duminică, 23 iulie 2017

George Soros sau Visul cofetarului nebun

George Soros sau Visul cofetarului nebun

Fără îndoială miliardarul George Soros (György Schwartz) este una dintre figurile care au marcat profund sfârșitul secolului XX, dar marchează și începutul secolului XXI.

Cu o avere imensă, ale cărui zerouri nu le știe nici el numărul, dacă este luat din scurt, Soros a devenit, după 1989, o figură importantă în istoria statelor din estul Europei, unde căderea regimurilor comuniste i-a oferit posibilitatea extinderii spre apogeu a sistemului manipulativ ce i-a adus miliardele. Asemenea unui cofetar nebun, ce dorește să facă prăjitura perfectă, cu care dorește să îngenuncheze lumea și Soros  prin sistemul de ONG-uri creat și finanțat de el manipulează societatea, amestecând într-o rețetă numai de el știută noțiunile de democrație, libertatea cuvântului, drepturi și libertăți individuale sau anticorupție. Produsul final al acestui cofetar social, un produs frumos ornat și împachetat superb este servit cu nonșalanță tuturor, dar întocmai ca prăjitura cofetarului nebun, scopul nu este gradul de satisfacție al indivizilor, ci coruperea acestora, pentru atingerea intereselor proprii și a viselor de dominație universală, indiferent dacă această dominație este economică, politică sau socială.

Poveștile despre Soros, generate de circa 40 de ani de activitate - unele adevărate, altele doar folclor - vorbesc despre eroul care a răsturnat guverne, a pus guverne, a provocat căderea marilor burse de capital, totul în numele democrației, dar în fapt având propriile scopuri, precum acelea de a deține controlul sau de a-și înmulți miliardele. Individul, societatea și libertățile lor, conceptele în numele căruia acționează Soros sunt doar simple noțiuni, clișee de propagandă.

În România, după 1989, ingredientele prăjiturii otrăvite au fost în cea mai mare parte autohtone și l-au constituit indivizii puși pe căpătuială, indivizi avizi de control și putere, carieriști cu aere și alură de intelectuali, partidele politice nou apărute după Revoluție, instituțiile de presă independentă, ce tocmai se nășteau, dar și primele fundații și organizații pentru apărarea drepturilor și libertăților sociale și individuale, care au fost acaparate în sfera de influență a miliardarului american prin finanțări generoase.

Partidele social democrate, indiferent cum s-au numit ele în timp și coagulate astăzi în ceea ce se numește PSD au fost văzute ca fiind criptocomuniste, continuatoarele fostului PCR, iar acest curent politic a fost demonizat constant și declarat dușmanul de moarte al democrației. Pe măsură ce anii au trecut, organizațiile nonguvernamentale și civic media, inventate de aparatul occidental de presiune stăpânit de Soros, au trecut la îmbunătățirea ingredientelor autohtone ajungând la momentul de azi, în care sute de indivizi, erijați în formatori de opinie sau candidați la funcții publice să fi trecut măcar odată prin uzina de pregătire soroșistă. Nume precum Monica Macovei, Alina Mungiu Pippidi, Sandra Pralong, așa zișii intelectuali grupați în GDS și Revista 22 sau alți așa ziși ziariști, toți s-au dedulcit la bursele oferite de ONG-urile cu capital de funcționare soroșist, ideea fiind aceea de a crea o masă de lideri de opinie, de factori politici și administrativi, capabili la rândul lor să pună în practică visul cofetarului social George Soros.

Odată cu venirea la Cotroceni, în decembrie 2004 a lui Traian Băsescu, el însuși propulsat în funcția de președinte de ucenicii și ingredientele lui George Soros, a venit momentul în care miliardarul american și ucenicii săi au trecut la punerea în practică a încercării de stăpânire a  societății românești. Dacă operațiunea a reușit sau nu doar istoria va avea cândva un răspuns. Principala consecință a celor 10 ani de guvernare a dreptei politice românești, propulsate la putere de rețeta lui Soros a fost aceea că, abuzurile, corupția (în sensul bun al cuvântului) și căpătuiala unor indivizi au făcut ca, în pofida unei puternice mașini de propagandă, în 2015, opțiunile electoratului să se ducă majoritar în zona de stânga și centru-stânga al eșichierului politic românesc, consemnând totodată falimentul dreptei și a prăjiturii otrăvite, oferite de Soros societății românești.

În acest context, noua invenție a cofetarului dornic de control o reprezintă #rezist și toată mișcarea aparent de revoltă împotriva guvernării PSD-ALDE și de susținere a statului de drept (!?). Până acum, unul din principiile fundamentale, cu care curentul soroșist a captat o mare parte a discursului public a fost acela al faptului că votul majorității trebuie întotdeauna respectat, este sacrosanct într-o democrație și emanația lui reprezintă statul de drept. Azi, când Cofetarul Nebun își vede zădărnicite planurile, brusc, nu mai contează votul majorității, iar statul de drept capătă alte valori decât emanația votului democratic. De noi depinde dacă vom servi acest ultim “dulce” otrăvit  al cofetarului nebun.

Editorial de Silviu Molnar

Comenteaza aceasta stire

George Soros sau Visul cofetarului nebun

Fără îndoială miliardarul George Soros (György Schwartz) este una dintre figurile care au marcat profund sfârșitul secolului XX, dar marchează și începutul secolului XXI. Cu o avere imensă, ale cărui zerouri nu le știe nici el numărul, dacă este luat din scurt, Soros a devenit, după 1989, o figură importantă în istoria statelor din estul Europei.

Șefa DNA Laura Codruța Kovesi vrea o sentință, încă 10 ani la locul de muncă

Înregistrările scandaloase date publicității din interiorul DNA au demonstrat fără putere de tăgadă faptul că respectivul „organ” al statului, sub conducerea Laurei Codruța Kovesi, nu urmărește “facerea” justiției, în spiritul și litera legii, așa cum îi este menirea în orice stat democratic ci, mai degrabă, obiectivele sale sunt satisfacerea unui anumit public, cu anumite simpatii politice sau executarea unor ordine venite din alte sfere de interes.

Pervertirea coanei Justiția

Acoperite de zgomotul de fond, creat de moțiunea de cenzură și căutarea unui nou premier, înregistrările cu șefa DNA Laura Codruța Kovesi tind să treacă neobservate, deși din ele rezultă o stare de fapt și anume aceea că justiția românească nu este una pentru binele societății, ci la nivelul DNA este poliție politică.