joi, 21 septembrie 2017

Finalul unui sezon 'mai altfel'

Finalul unui sezon 'mai altfel'

Constanța e de departe de a fi terra nuda pentru muzica și artele clasice. Aș menționa în primul rînd unicul Teatru de Balet al maestrului Danovski, apoi Orchestra Simfonică fondată de Paul Staicu și nu în ultimul rînd venerabila Operă (fostul Teatru Liric) care le-a înglobat și pe primele două.

Dar evenimentele populare cu muzică clasică, gen Proms sau Festival d'Estate au fost rare pe malul mării. În Italia de pildă, în fiecare vară, aproape toate comunele mari, ca să nu mai zic de orașe, organizează în piața publică genul ăsta de concerte, pe banii municipalității, gratuite, pentru publicul larg. Teatrul Liric din Constanța a participat, în anii '90, la multe astfel de turnee, profitabile și pentru intituție, și pentru muzicieni. Nu în teatre de vară, nu în săli, ci în piața centrală sau - iarna, de sărbători - în principala bazilică.

De ce Constanța a fost văduvită de astfel de evenimente? Probabil chestie de gust a foștilor edili sau teama că așa ceva nu va ''prinde'', într-un oraș turistic subjugat de cluburile din Mamaia și mai nou de Festivalul de hipstereală Neversea. Uite că prinde! Printre turiști și constănțeni mai sunt și oameni care vor să asculte așa ceva, ba și blues, jazz și rock, dacă se poate. Sigur că cei mai mulți dintre cei prezenți duminică la concertul Sarah Chang din Piața Ovidiu n-au fost în viața lor într-o sală de concert (și nici nu merge fi vreodată), nu ascultă așa ceva acasă - nici pe CD, nici la Radio Muzical/Cultural) și nu știu că între părțile componente ale unui concert/simfonii NU se aplaudă. Doar la finalul lui. E normal, cei mai mulți știu Anotimpurile lui Vivaldi doar din ilustrațiile unor documentare despre natură, de la TV...

Unii au mai fost deranjați de organizarea concertului, cu un perimetru îngrădit de scaune, cu garduri de protecție, cu invitații și o zonă mai în spate și pe laterale, în picioare. Aranjament CLASIC în toată lumea, pentru astfel de evenimente mai pretențioase, mai ales cînd ai artiști de talie mondială, care solicită un perimetru de securitate și anumite condiții de desfășurare. Altminteri, într-o foială continuă, un du-te vino de gură-cască și oameni ajunși întîmplător în fața scenei, artiștii - mai ales de talia Sarei Chang - ar refuza să cînte. Dar lucrurile astea, frustrante pentru unii, se învață. Cum poate se va învăța și respectarea dress codului anunțat de organizatori (black & white), temperarea copiilor mici mai gălăgioși și aplauzele aiurea, care au amuzat-o pe marea violonistă. Dar se-ntîmplă și pe la case mai mari, pe unde-au mai făcut răvășitul oilor ''artiști'' ca Andre Rieu și Richard Clayderman...

Sigur, cu o orchestră mai valoroasă, mai închegată, cu un dirijor mai experimentat, se putea și mai bine. Dar evenimentul în sine, inclusiv cu grandiosul foc de artificii de la final, o adevărată coregrafie, rămîne unul excepțional. Care a marcat încheierea unui sezon estival mai diversificat, mai altfel. Și cu siguranță, la anul se poate și mai bine.

Comenteaza aceasta stire

România stat de 'drepți' și Watergate-ul de carton

După 43 de ani, în statul de drepți România, odată cu dezvăluirile fostului colonel SRI Daniel Dragomir, o poveste similară, confiscării statului ș a instituțiilor lui, ajunge la apogeu, dar cu accente locale grotești, caricaturale și bineînțeles că nici măcar nu se pune problema unei demisii a președintelui în funcție.

Procuror curat ca lacrima. Pentru liniștea DNA

S-a petrecut un eveniment istoric. Autoritatea autorităților, Consiliul Superior al Magistraturii, a bătut în cuie noua definiție a procurorului model. Așa cum a fost ea formulată de către Inspecția Judicară.

Politically Correct, dar nu la noi, la Duisburg!

Acum ceva timp, în perioada preaderării României la Uniunea Europeană, nu era lună în care oficialii occidentali, indiferent că erau englezi, germani, germani sau francezi să nu ne frece ridichea nouă românilor, pe motivul că nu facem tot ce trebuie pentru ai integra social și cultural pe țigani.

Democrația impune bucuria vieții
De Eugen Tănăsescu 4 septembrie 2017

Cam asta a fost concluzia din capul meu după ce am vizionat premiera, pe scena constănțeană, a piesei de teatru „I love democracy”, o punere în scenă a jurnalistului Sorin Lucia-Ionescu după romanul „Fetița și Țigara” al francezului Benoit Duteurtre, în cadrul FITIC. Un titlu inspirat parcă din celebra replică din „Războiul Stelelor” a senatorului Palpatine: „I love democracy. I love the Republic”. Și chiar despre totalitarismul democrației pare a fi vorba.

Contestarea modificării legilor Justiției este o pervertire a principiilor democrației

Am văzut săptămâna trecută agitația declanșată de comunicarea ministrului Justiției, Tudorel Toader, referitorare la modificările pe care Guvernul României intenționează să le propună Parlamentului la legile care guvernează organizarea Justiției în România.

Finalul unui sezon 'mai altfel'
De Sorin-Lucian Ionescu 28 august 2017

Constanța e de departe de a fi terra nuda pentru muzica și artele clasice. Aș menționa în primul rînd unicul Teatru de Balet al maestrului Danovski, apoi Orchestra Simfonică fondată de Paul Staicu și nu în ultimul rînd venerabila Operă (fostul Teatru Liric) care le-a înglobat și pe primele două.