duminică, 24 septembrie 2017

George Soros sau Visul cofetarului nebun

George Soros sau Visul cofetarului nebun

Fără îndoială miliardarul George Soros (György Schwartz) este una dintre figurile care au marcat profund sfârșitul secolului XX, dar marchează și începutul secolului XXI.

Cu o avere imensă, ale cărui zerouri nu le știe nici el numărul, dacă este luat din scurt, Soros a devenit, după 1989, o figură importantă în istoria statelor din estul Europei, unde căderea regimurilor comuniste i-a oferit posibilitatea extinderii spre apogeu a sistemului manipulativ ce i-a adus miliardele. Asemenea unui cofetar nebun, ce dorește să facă prăjitura perfectă, cu care dorește să îngenuncheze lumea și Soros  prin sistemul de ONG-uri creat și finanțat de el manipulează societatea, amestecând într-o rețetă numai de el știută noțiunile de democrație, libertatea cuvântului, drepturi și libertăți individuale sau anticorupție. Produsul final al acestui cofetar social, un produs frumos ornat și împachetat superb este servit cu nonșalanță tuturor, dar întocmai ca prăjitura cofetarului nebun, scopul nu este gradul de satisfacție al indivizilor, ci coruperea acestora, pentru atingerea intereselor proprii și a viselor de dominație universală, indiferent dacă această dominație este economică, politică sau socială.

Poveștile despre Soros, generate de circa 40 de ani de activitate - unele adevărate, altele doar folclor - vorbesc despre eroul care a răsturnat guverne, a pus guverne, a provocat căderea marilor burse de capital, totul în numele democrației, dar în fapt având propriile scopuri, precum acelea de a deține controlul sau de a-și înmulți miliardele. Individul, societatea și libertățile lor, conceptele în numele căruia acționează Soros sunt doar simple noțiuni, clișee de propagandă.

În România, după 1989, ingredientele prăjiturii otrăvite au fost în cea mai mare parte autohtone și l-au constituit indivizii puși pe căpătuială, indivizi avizi de control și putere, carieriști cu aere și alură de intelectuali, partidele politice nou apărute după Revoluție, instituțiile de presă independentă, ce tocmai se nășteau, dar și primele fundații și organizații pentru apărarea drepturilor și libertăților sociale și individuale, care au fost acaparate în sfera de influență a miliardarului american prin finanțări generoase.

Partidele social democrate, indiferent cum s-au numit ele în timp și coagulate astăzi în ceea ce se numește PSD au fost văzute ca fiind criptocomuniste, continuatoarele fostului PCR, iar acest curent politic a fost demonizat constant și declarat dușmanul de moarte al democrației. Pe măsură ce anii au trecut, organizațiile nonguvernamentale și civic media, inventate de aparatul occidental de presiune stăpânit de Soros, au trecut la îmbunătățirea ingredientelor autohtone ajungând la momentul de azi, în care sute de indivizi, erijați în formatori de opinie sau candidați la funcții publice să fi trecut măcar odată prin uzina de pregătire soroșistă. Nume precum Monica Macovei, Alina Mungiu Pippidi, Sandra Pralong, așa zișii intelectuali grupați în GDS și Revista 22 sau alți așa ziși ziariști, toți s-au dedulcit la bursele oferite de ONG-urile cu capital de funcționare soroșist, ideea fiind aceea de a crea o masă de lideri de opinie, de factori politici și administrativi, capabili la rândul lor să pună în practică visul cofetarului social George Soros.

Odată cu venirea la Cotroceni, în decembrie 2004 a lui Traian Băsescu, el însuși propulsat în funcția de președinte de ucenicii și ingredientele lui George Soros, a venit momentul în care miliardarul american și ucenicii săi au trecut la punerea în practică a încercării de stăpânire a  societății românești. Dacă operațiunea a reușit sau nu doar istoria va avea cândva un răspuns. Principala consecință a celor 10 ani de guvernare a dreptei politice românești, propulsate la putere de rețeta lui Soros a fost aceea că, abuzurile, corupția (în sensul bun al cuvântului) și căpătuiala unor indivizi au făcut ca, în pofida unei puternice mașini de propagandă, în 2015, opțiunile electoratului să se ducă majoritar în zona de stânga și centru-stânga al eșichierului politic românesc, consemnând totodată falimentul dreptei și a prăjiturii otrăvite, oferite de Soros societății românești.

