joi, 22 februarie 2018

Infracțiunea de serviciu

Infracțiunea de serviciu

Este cu neputiință ca un jurist de talia lui Tudorel Toader să nu fi remarcat o anomalie. Și anume că o singură infracțiune din cele prevăzute în Codul penal are, conform declarațiilor oficiale ale doamnei Laura Codruța Kovesi, o incidență de 50% din totalul faptelor de corupție.

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

A spus-o șeful DNA. Nu am spus-o nici eu, nici altcineva. Și a repetat-o de curând. Cu subiect și predicat. 50% dintre faptele de corupție cerectate de procurorii DNA sunt abuzuri în serviciu. Dacă așa stau lucrurile, la ce altă concluzie am putea ajunge, decât faptul că, într-o proporție înspăimântătoare, funcționarii publici abuzează de poziția lor, astfel încât o jumătate din ceea ce înseamnă sifonarea avuției publice este produsă de aceștia pe calea unor abuzuri? Și a spus-o tot doamna Laura Codruța Kovesi: dacă abuzul în serviciu ar fi desființat, dacă această infracțiune pur și simplu nu ar mai fi recunoscută de legea penală, atunci instituția și-ar diminua activitatea la jumătate. Ceea ce aflăm este uluitor. Și tot uluitor este că, în raport cu această realitate, legiuitorul nu reacționează.

Abuzul în serviciu ca infracțiune nu este o instituție consacrată nici de dreptul roman, nici de codul penal napolonean. Legiutorii din întreaga istorie universală au suferit de orbul găinii. Ei nu au identificat această faptă a abuzului în serviciu, atât de larg răspândită după opinia șefei DNA, printre cele care se află la baza unor fapte necinstite săvârșite de funcționarii publici. Și tocmai de aceea abuzul în serviciu nu a fost de nimeni incriminat. Până când?

Până când tătucul popoarelor, Iosif Vissarionovici Stalin, crescut la o școală teologică din Georgia și devenit dictator al Rusiei sovietice și apoi al întregului lagăr socialist, a descoperit că incriminarea abuzului în serviciu, desigur într-o formă cât mai elastică, îi oferă un mecanism excepțional în scopul epurării rapide a aparatului administrativ al Rusiei mai întâi și, apoi, al celorlalte state din lagărul socialist. Pur și simplu trebuiau decapați funcționarii publiciiconsiderați retrograzi, exponenți ai burgheziei, și înlocuiți cu reprezentanți ai poporului muncitor. Pentru că numai astfel putea fi instaurată dictatura proletariatului în întreg mecanismul administrativ central și local al statului de tip nou. Și astfel s-a trezit și România, sub comunism, cu această infracțiune a abuzului în serviciu.

Abuzul în serviciu este o instituție perfectibilă. Ea s-a dovedit aptă ca, prin modificări legislative operate ulterior, să cuprindă nu numai o sferă cât mai largă de fapte săvârșite de funcționarii publici, ci și să lărgească treptat chiar și sfera de cuprindere a noțiunii de funcționar public.

Astăzi, aproape în orice circumstanță, orice persoană care este fucționar public sau este doar asimiliată funcționarului public poate deveni oricând subiect al unei anchete penale anticorupție, indiferent ce ar fi făcut și indiferent ce nu ar fi făcut. Dacă ai cumpărat pixuri pentru primărie, ești pasibil să fi săvârșit o infracțiune de abuz în serviciu pentru că, apreciază procurorul sau chiar denunțătorul, ar fi trebuit să cumperi creioane. Și chiar dacă ai cumpăra creioane, ești pasibil să fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, pentru că procurorul sau denunțătorul consideră că le-ai cumpărat prea scump. Și pentru a stabili acest lucru, DNA are la îndemână, nu-i așa, și un corp de experți. Dar și dacă nu a cumpărat creioane sau pixuri, tot abuz în serviciu se cheamă, pentru că oricând procurorul DNA poate aprecia, tot cu ajutorul denunțătorilor și experților, că ar fi trebuit să cumperi. Iar inexistența creioanelor sau pixurilor i-a creat administrației locale un prejudiciu care, și el, poate fi măsurat de către experți și conduce la confiscarea averii.

