luni, 18 iunie 2018

Înaltă Trădare, dar să o știm și noi!

Înaltă Trădare, dar să o știm și noi!

Sesizarea depusă la Parchet de liderul PNL Ludovic Orban este doar acțiunea disperată a taberei formată din președintele Klaus Iohannis și reprezentanții la București a popularilor europeni, în contextul primei confruntări dintre Germania și SUA, în care România, ca și mare parte a Uniunii Europene, este captivă.

Iată cum stau lucrurile: Animozitatea evidentă dintre Angela Merkel și Donald Trump, generată de diferențele de abordare a relațiilor americano-europene au dus la separarea intereselor politicii europene de cele ale SUA. Germania, prima economie europeană și vârful de lance al politicii europene, se confruntă tacit cu SUA, iar ambele tabere încearcă să își impună punctul de vedere la nivel global. O să sărim aici peste cauzele acestui conflict și reproșurile făcute reciproc de cele două tabere. Cert este că și chestiunea mutării ambasadelor de la Tel Aviv la Ierusalim a devenit o importantă miză importantă, o pârghie de presiune în acest conflict.

Prin controlul exercitat de Germania, de Angela Merkel, prin PPE, asupra Uniunii Europene, în chestiunea mutării capitalei Israelului de la Tel Aviv la Ierusalim s-a încercat, inclusiv prin presiune, realizarea unui consens european, acțiune diplomatică care s-a soldat cu un eșec. Trebuie spus aici că în statutul Uniunii Europene, deciziile de politică externă nu sunt obligatorii de a fi puse în practică de către statele membre. Politica externă este apanajul deciziei suverane a fiecărui stat membru al Uniunii Europene. În acest context, ciudat, dar tocmai ca în perioada interbelică, în politica românească am asistat la crearea a două tabere: Una filo-germană, reprezentată de Klaus Iohannis și partidele membre ale PPE și cealaltă, să îi spunem filo-americană, reprezentată de actuala guvernare PSD-ALDE.

În timp ce actuala guvernare dispune de mijloacele de a pune în acțiune poziția sa, care este pentru mutarea ambasadei la Ierusalim, președintele și opoziția încearcă forțarea schimbării acestei decizii, inclusiv printr-o plângere penală, prin care o acuză pe Viorica Dăncilă de înaltă trădare de țară, un act unic în analele statelor democratice, cel puțin de la încheierea Războiului Rece. Este o mișcare disperată, dar o decizie definitivă de mutare a ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim ar arăta colegilor de partid european ai lui Iohannis și Orban cât de slabi sunt. Ar fi o decizie care ar nemulțumi-o profund pe Angela Merkel, pentru că decizia ar fi un văzută ca un semnal de răzmeriță împotriva dominației germane a Uniunii Europene.

Faptul că sforile păpușilor politice din dreapta românească sunt manevrate de la Berlin se vede cu ochiul liber, pentru că ele sunt trase pe față. În preambulul deciziei guvernului, de mutare a Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim, am asistat cu toții la enervarea lui Klaus Iohannis, la declarațiile lui belicoase, pe alocuri cu iz antisemit. Mai mult sesizarea parchetului cu privire la înalta trădare a venit după vizita lui Orban la Berlin, unde a fost mângâiat pe cap și binecuvântat de către liderul de facto al momentului în Uniunea Europeană, adică de Angela Merkel. Acesta este doar un episod al bătăliei externe, ce se dă zilele astea în capitala de pe Dâmbovița și care are ca beligeranți politicienii români grupați în filo-germani și filo-americani. Confruntarea nu se va opri aici.

Există și alte similitudini cu istoria. Dacă în preambulul celui de-al doilea război mondial, în pofida diferențelor de sisteme politice, Germania și URSS au tot strâns relațiile, începând cu anii ’20 și culminând cu celebrul Pact Ribbentrop-Molotov, în zilele noastre, istoria pare că se repetă. Vizita cancelarului german la Moscova este considerată deja una istorică. Germania încearcă să contrapună, de această dată politicii americane și nu celei engleze, ca în perioada interbelică, o apropiere de Rusia. În ceea ce privește România rămâne de văzut care din cele două puncte de vedere, cel filo-german sau cel filo-american va învinge, fără ca România, la un moment dat, să mai întoarcă „glorios” armele.

Comenteaza aceasta stire

Nimic despre decizia CCR: Nevoia de 'tătuc'

E ceva în gena societății noastre, care ne face ciclic să căutăm un fel de părinte al națiunii, un lider de necontestat, indiferent că acesta are sau nu legătură cu evoluția pe care ne-o dorim. Să fiu mai explicit.

Înaltă Trădare, dar să o știm și noi!

Sesizarea depusă la Parchet de liderul PNL Ludovic Orban este doar acțiunea disperată a taberei formată din președintele Klaus Iohannis și reprezentanții la București a popularilor europeni, în contextul primei confruntări dintre Germania și SUA, în care România, ca și mare parte a Uniunii Europene, este captivă.