În acest context, noua invenție a cofetarului dornic de control o reprezintă #rezist și toată mișcarea aparent de revoltă împotriva guvernării PSD-ALDE și de susținere a statului de drept (!?). Până acum, unul din principiile fundamentale, cu care curentul soroșist a captat o mare parte a discursului public a fost acela al faptului că votul majorității trebuie întotdeauna respectat, este sacrosanct într-o democrație și emanația lui reprezintă statul de drept. Azi, când Cofetarul Nebun își vede zădărnicite planurile, brusc, nu mai contează votul majorității, iar statul de drept capătă alte valori decât emanația votului democratic. De noi depinde dacă vom servi acest ultim “dulce” otrăvit  al cofetarului nebun.

Editorial de Silviu Molnar

Comenteaza aceasta stire

În 'pas de gâscă': Angela Merkel devine cel mai longeviv cancelar al Germaniei!

Din perspectiva Uniunii Europene alegerile din Germania sunt la fel de importante ca cele din Franța, dacă ținem cont de faptul că odată cu Brexit –ul, Germania și Franța sunt principalii piloni ai UE și reprezintă cele mai puternice economii europene.

România stat de 'drepți' și Watergate-ul de carton

După 43 de ani, în statul de drepți România, odată cu dezvăluirile fostului colonel SRI Daniel Dragomir, o poveste similară, confiscării statului ș a instituțiilor lui, ajunge la apogeu, dar cu accente locale grotești, caricaturale și bineînțeles că nici măcar nu se pune problema unei demisii a președintelui în funcție.

Procuror curat ca lacrima. Pentru liniștea DNA

S-a petrecut un eveniment istoric. Autoritatea autorităților, Consiliul Superior al Magistraturii, a bătut în cuie noua definiție a procurorului model. Așa cum a fost ea formulată de către Inspecția Judicară.

Politically Correct, dar nu la noi, la Duisburg!

Acum ceva timp, în perioada preaderării României la Uniunea Europeană, nu era lună în care oficialii occidentali, indiferent că erau englezi, germani, germani sau francezi să nu ne frece ridichea nouă românilor, pe motivul că nu facem tot ce trebuie pentru ai integra social și cultural pe țigani.

Democrația impune bucuria vieții
De Eugen Tănăsescu 4 septembrie 2017

Cam asta a fost concluzia din capul meu după ce am vizionat premiera, pe scena constănțeană, a piesei de teatru „I love democracy”, o punere în scenă a jurnalistului Sorin Lucia-Ionescu după romanul „Fetița și Țigara” al francezului Benoit Duteurtre, în cadrul FITIC. Un titlu inspirat parcă din celebra replică din „Războiul Stelelor” a senatorului Palpatine: „I love democracy. I love the Republic”. Și chiar despre totalitarismul democrației pare a fi vorba.

Contestarea modificării legilor Justiției este o pervertire a principiilor democrației

Am văzut săptămâna trecută agitația declanșată de comunicarea ministrului Justiției, Tudorel Toader, referitorare la modificările pe care Guvernul României intenționează să le propună Parlamentului la legile care guvernează organizarea Justiției în România.

Finalul unui sezon 'mai altfel'
De Sorin-Lucian Ionescu 28 august 2017

Constanța e de departe de a fi terra nuda pentru muzica și artele clasice. Aș menționa în primul rînd unicul Teatru de Balet al maestrului Danovski, apoi Orchestra Simfonică fondată de Paul Staicu și nu în ultimul rînd venerabila Operă (fostul Teatru Liric) care le-a înglobat și pe primele două.