miercuri, 17 ianuarie 2018

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Discordie pe frontul radicalilor liberi

În timp ce Tudorel Toader își pune piciorul în ghips, desigur la figurat și se dă fugit, pentru a nu-și anunța decizia legată de șefii marilor Parchete, la Guvern, Mihai Tudose face o nevăzută. Tocmai i-a legitimat pe radicalii liberi, acoperind prin curtuoazia sa lipsa de legalitate a manifestațiilor de stradă, care s-au desfășurat pe tot parcursul acestui an.

La schimb, a primit nici mai mult nici mai puțin decât un ultimatum. Până aici, nimic nou sub soare. Era previzibil că se va întâmpla așa. Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Cine sunt acești radicali liberi, denumiți generic #Rezist? În total, între 70 și 100 de organizații, aproape toate cu un număr nesemnificativ de membri. Aproximația este atât de mare, întrucât nu toate aceste ONG-uri au participat la manifestații pe întreg parcursul anului. Au fost unii care au plecat. Au plecat unii, dar au venit alții. Împreună cu toate partidele politice din opoziție și cu electoratul acestora, deși demonstrațiile au devenit politice, ele nu au atins o masă critică sub aspectul numărului. Dimpotrivă. Se tot subțiază. Pe măsură ce se subțiază, se radicalizează. Și devin chiar factori de anarhie.

La Guvern, solicitarea au făcut-o doar 43 de organizații. Firește, celelalte ONG-uri s-au opărit. Cum de nu le-a informat nimeni în prealabil? Cum de nimeni nu le-a dat să semneze amabila scrisoare adresată primului-ministru? De ce au fost abandonați? După care a fost generat un nou fenomen. Pentru a nu vorbi cu 43 de reprezentanți a 43 de ONG-uri, Mihai Tudose a stabilit ca toate aceste ONG-uri să delege doar șapte reprezentanți. Firește că unii, cei mai mulți, au rămas pe dinafară. S-au supărat și ei. A intervenit o nouă schismă.

Dar marea schismă este între toate ONG-urile care s-au perindat pe parcursul anului la aceste manifestații și cetățenii să le spunem ”neafiliați”, care au venit și ei să ei să protesteze pentru te miri ce, dar care nu sunt înregimentați  nici în ONG-uri și nici în partide politice. Această masă de cetățeni, care la un moment dat era mai mare decât a celorlați, mă refer la luna februarie a acestui an, se simte la rândul ei trădată. Ea nu se mai regăsește în această mișcare de protest, scăpată și de sub controlul autorităților statului, dar scăpată și de orice autocontrol.

Au apărut diverși organizatori  sau pretinși organizatori ai manifestațiilor care, înainte de a bate palma cu reprezentanții partidelor politice, au ținut chiar și o conferință de presă, prin care au anunțat ce pun la cale. Totuși, niciunul dintre acești organizatori nu a avut capacitatea de a se prezenta la Primărie cu o cerere, așa cum prevede legea, prin care să solicite autorizarea manifestațiilor și să-și asume răspunderea pentru modul de desfășurare. Una din explicații ar putea fi  dorința de-a declanșa o stare de anarhie în România. Și de a se sustrage consecințelor legale. Mai există însă și o altă posibilă cauză. Niciunul dintre organizatori nu este suficient de puternic. Niciunul nu are suficientă autoritate asupra celorlalți. Niciunul nu a reușit să impună câteva obiective clare, dincolo de răsuflatul recurs la statul de drept și la independența Justiției. Niciunul dintre organizatori nu a reușit performanța de a le propune celorlalți un numitor comun. Este și motivul pentru care, în rândul acestor pseudo-organizatori, s-a instaurat dihonia.

S-a văzut clar cu această ocazie, a dialogului de la Guvern, că Executivul nu ar avea cum să identifice printre radicalii liberi unul sau mai mulți parteneri de dialog. Sunt prea multe voci, prea gălăgioase sunt aceste voci, prea stridente chiar și lipsite de argumente.

De aici apar trei concluzii posibile:

1). Mișcările de proteste sunt lipsite de consistență, neasumate de organizatori, pentru că există prea mulți organizatori care se calcă în picioare unii pe alții, și deși au devenit politice prin participarea partdelor, nu pot în niciun fel să atingă o masă critică. Deci sunt total nereprezentative pentru ceea ce înseamnă o opoziție politică și civică.

