marţi, 21 noiembrie 2017

Democrația impune bucuria vieții

De Eugen Tănăsescu 22:29, 4 septembrie 2017 71 vizite Comentarii
Democrația impune bucuria vieții

Cam asta a fost concluzia din capul meu după ce am vizionat premiera, pe scena constănțeană, a piesei de teatru „I love democracy”, o punere în scenă a jurnalistului Sorin Lucia-Ionescu după romanul „Fetița și Țigara” al francezului Benoit Duteurtre, în cadrul FITIC. Un titlu inspirat parcă din celebra replică din „Războiul Stelelor” a senatorului Palpatine: „I love democracy. I love the Republic”. Și chiar despre totalitarismul democrației pare a fi vorba.

Acum…fiecare înțelege din titlu meu cam ce vrea, iar aceasta constituie măiestria artistică a piesei: concluzia este trasă, democratic, de fiecare spectator, funcție de ceea ce recunoaște, în universul lui interior, din ce se întâmplă pe scenă.

Piesa desfășoară întreg „spectacolul democrației” (autorități, servicii, decizii politice, campanie electorală, justiție, presă) în jurul a două personaje principale, într-un context dat, interzicerea fumatului prin lege. Dar cine-și închipuie că despre fumat e piesa. . . greșește și își reduce orizontul cultural. Fumatul este doar motivul. . .

Primul personaj este un condamnat la moarte care, având ca ultimă dorință fumatul unei țigări, ajunge să fie păpușa „sistemului”: este grațiat, eliberat și chiar propulsat ca model social și candidat electoral, pentru câștigarea voturilor care deschid calea spre putere. Al doilea personaj, un „tehnocrat” fumător, care, simțindu-se constrâns atât interior, prin interdicția fumatului, cât și exterior, prin haosul instituțional generat de „politically corect”, este cuprins de un duh al rebeliunii și, încălcând legea, ajunge să fie condamnat nu atât pentru curajul de a fuma, cât pentru disprețuirea abuzurilor făcute în numele democrației. Adică fix a „sistemului”.

Este o piesă care mi-a plăcut enorm, nu atât prin prisma inspirației din realitate, deși recunoaștem în pe scenă presa cumpărată, justiția interesată, autoritățile care manevrează puterea după propriile interese, propaganda ideologică în numele inocenței (teribilă abordare a ideii de soft-power), cu alte cuvinte o mascaradă a democrației, siluită în interesul personal al „sistemului”. Desigur, piesa abordează și jocul democratic - polarizarea opiniilor într-o democrație, constituirea „taberelor” indiferent de subiectul adus în dezbaterea publică. Sunt argumente suficiente pentru a spune că piesa este bună și demnă de urmărit.

Dar mai mult decât atât este faptul că piesa, ca și romanul, problematizează pe tema democrației. Este un moment-cheie al maturizării societății în democrație: punerea democrației sub…reflector și reflecție, deopotrivă. Nu atât teoria democrației, cât felul în care a ajuns ea să funcționeze.

Astfel, piesa devine foarte interesantă: în ea se vor regăsi atât omul politic, puterile Statului, presa (pilonii democrației, ajunși „sistem”) cât și cetățeanul, cu drepturile, libertățile și opiniile sale (obiectul democrației, ajuns ținta sistemului). Și, ca tabloul să fie complet, recunoaștem riscul teribil al democrației: democrația este iubită, dar pe de altă parte este folosită contrar idealurilor ei. („Trăiască viața” devine sloganul democrației care omoară, finalmente, libertatea de a decide în viață, în numele atingerii, cu forța, a bucuriei vieții). Astfel, cu măiestrie artistică, se construiește un „deja-vu: câte din momentele piesei nu le-am văzut în democrația noastră cea de toate zilele?

Asta mi s-a părut enorm de curajos atât din partea autorilor, cât și din partea echipei care a pus-o în scenă: să provocăm, cultural, la o discuție despre cât de funcțională este, cu adevărat, democrația noastră. Personal, piesa mi s-a părut o piesă de teatru politic foarte reușită.

