sîmbătă, 15 decembrie 2018

În România vânarea opozanților politici nu trebuie să fie o infracțiune dusă la rangul de secret de stat

În România vânarea opozanților politici nu trebuie să fie o infracțiune dusă la rangul de secret de stat

În contextul clarificării abuzurilor sistematice ale justiției, solicitarea Premierului României Viorica Dăncilă de desecretizare a protocoalelor secrete încheiate între instituțiile de forță din România, cu scopul deschiderii de dosare penale opozanților „Deep state” devine cea mai importantă acțiune de deconspirare a statului paralel.

Inițiativa este mult mai importantă, din punctul de vedere al consecințelor, decât dezvăluirile, cu același subiect, ale lui Sebastian Ghiță sau ale lui Marian Vanghelie. “Zicerile” lui Ghiță sau ale lui Vanghelie sunt interesante pentru că atribuie personaje fenomenului de confiscare a statului și pentru că descriu, cu lux de amănunte, metodele prin care s-a realizat acest lucru, dar fie vorba între noi sunt doar remix-uri ale unui șlagăr deja cântat. 

În schimb, solicitarea premierului se bazează pe prevederile legale potrivit cărora se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcării legii. Dacă desecretizarea se va realiza, semnatarii acestor documente și responsabilii care le-au secretizat se pot alege cu dosare penale pentru abuz în serviciu, dacă cineva va avea curaj să le instrumenteze. Mai mult o serie de condamnări și dosare penale instrumentate în baza acestor protocoale riscă să devină nule, datorită ilegalităților comise în etapa urmăririi penale.

De altfel, nu este greu să îți dai seama că solicitarea lui Viorica Dăncilă a produs panică. Este îndeajuns să te uiți în și la mijloacele media cunoscute ca fiind arondate așa zisului stat paralel și vei observa că este unul din rarele cazuri în care câteva componente ale mass-media, al cărei rol este acela de a informa cetățeanul, se opun unui act de informare.

Mă uitam zilele trecute la unul din posturile de televiziune arondate sistemului, unde un cunoscut analist se pronunța împotriva desecretizării acestor protocoale. O făcea atât de vehement de am crezut că va face apoplexie, în direct, în studio. Mă întrebam dacă e cazul să sun sau nu la urgențe și să anunț că moare unu'. Mă gândeam că moare în fața mea și riscam să devin complice măcar prin omisiune. Ce dacă ne despărțea ecranul televizorului, ce nu s-au mai văzut dosare în care s-au dat condamnări pe prezumția de comitere a faptelor prin telepatie? Probabil, dacă exista interes, după procurorii DNA puteam fi acuzat chiar de făptuire, deoarece intuiam că guru va avea un accident vascular și refuzam să îi dau dreptate!

Mă și gândesc cum ar fi sunat, la anchetă, reproșurile unuia ca procurorul zis Portocală: Puteai măcar să dai și tu din cap a aprobare, măcar așa la haules, pentru a preveni decesul omului!

Editorial de Silviu Molnar

Comenteaza aceasta stire