2). Ascunzându-se în spatele acestei mișcări browniene, partidele politice din opoziție își demonstrează la rândul lor inconsistența doctrinară și, în consecință, neputiința de a participa eficient la dialogul putere-opoziție.

3). Premierul Mihai Tudose, acceptând acest simulacru de dialog, a încercat să dea o lovitură majorității parlamentare, condusă de partidul care l-a instalat în fruntea Executivului, legitimând astfel organizații care, prin comportamentul lor, s-au plasat timp de un an întreg în afara legii. Consecința este că Guvernul s-a ales cu un ultimatum.

4). Ministrul Justiției, care și-a pus la figurat piciorul în ghips, a fost una dintre țintele așa-zișilor reprezentanți ai demonstranților cu care s-a întâlnit Mihai Tudose și, de aceea, nu întâmplător i s-a cerut capul. Pe de altă parte, solicitarea ultimativă ca întregul pachet de legi să fie prezentat spre avizare Comisiei de la Veneția și până atunci să fie suspendată punerea în aplicare a noilor norme este fără precedent și absurdă. Comisa de la Veneția nu se ocupă de toate actele normative elaborate într-un stat sau altul. Comisia de la Veneția dă verdicte care au doar un caracter consultativ. Ca atare, suveranitatea statelor membre ale Uniunii Europene le permite și impune acestor state să-și promoveze în mod liber politicile în domeniul penal. Desigur, fără a încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului sau normele asumate ale Uniunii Europene.

Așadar acest an, sub aspectul dialogului putere - opoziție politică și civică, a fost un veritabil fiasco. Cine e de vină? Majoritata, fiindcă este prea puternică? Sau opoziția, fiindcă este prea inconsistentă? 

                Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Viorica Dăncilă – 'Doamna de Fier' a României

Nominalizarea Comitetului Executiv al PSD pentru funcția de premier al României în persoana doamnei Viorica Dăncilă este schimbarea de paradigmă de care avea nevoie PSD. Afirm acest lucru la puțin timp după nominalizare și cred că, din foarte multe puncte de vedere, este alegerea corectă. Prima femeie premier al României capătă contur în persoana unei doamne a politicii românești în adevăratul sens al cuvântului. Fidelă partidului și politicii social democrate, Viorica Dăncilă are un background care cu greu ar putea fi contestat.

La mâna președintelui

Nu are importanță pentru moment în ce circumstanțe a făcut-o. Nu se va ajunge la repetarea rușinosului procedeu al automoțiunii de cenzură pentru dărâmarea în Parlament de către PSD a propriului premier. Urmează să aflăm cum reacționează președintele Klaus Iohannis.

Și dacă Tudose nu se lasă?

Dar dacă Tudose nu se lasă? Dacă are niște ași în mânecă? Dacă se confirmă că este o dronă? Să vedeți în ce scenariu putem intra.

În PSD câștigătorul pierde tot

În timp ce Liviu Dragnea aleargă prin filiale, într-o operațiune tipică de campanie electorală, în Palatul Victoria, Mihai Tudose se pregătește. De un război pe care îl crede final. Fiecare dintre cei doi protagoniști acționează conform unui model propriu. Finalmente însă, scopul urmărit este acela de a obține un număr cât mai mare de susținători la sfârșitul acestei luni, când se va produce confruntarea de la Iași.

Tăriceanu atacă la baionetă

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Bădălău face jocul și câștigă PSD

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Război în statul paralel. Miza e PSD!

Dragnea poate juca sau nu cu demisia pe masă. Dacă o face, fiecare dintre părți speră la un rezultat decisiv în favoarea ei. Ar fi, deci, o provocare în dublu sens. Între atât de multe necunoscute, există totuși și o certitudine. Momentul este bine ales. Pentru că PSD, practic, nu are în acest moment vreun adversar suficient de puternic pentru a-i lua locul la guvernare.

Ziariști cumpărați la bucată. Sau în vrac
De Neptun TV 7 ianuarie 2018

Adică la grămadă, cu toate redacțiile pe care le dirijează. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au intoxicat alți ziariști sau i-au transformat pur și simplu în unelte numai bune de executat diversiuni media. Și sunt doar două exemple. Atâta tot!

V4 sau V8?

