunoaște, în universul lui interior, din ce se întâmplă pe scenă.

Piesa desfășoară întreg „spectacolul democrației” (autorități, servicii, decizii politice, campanie electorală, justiție, presă) în jurul a două personaje principale, într-un context dat, interzicerea fumatului prin lege. Dar cine-și închipuie că despre fumat e piesa. . . greșește și își reduce orizontul cultural. Fumatul este doar motivul. . .

Primul personaj este un condamnat la moarte care, având ca ultimă dorință fumatul unei țigări, ajunge să fie păpușa „sistemului”: este grațiat, eliberat și chiar propulsat ca model social și candidat electoral, pentru câștigarea voturilor care deschid calea spre putere. Al doilea personaj, un „tehnocrat” fumător, care, simțindu-se constrâns atât interior, prin interdicția fumatului, cât și exterior, prin haosul instituțional generat de „politically corect”, este cuprins de un duh al rebeliunii și, încălcând legea, ajunge să fie condamnat nu atât pentru curajul de a fuma, cât pentru disprețuirea abuzurilor făcute în numele democrației. Adică fix a „sistemului”.

Este o piesă care mi-a plăcut enorm, nu atât prin prisma inspirației din realitate, deși recunoaștem în pe scenă presa cumpărată, justiția interesată, autoritățile care manevrează puterea după propriile interese, propaganda ideologică în numele inocenței (teribilă abordare a ideii de soft-power), cu alte cuvinte o mascaradă a democrației, siluită în interesul personal al „sistemului”. Desigur, piesa abordează și jocul democratic - polarizarea opiniilor într-o democrație, constituirea „taberelor” indiferent de subiectul adus în dezbaterea publică. Sunt argumente suficiente pentru a spune că piesa este bună și demnă de urmărit.

Dar mai mult decât atât este faptul că piesa, ca și romanul, problematizează pe tema democrației. Este un moment-cheie al maturizării societății în democrație: punerea democrației sub…reflector și reflecție, deopotrivă. Nu atât teoria democrației, cât felul în care a ajuns ea să funcționeze.

Astfel, piesa devine foarte interesantă: în ea se vor regăsi atât omul politic, puterile Statului, presa (pilonii democrației, ajunși „sistem”) cât și cetățeanul, cu drepturile, libertățile și opiniile sale (obiectul democrației, ajuns ținta sistemului). Și, ca tabloul să fie complet, recunoaștem riscul teribil al democrației: democrația este iubită, dar pe de altă parte este folosită contrar idealurilor ei. („Trăiască viața” devine sloganul democrației care omoară, finalmente, libertatea de a decide în viață, în numele atingerii, cu forța, a bucuriei vieții). Astfel, cu măiestrie artistică, se construiește un „deja-vu: câte din momentele piesei nu le-am văzut în democrația noastră cea de toate zilele?

Asta mi s-a părut enorm de curajos atât din partea autorilor, cât și din partea echipei care a pus-o în scenă: să provocăm, cultural, la o discuție despre cât de funcțională este, cu adevărat, democrația noastră. Personal, piesa mi s-a părut o piesă de teatru politic foarte reușită.

Mulțumesc PDG al NTV, Sorin-Lucian Ionescu, pentru provocarea de a reflecta, prin teatru, la ce construim în România de azi și (mai ales) la ce lăsăm copiilor noștri, a căror copilărie de multe ori o exploatăm cu meschinărie (am remarcat rolurile copiilor, pline de subînțelesuri). Mulțumesc regizorului Andrei Bogdan Roșu și actorilor: Robert Radoveneanu, Liviu Romanescu, Corneliu Ulici, Alice Nicolae și Iulian Burciu,de la Teatrul Spiritual, un teatru care și-a propus o misiune spirituală pentru România. Și bine face, căci spiritul este motorul întregii vieți, fie ea politică, economică, culturală, instituțională, mediatică etc.

„Trăiască viața” s-a spus de câteva ori de pe scenă. Dar felul în care s-a spus te îndemână să aprofundezi esența democrației: viața cui?

Galerie foto

Comenteaza aceasta stire

Liberalii perseverează. În prostie!

Speranța liderului PNL este ca, la capătul acestui efort, PSD să se aleagă cu buza umflată. Să constate că nu are Guvern. După care procedura să se poată relua. Între timp, cine știe dacă nu care cumva #Rezist declanșează o revoluție și mătură Stânga de pe scena politică

Cine a stricat petrecerea?
De Neptun TV 18 ianuarie 2018

Președintele Klaus Iohannis se punea de-a curmezișul, blocând posibilitatea unui al treilea Guvern PSD plus ALDE, declanșând o criză politică severă și provocând în final alegeri anticipate, în speranța că la capătul acestui proces va putea fi construită o majoritate de Dreapta.

Viorica Dăncilă – 'Doamna de Fier' a României

Nominalizarea Comitetului Executiv al PSD pentru funcția de premier al României în persoana doamnei Viorica Dăncilă este schimbarea de paradigmă de care avea nevoie PSD. Afirm acest lucru la puțin timp după nominalizare și cred că, din foarte multe puncte de vedere, este alegerea corectă. Prima femeie premier al României capătă contur în persoana unei doamne a politicii românești în adevăratul sens al cuvântului. Fidelă partidului și politicii social democrate, Viorica Dăncilă are un background care cu greu ar putea fi contestat.

