marţi, 20 februarie 2018

George Soros sau Visul cofetarului nebun

George Soros sau Visul cofetarului nebun

Fără îndoială miliardarul George Soros (György Schwartz) este una dintre figurile care au marcat profund sfârșitul secolului XX, dar marchează și începutul secolului XXI.

Cu o avere imensă, ale cărui zerouri nu le știe nici el numărul, dacă este luat din scurt, Soros a devenit, după 1989, o figură importantă în istoria statelor din estul Europei, unde căderea regimurilor comuniste i-a oferit posibilitatea extinderii spre apogeu a sistemului manipulativ ce i-a adus miliardele. Asemenea unui cofetar nebun, ce dorește să facă prăjitura perfectă, cu care dorește să îngenuncheze lumea și Soros  prin sistemul de ONG-uri creat și finanțat de el manipulează societatea, amestecând într-o rețetă numai de el știută noțiunile de democrație, libertatea cuvântului, drepturi și libertăți individuale sau anticorupție. Produsul final al acestui cofetar social, un produs frumos ornat și împachetat superb este servit cu nonșalanță tuturor, dar întocmai ca prăjitura cofetarului nebun, scopul nu este gradul de satisfacție al indivizilor, ci coruperea acestora, pentru atingerea intereselor proprii și a viselor de dominație universală, indiferent dacă această dominație este economică, politică sau socială.

Poveștile despre Soros, generate de circa 40 de ani de activitate - unele adevărate, altele doar folclor - vorbesc despre eroul care a răsturnat guverne, a pus guverne, a provocat căderea marilor burse de capital, totul în numele democrației, dar în fapt având propriile scopuri, precum acelea de a deține controlul sau de a-și înmulți miliardele. Individul, societatea și libertățile lor, conceptele în numele căruia acționează Soros sunt doar simple noțiuni, clișee de propagandă.

În România, după 1989, ingredientele prăjiturii otrăvite au fost în cea mai mare parte autohtone și l-au constituit indivizii puși pe căpătuială, indivizi avizi de control și putere, carieriști cu aere și alură de intelectuali, partidele politice nou apărute după Revoluție, instituțiile de presă independentă, ce tocmai se nășteau, dar și primele fundații și organizații pentru apărarea drepturilor și libertăților sociale și individuale, care au fost acaparate în sfera de influență a miliardarului american prin finanțări generoase.

Partidele social democrate, indiferent cum s-au numit ele în timp și coagulate astăzi în ceea ce se numește PSD au fost văzute ca fiind criptocomuniste, continuatoarele fostului PCR, iar acest curent politic a fost demonizat constant și declarat dușmanul de moarte al democrației. Pe măsură ce anii au trecut, organizațiile nonguvernamentale și civic media, inventate de aparatul occidental de presiune stăpânit de Soros, au trecut la îmbunătățirea ingredientelor autohtone ajungând la momentul de azi, în care sute de indivizi, erijați în formatori de opinie sau candidați la funcții publice să fi trecut măcar odată prin uzina de pregătire soroșistă. Nume precum Monica Macovei, Alina Mungiu Pippidi, Sandra Pralong, așa zișii intelectuali grupați în GDS și Revista 22 sau alți așa ziși ziariști, toți s-au dedulcit la bursele oferite de ONG-urile cu capital de funcționare soroșist, ideea fiind aceea de a crea o masă de lideri de opinie, de factori politici și administrativi, capabili la rândul lor să pună în practică visul cofetarului social George Soros.

Odată cu venirea la Cotroceni, în decembrie 2004 a lui Traian Băsescu, el însuși propulsat în funcția de președinte de ucenicii și ingredientele lui George Soros, a venit momentul în care miliardarul american și ucenicii săi au trecut la punerea în practică a încercării de stăpânire a  societății românești. Dacă operațiunea a reușit sau nu doar istoria va avea cândva un răspuns. Principala consecință a celor 10 ani de guvernare a dreptei politice românești, propulsate la putere de rețeta lui Soros a fost aceea că, abuzurile, corupția (în sensul bun al cuvântului) și căpătuiala unor indivizi au făcut ca, în pofida unei puternice mașini de propagandă, în 2015, opțiunile electoratului să se ducă majoritar în zona de stânga și centru-stânga al eșichierului politic românesc, consemnând totodată falimentul dreptei și a prăjiturii otrăvite, oferite de Soros societății românești.

În acest context, noua invenție a cofetarului dornic de control o reprezintă #rezist și toată mișcarea aparent de revoltă împotriva guvernării PSD-ALDE și de susținere a statului de drept (!?). Până acum, unul din principiile fundamentale, cu care curentul soroșist a captat o mare parte a discursului public a fost acela al faptului că votul majorității trebuie întotdeauna respectat, este sacrosanct într-o democrație și emanația lui reprezintă statul de drept. Azi, când Cofetarul Nebun își vede zădărnicite planurile, brusc, nu mai contează votul majorității, iar statul de drept capătă alte valori decât emanația votului democratic. De noi depinde dacă vom servi acest ultim “dulce” otrăvit  al cofetarului nebun.

Editorial de Silviu Molnar

Comenteaza aceasta stire

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.

Singurul colac de salvare

Și din Parlament, și din Palatul Victoria, și de la Cotroceni. Cu același rezultat. Ce nu a funcționat? Eu unul am ajuns la concluzia că cel mai puternic motor al emancipării României este educația. Educația nu a funcționat!