Mulțumesc PDG al NTV, Sorin-Lucian Ionescu, pentru provocarea de a reflecta, prin teatru, la ce construim în România de azi și (mai ales) la ce lăsăm copiilor noștri, a căror copilărie de multe ori o exploatăm cu meschinărie (am remarcat rolurile copiilor, pline de subînțelesuri). Mulțumesc regizorului Andrei Bogdan Roșu și actorilor: Robert Radoveneanu, Liviu Romanescu, Corneliu Ulici, Alice Nicolae și Iulian Burciu,de la Teatrul Spiritual, un teatru care și-a propus o misiune spirituală pentru România. Și bine face, căci spiritul este motorul întregii vieți, fie ea politică, economică, culturală, instituțională, mediatică etc.

„Trăiască viața” s-a spus de câteva ori de pe scenă. Dar felul în care s-a spus te îndemână să aprofundezi esența democrației: viața cui?

Galerie foto

Comenteaza aceasta stire

'Politically Correct' despre isteria autonomiei lui Kelemen Hunor

Aspirațiile minorității maghiare privind obținerea autonomiei teritoriale este un gest cu o importantă semnificație politică, dar utopic din punct de vedere practic.

Politically Correct: despre 'Casa din Brazilia' și 'Dansul Pinguinului'

Dezamăgitor și debusolant e să urmărești, zilele astea, emisiunile postului CNN din România, adică Antena 3. Prima fake news pe care această televiziune a „servit-o“ populației s-a numit „Casa lui Dragnea din Brazilia“, un reportaj prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că Liviu Dragnea ar avea o casă în Brazilia. Ca și voi, eu nu am habar dacă președintele PSD are sau nu o proprietate în Brazilia. Conform declarației de avere disponibilă pe site-ul Camerei Deputaților, Liviu Dragnea nu deține nici o proprietate în Brazilia, iar până la proba contrarie, sau până la o dovadă palpabilă, care să contrazică această declarație, trebuie să îl credem pe cuvânt.

Loteria Etnică a Vizelor
De Sorin-Lucian Ionescu 2 noiembrie 2017

''Diversity Immigrant Visa - Green Card Lottery'', cunoscută drept Loteria Vizelor este un program derulat de Departamentul american de Stat, prin care se eliberează aproximativ 50.000 de vize pe an de rezidență permanentă. Aplicanții sunt inițial aleși la întîmplare de computer, prin tragere la sorți, după care încep să funcționeze diferite filtre, numai de ei știute.

Politically Correct sau 'echidistanți' până la lacrimi!

Când vorbește despre taxa de mediu pusă pentru circulația autoturismelor în centrul Londrei, Digi 24 vorbește despre necesitatea scăderii emisiilor de dioxid de carbon, de cum trebuie să salvăm planeta, despre cum trebuie protejați cetățenii și despre pericolul inhalării dioxidului de carbon, fenomen care o amenință nasol pe regină. În schimb, atunci când vorbește despre o taxă asemănătoare, aplicabilă pentru centrul Bucureștiului, aceasta devine 'un nou bir', 'împovărare fiscală suplimentară a șoferilor' etc. Care va să zică, abordarea chestiunii ține de modul în care te afectează, de clișeele pe care se pliază știrile mestecate sau de cine conduce respectiva urbe și de cum poziționăm demersul de informare publică, recte pro sau împotriva PSD?

Fake news.ro și Milițienii Opiniei

De două zile, mai mulți cetățeni cu drepturi mă critică, îmi dau lecții, îmi adresează scrisori deschise, mă înjură, mă blestemă, mă amenință și multe alte asemenea. Se fac articole de presă (?!), emisiuni tv, o întreagă isterie. Și toate acestea, nu pentru ce am spus sau ce gândesc. Ci, pentru ce a spus un site de presupuse știri că aș fi spus.

Cenzura facebook

Felul absolut partinic în care Facebook înțelege să-și facă meseria de jandarm pe tarlaua proprie este revoltător și produce consecințe.

Mesaj către preoți: 'Atenție, trec jurnaliști!'
De Eugen Tănăsescu 27 octombrie 2017

Recent, am fost la Craiova, la un simpozion cu o temă interesantă „Discurs și retorică în societatea contemporană", organizat de Mitropolia Olteniei în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, simpozion integrat într-o manifestare mai amplă, a X-a ediție a Conferinței Internaționale „Stat și societate în Europa”.