Lăsând însă orice ironie la o parte, nu poate nimeni contesta faptul că există funcționari publici cu adevărat corupți și că acest lucru poate fi observat cu ochiul liber și este observat urmărind modul rapid în care familile acestora dobândesc proprietăți și se îmbogățesc. Realitate care nu poate fi explicată prin simpla utilizare în profit a economiilor realizate din veniturile legal obținute. Tocmai împotriva acestora ar fi trebuit declanșată o multiplă ofensivă anticorupție, care are și o componentă penală. Numai că procurorului român, legiuitorul i-a dat posibilitatea de a alege. Fie să demonstreze prin mecanismul descris mai sus că a fost săvârșit un abuz în serviciu și, în baza acestei infracțiuni inventate de I.V. Stalin și existentă în prezent doar în două state ale Uniunii Europene, între care și România, fie să-i facă funcținarului public o altă încadrare. Cum ar fi luarea de mită, traficul de influență, falsificarea unor înscrisuri ș.am.d. Dvs, stimați cititori, ce ați alege, dacă ați fi procuror DNA și dacă șefii dvs. ierarhici v-ar promova sau v-ar retrograda în funcție de numărul de dosare rezolvate? Întrebarea este retorică.

Este evident exrem de ușor să transformi un funcționar public într-un infractor acuzându-l de abuz în serviciu, pe modelul expus la începutul acestei analize, și mult mai dificil să produci probe din care să reiasă că acesta a pretins și a primit mită pentru a achiziționa pentru primărie creioane sau pixuri de care primăria nu avea nevoie și că a făcut acest lucru într-un scop foarte precis și anume acela de a dobândi un câștig ilicit. Este mai greu să iei urma banilor și să produci dovada.

Că la mijloc a fost o operațiune de dare și luare de mită și apoi să constați, în baza unor expertize serioase, care este prejudiciul real adus averii publice. Este mai dificil pentru un procuror să descopere cu acest prilej care sunt normele interne care au fost încălcate,  ce falsuri în documente publice s-au produs ș.a.m.d. Este infinit mai simplu să-i pui omului o ștampilă cum că a săvârșit un abuz în serviciu, să faci rost de un denunțător și de un expert care să extragă prejudicul nu din realitate, ci din pix.

Și iată cum, astfel, DNA, instituție managiuită de doamna Laura Codruța Kovesi, a căzut în păcatul preferinței pentru anchete facile și condamnări obținute ușor, fără transpirație și fără prea multă inteligență. Iar dacă tot este atât de simplu să incriminezi un funcționar public pentru abuz în serviciu, este evident că în goana după trofee sau chiar, mai grav, în goana după diferite avantaje – pentru că s-a demonstrat că și procurorii sunt uneori corupți, au fost incriminați și aruncați după gratii numeroși oameni nevinovați. Iar administrația publică centrală și locală a fost parțial blocată. În schimbul a ce? În schimbul unor bilanțuri festiviste, la vedere, și a creării unei noi clase de baroni centrali și locali, constituite din familiile unor procurori DNA.

Cum ar putea ieși România din această fundătură în care s-a ajuns la situația absolut aberantă în care jumătate din faptele de corupție sunt catalogate oficial drept abuz în serviciu? Într-un mod foarte simplu. Luând modelul celorlalte foste state socialiste și desființând pur și simplu această infracțiune. Prin dezincriminare. Și ce vom face atunci cu funcționarii corupți? Vom face așa cum se întâmplă și în celelalte state UE. Ei vor fi cercetați și condamnați pentru ceea ce de fapt au făcut. Pentru că au luat mită. Sau pentru că au comis o gravă neglijență în serviciu care a adus prejudicii însemnate comunității. Sau pentru că au falsificat documente. Sau pentru că au trucat licitații.

Și așa mai departe. Este adevărat că într-o asemenea ipoteză procurorii DNA ar trebui să fie ceva mai bine pregătiți și ar trebui să pună ceva mai mult osul la treabă. În schimb, am avea mai mulți vinovați după gratii în loc să avem mult prea mulți nevinovați după gratii. Iar administrația publică centrală și locală ar putea lucra infinit mai eficient, pentru că marja de abuzuri făcute de procurori ar fi substanțial restrânsă prin lege.

Și dacă tot se vor gândi într-o bună zi legiutorii noștri să dezincrimineze abuzul în serviciu, adică legea lui I. V. Stalin, poate că ar fi cazul ca, în contrapartidă, din respect față de cetățean, că doar nu trăim într-un stat represiv, să introducă în legislația românească o nouă infracțiune, care în diferite forme a existat și în dreptul roman și în dreptul napolonean și este regăsită și în jurisprudența UE.

Și anume abuzul de putere. Dacă ne interesează cu adevărat soarta cetățeanului, atunci funcționarul public care în mod ilegal îi ignoră sau îi respinge o solicitare, aduncându-i astfel prejudicii cetățeanului, se face vinovat de abuz de putere. Și trebuie sancționat penal. Și iată cum, în viitor, dacă vor mai exista bilanțuri DNA, doamna Laura Codruța Kovesi sau cine îi va lua locul va putea prezenta un raport mai puțin aberant decât cel de azi, în care nu mai puțin decât jumătate din totalul faptelor de corupție sunt atribuite abuzului în serviciu. 

Comenteaza aceasta stire

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.