joi, 22 februarie 2018

Guvernul longeviv

Guvernul longeviv

S-a speculat excesiv asupra faptului că au căzut două Guverne în mod exclusiv din cauza neînțelegerilor dintre premierii PSD și Liviu Dragnea, președintele PSD. E doar parțial adevărat.

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

Această diviziune a muncii nu a funcționat niciodată în ultimii 28 de ani. Acum însă, când președintele partidului care a câtigat alegerile nu a putut deveni premier, absența diviziunii muncii a avut efecte devastatoare. Și a distrus două guverne într-un singur an, în care ritmul de creștere al economiei României a fost cel mai mare din Europa. Acest paradox este imposibil de explicat pornind doar de la faptul că Liviu Dragnea a vrut să controleze tot și de două ori a scăpat lucrurile de sub control.

Ce înseamnă diviziunea muncii pe care am enunțat-o mai sus? Înseamnă că:

1). Guvernul este un bun administrator. Nici mai mult nici mai puțin. Tocmai de aceea guvernele sunt definite drept administrații  publice centrale. În plan local, funcționează administrațile locale. Care și ele ar trebui să se ocupe exclusiv de adninistrație. Și unii și alții au obligația să se comporte ca buni gospodari.

2). Majoritatea parlamentară, împreună cu opoziția din Parlament elaborează actele normative necesare nu numai bunei guvernări ci și funcționării tuturor celorlalte instituții ale statului și, în fine, acte normative care îl vizează direct pe cetățean, garantându-i drepturile și libertățile, asigurându-i o viață mai bună și mai multă securitate. Securitate în sensul pozitiv al termenului.

3). Partidul sau coaliția de partide care au reușit să obțină o majoritate în Parlament și să desemneze un Guvern elaborează politica. Politica în baza căreia Executivul guvernează iar Parlamentul legiferează.

Dacă există o asemenea diviziune a muncii, dacă respectivele instituții nu-și încalcă din prostie sau din rea credință teritoriile, atunci un guvern poate fi longeviv, dar în orice caz putem vorbi despre o democrație consolidată. Dacă nu se întâmplă așa, atunci într-o formă sau alta avem de-a face cu autoritarism, iar nu cu parlamentarism.  Pentru că în mod evident nu este democratic ca Guvernul, căruia constituțional i se poate delega în anumite circumstanțe dreptul de  a legifera, să se transforme într-o mașină care emite neîncetat ordonate de urgență, în timp ce Parlamentul este silit să se transforme într-o simplă mașină de vot, adoptându-le.

În cei 28 de ani, în România rolul Parlamentului a fost cel mai adesea minor. Doar în anumite împrejurări, cu totul și cu totul excepționale, Parlamentul a devenit un jucător de prim rang. De aceea, nu se poate spune că democrația a funcționat în România.

În paranteză fie spus, absența diviziunii muncii a generat în mod frecvent și bătăliile între Președinție și Guvern. Fiind într-o oarecare măsură parte a Executivului, președintele, indiferent cine a fost, a încercat și el să-și impună voința asupra procesului de legiferare, care a avut mereu un traseu invers.  dinspre Guvern spre Parlament. Și de aici au rezultat cutremure politice de mai mare sau mai mică intensitate.

În arhitectura statului de drept, nu încape nicio îndoială că Parlamentul trebuie să fie puterea supremă în stat și nimeni altcineva. Pentru că Parlamentul este ales de totalitatea cetățenilor care își exercită dreptul de vot. Spre deosebire de președinte, care este ales doar de o majoritate a acestor ceățeni. Și spre deosebire de Executiv sau de puterea judecătorească, care nu au niciun fel de legitimitate izvorâtă din procesul electiv.

De ce diviziunea muncii nu a funcționat la acest capitol? Ce ar trebui să se întâmple pentru a funcționa? Experiența de parlamentar pe care am avut-o mi-a demonstrat precaritatea mijloacelor de care dispune un senator sau un deputat și Legislativul în ansamblul lui de a elabora în mod profesionist și într-un timp optim proiecte de acte normative. Aparatul tehnic care poate alcătui infrastructura indispensabilă acestui proces al elaborării de acte normative în loc să se afle în Paralment, se află în structura diferitelor ministere. Deci condiția sine qua non este declanșarea unei reforme, prin care acest aparat tehnic de consilieri, de specialiști în diverse domenii din perspectiva actului de legiferare, să fie aduși în subordinea comisiilor de specialitate din Parlament. Numai astfel se poate ajunge în situația în care Parlamentul să devină și altceva decât o turmă a oilor de teracotă.

Dacă mereu și mereu constatăm că serviciile secrete își introduc dronele în Guverne, uneori chiar în poziția de premieri, alteori în cea de miniștri și de fiecare dată la nivelele intermediare de comandă, asta se întâmpă tocmai pentru că Executivului i se dă în practică o importanță exagerată, transferându-i-se posibilitatea de a legifera masiv și de a se substitui astfel celei mai importante puteri în stat , care este Parlamentul.

       Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.