La mâna președintelui

Nu are importanță pentru moment în ce circumstanțe a făcut-o. Nu se va ajunge la repetarea rușinosului procedeu al automoțiunii de cenzură pentru dărâmarea în Parlament de către PSD a propriului premier. Urmează să aflăm cum reacționează președintele Klaus Iohannis.

Și dacă Tudose nu se lasă?

Dar dacă Tudose nu se lasă? Dacă are niște ași în mânecă? Dacă se confirmă că este o dronă? Să vedeți în ce scenariu putem intra.

În PSD câștigătorul pierde tot

În timp ce Liviu Dragnea aleargă prin filiale, într-o operațiune tipică de campanie electorală, în Palatul Victoria, Mihai Tudose se pregătește. De un război pe care îl crede final. Fiecare dintre cei doi protagoniști acționează conform unui model propriu. Finalmente însă, scopul urmărit este acela de a obține un număr cât mai mare de susținători la sfârșitul acestei luni, când se va produce confruntarea de la Iași.

Tăriceanu atacă la baionetă

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Bădălău face jocul și câștigă PSD

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Război în statul paralel. Miza e PSD!

Dragnea poate juca sau nu cu demisia pe masă. Dacă o face, fiecare dintre părți speră la un rezultat decisiv în favoarea ei. Ar fi, deci, o provocare în dublu sens. Între atât de multe necunoscute, există totuși și o certitudine. Momentul este bine ales. Pentru că PSD, practic, nu are în acest moment vreun adversar suficient de puternic pentru a-i lua locul la guvernare.

Ziariști cumpărați la bucată. Sau în vrac
De Neptun TV 7 ianuarie 2018

Adică la grămadă, cu toate redacțiile pe care le dirijează. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au intoxicat alți ziariști sau i-au transformat pur și simplu în unelte numai bune de executat diversiuni media. Și sunt doar două exemple. Atâta tot!

V4 sau V8?

Dar noua solidaritate este întrucâtva sub semnul întrebării. Ce urmăresc statele de la Visegrad în cele două formule? Ce șanse au ele de a-și impune din ce în ce mai energic interesele în fața nucleului dur al Uniunii Europene? Unde este interesul României?

Paradisul SRI

Sub ultimii trei prim-miniștri, Victor Ponta, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, media salariilor din această instituție a crescut exponențial, ajungând la 4.500 de lei pe lună. A crescut și numărul pensionarilor de lux, SRI numărând în prezent 10.410, de la 8.800 cât erau în 2011. Cum se explică acest fenomen?

Când Elena Udrea va vorbi...

2018 este anul în care, inevitabil, Elena Udrea va vorbi. În 2018 ea va fi pusă literalmente la zid. Va primi o condamnare după gratii. Acest deznodământ, corect sau incorect, nu mai poate fi evitat. La fel cum reacția previzibilă a Elenei Udrea nu lasă loc la prea multe incertitudini. Mulți dintre cei care au încercat să se decupleze de ea vor plăti, la pachet, o factură publică. Morală. Dar care poate deveni și penală.

Retragerea SRI din politică

Sunt zile în care analiștii se întrec în predicții despre 2018. Dar nicio prognoză nu poate sta în picioare, fără a avea un răspuns la întrebarea din titlu. Dacă SRI se retrage din politică, este una. Dacă SRI nu se retrage și continuă să supravegheze populația în masă, în scopul utilizării politice a informațiilor astfel obținute, este cu totul și cu totula alta. Prin urmare, eu unu mă încumet să încerc un răspuns.

Ambasadorii și orbul găinii

Unii ambasadori ai statelor europene acreditați la București, dacă nu sunt rău intenționați atunci ei suferă de orbul găinii. Este o expresie românească, pe care dânșii au cum să o înțeleagă întrucât, după cum au declarat, dispun de traducători. Întâmplător sau nu, ambasadorii la care mă refer, care se declară printr-o petiție colectivă îngrijorați de modificările aduse legilor Justiției, fac parte din nucleul dur al UE, construit în jurul Germaniei și care încă mai susține teza unei comunități cu mai multe viteze. Unde, evident, doar ei își asumă viteza cea mai mare. Așadar, aceștia se pregătesc să dea de pământ cu Parlamentul suveran al României, dar nu sunt la curent cu ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în forul legiuitor al acestei țări. Am să le spun eu câte ceva.

Supravegherea în masă

România a făcut și face obiectul unor experimente. Cum a fost de pildă într-un trecut nu prea îndepărtat, în anii stalinismului, experimentul Pitești. În prezent, avem experimentul DNA. Și simultan mai avem și experimentul supravegherii în masă a românilor. Cât de nocive sunt asemenea practici este destul de ușor de evaluat. De ce anume am devenit un laborator de cobai mai întâi al Estului și, acum, al Vestului, iată o întrebare pentru care merită să facem efortul de a găsi un răspuns.

Inteligență marca SRI

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Sub greutatea crimei

Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.

Palatul Victoria va fi luat cu asalt

Pe aceleași rețele de socializare a fost făcută o paralelă între evenimentele din decembrie 1989 și ceea ce urmează în România acestui sfârșit de an.