Dar noua solidaritate este întrucâtva sub semnul întrebării. Ce urmăresc statele de la Visegrad în cele două formule? Ce șanse au ele de a-și impune din ce în ce mai energic interesele în fața nucleului dur al Uniunii Europene? Unde este interesul României?

Paradisul SRI

Sub ultimii trei prim-miniștri, Victor Ponta, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, media salariilor din această instituție a crescut exponențial, ajungând la 4.500 de lei pe lună. A crescut și numărul pensionarilor de lux, SRI numărând în prezent 10.410, de la 8.800 cât erau în 2011. Cum se explică acest fenomen?

Când Elena Udrea va vorbi...

2018 este anul în care, inevitabil, Elena Udrea va vorbi. În 2018 ea va fi pusă literalmente la zid. Va primi o condamnare după gratii. Acest deznodământ, corect sau incorect, nu mai poate fi evitat. La fel cum reacția previzibilă a Elenei Udrea nu lasă loc la prea multe incertitudini. Mulți dintre cei care au încercat să se decupleze de ea vor plăti, la pachet, o factură publică. Morală. Dar care poate deveni și penală.

Retragerea SRI din politică

Sunt zile în care analiștii se întrec în predicții despre 2018. Dar nicio prognoză nu poate sta în picioare, fără a avea un răspuns la întrebarea din titlu. Dacă SRI se retrage din politică, este una. Dacă SRI nu se retrage și continuă să supravegheze populația în masă, în scopul utilizării politice a informațiilor astfel obținute, este cu totul și cu totula alta. Prin urmare, eu unu mă încumet să încerc un răspuns.

Ambasadorii și orbul găinii

Unii ambasadori ai statelor europene acreditați la București, dacă nu sunt rău intenționați atunci ei suferă de orbul găinii. Este o expresie românească, pe care dânșii au cum să o înțeleagă întrucât, după cum au declarat, dispun de traducători. Întâmplător sau nu, ambasadorii la care mă refer, care se declară printr-o petiție colectivă îngrijorați de modificările aduse legilor Justiției, fac parte din nucleul dur al UE, construit în jurul Germaniei și care încă mai susține teza unei comunități cu mai multe viteze. Unde, evident, doar ei își asumă viteza cea mai mare. Așadar, aceștia se pregătesc să dea de pământ cu Parlamentul suveran al României, dar nu sunt la curent cu ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în forul legiuitor al acestei țări. Am să le spun eu câte ceva.

Supravegherea în masă

România a făcut și face obiectul unor experimente. Cum a fost de pildă într-un trecut nu prea îndepărtat, în anii stalinismului, experimentul Pitești. În prezent, avem experimentul DNA. Și simultan mai avem și experimentul supravegherii în masă a românilor. Cât de nocive sunt asemenea practici este destul de ușor de evaluat. De ce anume am devenit un laborator de cobai mai întâi al Estului și, acum, al Vestului, iată o întrebare pentru care merită să facem efortul de a găsi un răspuns.

Inteligență marca SRI

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Sub greutatea crimei

Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.

Palatul Victoria va fi luat cu asalt

Pe aceleași rețele de socializare a fost făcută o paralelă între evenimentele din decembrie 1989 și ceea ce urmează în România acestui sfârșit de an.

Orban ia bătaie de la Cioloș

Scorul dintre cei doi pe internet este năucitor. Dacian Cioloș îl calcă literalmente în picioare pe Ludovic Orban. În ceea ce priveste numărul de afișări. În ceea ce privește numărul de like-uri. Dar și de distribuiri. Ceea ce este straniu e că mesajele celor doi sunt de același tip. Nici conținutul și nici modul de exprimare nu diferă prea mult. Să fi devenit Cioloș peste noapte atât de popular în comparație cu Ludovic Orban? Sau explicația acestui fenomen paranormal trebuie căutată în altă parte?

Statul paralel a ucis și ucide

Trimisă de statul paralel. În misiune. Și teleghidată de o altă dronă, însuși premierul României, Mihai Tudose. Nici nu a venit bine și a reușit o primă performanță. 36 de milioane de euro mai puțin pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Sumă de care beneficiază ”industria”. Cum a reușit? Care sunt dedesubturile? Cine este acest Laurențiu Teodor Mihai, adus președinte la Casa Națională?