luni, 20 august 2018

În chestiunea mutării ambasadei Klaus Iohannis e doar un Yes-Man sau își negociază interesul propriu?

În chestiunea mutării ambasadei Klaus Iohannis e doar un Yes-Man sau își negociază interesul propriu?

În mass-media europeană ies la iveală motivele enervării lui Klaus Iohannis și a gafei cu damf antisemit, ce au culminat cu cererea teatrală de demisie, adresată premierului Viorica Dăncilă.

Conform unui interviu, acordat de Abdul Rahim Farra, ambasadorul palestinian de la UE, pentru postul Voice of Palestine și preluat de majoritatea agențiilor de presă europene, Federica Mogherini Înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe a dat asigurării ca niciun stat membru al UE nu-si va muta ambasada la Ierusalim. Conform sursei citate Mogherini a făcut afirmația în cursul unei întrevederi la Bruxelles cu reprezentanții Organizației pentru Cooperarea Islamică. Mogherini ar mai fi precizat că “Niciun stat membru UE nu va acționa împotriva consensului european privind menținerea ambasadelor la Tel Aviv. Sunt doar vorbe!”

Este clar că argumentul forte în statele Europei Occidentale este unul electoral. Decizia nu trebuie să supere electoratul masiv de religie islamică. Pe de altă parte, în ceea ce privește România, cel mai probabil, Klaus Iohannis a fost deja de acord în direcția rămânerii ambasadei României la Tel Aviv, dar motivațiile fiind unele care nu au nici o treabă cu interesele suverane sau interesele de moment ale României. Interesant este faptul că decizia europeană este luată de ceva timp dar săptămâna trecută, între două plimbări cu bicicleta, Klaus Iohannis ne spunea ceva de genul „vedem, să evaluăm, să ne gândim”, adică pe românește încerca să ne îmbrobodească.  

Îmi e teamă că acel consens european, de care vorbește Federica Mogherini și la care Klaus Ioannis este parte a fost obținut de la acesta în urma unor promisiuni de satisfacere a intereselor personale. Poate i s-au făcut promisiuni ferme privind ascensiunea sa într-o funcție de oficial UE, la sfârșitul mandatului prezidențial. Sau pur și simplu Klaus Iohannis a rămas și de această dată în postura de „Yes-Man”, pentru a nu-și strica confortul, despre care vorbea că i-l conferă funcția prezidențială și nedorind să se supere cu partenerii occidentali din marea familie politică a PPE, unde socotelile sunt făcute de Angela Merkel.

Revenind la afirmația mai mult decât categorică a Înaltul reprezentant UE Federica Mogherini, conform căreia intențiile declarate ale României și Cehiei de a-și muta capitalele de la Tel Aviv la Ierusalim „Sunt doar vorbe!” la acest moment se vede că e una pripită, ca și jocul pueril a lui Klaus Iohannis. Așa cum oficialii cehi dau de înțeles, în spatele declarației de intenție, de a muta ambasada țării de la Tel Aviv la Ierusalim, stau discuțiile din Grupul de la Visegrád, o organizație care reușește pentru țările membre să realizeze un echilibru avantajos în cadrul Uniunii Europene și care negociază la sânge deciziile luate la Bruxelles.

Privit din perspectivă istorică, în alt context și la o altă dimensiune, chestiunea mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, care implicit înseamnă recunoașterea Ierusalimului ca și capitală a statului Israel, ar putea fi pentru România același lucru ca și condamnarea intervenției trupelor Tratatului de la Varșovia, comandată de sovietici, în Cehoslovacia, din 1968. Poate arăta partenerilor din cadrul UE că România nu este o colonie, ci un stat european cu drepturi egale și a cărei voce și interese nu pot fi trecute la și altele!

Editorial de Silviu Molnar

Comenteaza aceasta stire