luni, 28 mai 2018

Finalul unui sezon 'mai altfel'

Finalul unui sezon 'mai altfel'

Constanța e de departe de a fi terra nuda pentru muzica și artele clasice. Aș menționa în primul rînd unicul Teatru de Balet al maestrului Danovski, apoi Orchestra Simfonică fondată de Paul Staicu și nu în ultimul rînd venerabila Operă (fostul Teatru Liric) care le-a înglobat și pe primele două.

Dar evenimentele populare cu muzică clasică, gen Proms sau Festival d'Estate au fost rare pe malul mării. În Italia de pildă, în fiecare vară, aproape toate comunele mari, ca să nu mai zic de orașe, organizează în piața publică genul ăsta de concerte, pe banii municipalității, gratuite, pentru publicul larg. Teatrul Liric din Constanța a participat, în anii '90, la multe astfel de turnee, profitabile și pentru intituție, și pentru muzicieni. Nu în teatre de vară, nu în săli, ci în piața centrală sau - iarna, de sărbători - în principala bazilică.

De ce Constanța a fost văduvită de astfel de evenimente? Probabil chestie de gust a foștilor edili sau teama că așa ceva nu va ''prinde'', într-un oraș turistic subjugat de cluburile din Mamaia și mai nou de Festivalul de hipstereală Neversea. Uite că prinde! Printre turiști și constănțeni mai sunt și oameni care vor să asculte așa ceva, ba și blues, jazz și rock, dacă se poate. Sigur că cei mai mulți dintre cei prezenți duminică la concertul Sarah Chang din Piața Ovidiu n-au fost în viața lor într-o sală de concert (și nici nu merge fi vreodată), nu ascultă așa ceva acasă - nici pe CD, nici la Radio Muzical/Cultural) și nu știu că între părțile componente ale unui concert/simfonii NU se aplaudă. Doar la finalul lui. E normal, cei mai mulți știu Anotimpurile lui Vivaldi doar din ilustrațiile unor documentare despre natură, de la TV...

Unii au mai fost deranjați de organizarea concertului, cu un perimetru îngrădit de scaune, cu garduri de protecție, cu invitații și o zonă mai în spate și pe laterale, în picioare. Aranjament CLASIC în toată lumea, pentru astfel de evenimente mai pretențioase, mai ales cînd ai artiști de talie mondială, care solicită un perimetru de securitate și anumite condiții de desfășurare. Altminteri, într-o foială continuă, un du-te vino de gură-cască și oameni ajunși întîmplător în fața scenei, artiștii - mai ales de talia Sarei Chang - ar refuza să cînte. Dar lucrurile astea, frustrante pentru unii, se învață. Cum poate se va învăța și respectarea dress codului anunțat de organizatori (black & white), temperarea copiilor mici mai gălăgioși și aplauzele aiurea, care au amuzat-o pe marea violonistă. Dar se-ntîmplă și pe la case mai mari, pe unde-au mai făcut răvășitul oilor ''artiști'' ca Andre Rieu și Richard Clayderman...

Sigur, cu o orchestră mai valoroasă, mai închegată, cu un dirijor mai experimentat, se putea și mai bine. Dar evenimentul în sine, inclusiv cu grandiosul foc de artificii de la final, o adevărată coregrafie, rămîne unul excepțional. Care a marcat încheierea unui sezon estival mai diversificat, mai altfel. Și cu siguranță, la anul se poate și mai bine.

Comenteaza aceasta stire

Înaltă Trădare, dar să o știm și noi!

Sesizarea depusă la Parchet de liderul PNL Ludovic Orban este doar acțiunea disperată a taberei formată din președintele Klaus Iohannis și reprezentanții la București a popularilor europeni, în contextul primei confruntări dintre Germania și SUA, în care România, ca și mare parte a Uniunii Europene, este captivă.

În chestiunea mutării ambasadei Klaus Iohannis e doar un Yes-Man sau își negociază interesul propriu?

În mass-media europeană ies la iveală motivele enervării lui Klaus Iohannis și a gafei cu damf antisemit, ce au culminat cu cererea teatrală de demisie, adresată premierului Viorica Dăncilă.