marţi, 20 noiembrie 2018

Dumitru Antonescu, fosta glorie a Farului, trăiește dintr-o pensie de 800 de lei

Dumitru Antonescu, fosta glorie a Farului, trăiește dintr-o pensie de 800 de lei

În urmă cu mai multe decenii, Dumitru Antonescu, fostul fotbalist, ridica stadionul în picioare. Era cel mai iubit jucător. Acum, Farul trăiește din legende. Aflată pe ultimul loc în Liga a doua, gruparea de pe litoral se zbate în anonimat și în scandaluri.

 Una dintre legende este Dumitru Antonescu. A jucat 400 de meciuri în Liga I, 14 meciuri în echipa națională, a purtat banderola de căpitan timp de 15 ani și a antrenat echipa timp de doi ani, între 1983 - 1985. A obținut pe când activa la Farul de trei ori locul 4 în campionat. El juca pe postul pe libero, dar îi plăcea foarte mult să stea și în poartă.

 Cel supranumit „Regele apărării Constanței“ s-a născut la Constanța, în anul 1945. A învățat să bată mingea pe maidan. Copilăria și-a petrecut-o aproape de malul mării, pe strada Căiuți. Tatăl său, Tudor, este un fost jucător de popice, cel mai bun pe regiunea Dobrogea.

 În fiecare duminică, pe terenul viran de lângă Delfinariu, se organizau campionate între străzi sau între cartertiere. „Câte trei meciuri se jucau duminica, de dimineața până seara. Mie îmi plăcea să stau în poartă“, își amintește el. Aici a prins microbul fotbalului. Dar într-o bună zi, și-a spus că vrea mai mult. A plecat singur la Electrica Constanța. Avea doar 12 ani, dar foarte multă dorință de a deveni cel mai bun fotbalist al orașului. A bătut la poarta echipei. Și i s-a deschis. L-a luat sub aripă nea Tache, primul lui antrenor.

 Apoi, a jucat o perioadă la Steaua II București, acolo unde și-a satisfăcut și stagiul militar. Pentru că echipa nu l-a păstrat, s-a întors la malul mării și de la 1 ianuarie 1967 a fost cooptat la Farul Constanța. Și aici a jucat până în anul 1985 când a plecat ca antrenor la o grupare de fotbal din Călărași.

 „În primul rând trebuie să-i respecți pe cei din tribună!“

 A jucat pe teren până la vârsta de 39 de ani. A fost curtat de Steaua și Dinamo, dar a refuzat propunerile lor. Putea să rămână în Australia, acolo unde a primit oferta de a închega o echipă a românilor, dar s-a întors în țară. De ce? „Pentru că nicăieri nu este ca la noi acasă. În străinătate, toți sunt reci. Am fi trăit bine, dar n-am fi fost fericiți. Aici ești obișnuit ca la orice colț de stradă să stai de vorbă cu cineva!“, mărturisește fosta glorie a Farului.

Era unul dintre cei mai iubiți constănțeni. „Pentru că îi respectam. Sunt de părere că dacă vrei să fii respectat trebuie să respecți. În primul rând trebuie să-i respecți pe cei din tribună“, spune el.

 30.000 de spectatori la meci

 Și nu erau puțini în tribune. „Stadionul era plin. Dacă meciul se ținea pe la 5 - 6, ei veneau de la prânz. Jucau table și spărgeau semințe. Cei mai mulți spectatori i-am avut în 1969, la meciul cu Sao Paulo, când s-au vândut 25.000 de bilete. Capacitatea stadionului era de 18.000 de locuri. Spectatori au fost însă mult mai mulți, vreo 30.000: stăteau cocoțați prin copacii din apropierea stadionului și chiar pe nocturnă.   

Spune că niciodată nu a vândut vreun meci, cu exceepția în care toată echipa se vorbea și dădea meciul echipei pe care o păștea retrogradarea. În rest, echipa își juca cinstit meciul.

Fiecare glorie a orașului făcea din Farul Constanța o glorie a României. Dumitru Antonescu povestește că gruparea de la malul mării a retrogradat de două ori și pe Rapid și pe Progresul.

 Femeile îi dădeau întâlnire la Gară

 Era foarte iubit. Fie că meciul se juca la Constanța, fie în alt oraș din țară, tot stadionul îi scanda numele. „De pe teren plecam la hotel cu 500 de spectatori după mine. Iar femeile mă sunau și îmi dădeau întâlnire în Gara Constanța pentru că voiau să mă cunoască. Dar la telefon răspundea nevastă-mea!“, își amintește fostul fotbalist.

El spune că și-a păstrat modestia. „De exemplu, spune el, noaptea mergeam pe stradă și dacă omul care uda străzile îmi cerea o țigară îi dădeam“, își amintește el. Spune că acum după mulți ani, lumea îl oprește pe stradă și dă mâna cu el. Îmi spun «Mă bucur că pot să vă strâng mâna, că înainte, când jucați, nu avem curajul»“.

 Are o pensie de 800 de lei

 Era cel mai bine plătit jucător din Constanța, câștiga cam 10.000 de lei pe lună. A fost primul jucător al Farului care și-a cumpărat o mașină. Era o Skoda. Din păcate, a rămas să trăiască mai departe într-un apartament de trei camere, pentru că soția sa nu a vrut să-și construiască o casă.

Acum, primește o pensie de doar 800 de lei. „Nu mă descurc. Am ținut orașul ăsta în spate și acum primesc o pensie atât de mică“, remarcă fostul fotbalist. Spune că este înrăit pe regimul comunist, pentru că el suferă acum.

 Îi va pune nepotului ghetele în picioare

 Acum, antrenează echipa de copii de la Farul. „S-a înființat Școala de fotbal SC Farul 2010, unde sunt antrenați aproximativ 200 de copii“, spune el. Aici învață să joace fotbal copiii născuți din 1994 până în 2005. Din mai, va înființa și o grupă pentru copiii de șase ani, unde vrea să-l aducă pe nepotul său, Eduard Robert. „Vreau să-i pun eu ghetele în picioare!“, este dorința sa. 

Ar putea sa va intereseze:

Comenteaza aceasta stire