joi, 22 februarie 2018

Liberalii perseverează. În prostie!

Liberalii perseverează. În prostie!

Ultimele declarații ale lui Ludovic Orban sunt relevante. Liberalii transpiră pentru a-i determina pe cât mai mulți dintre parlamentarii PSD să voteze împotriva noului Guvern sau pur și simplu să chiulească din Parlament.

Speranța liderului PNL este ca, la capătul acestui efort, PSD să se aleagă cu buza umflată. Să constate că nu are Guvern. După care procedura să se poată relua. Între timp, cine știe dacă nu care cumva #Rezist declanșează o revoluție și mătură Stânga de pe scena politică.

În timp ce Mihail Neamțu, fost om de casă al lui Traian Băsescu, le ține prelegeri tinerilor din PNL, învățându-i cu ce se mănâncă această doctrină, pe care, în paranteză fie spus, Neamțu a adoptat-o de curând, dacă cumva a adoptat-o, Ludovic Orban și-a trimis batalioanele de asalt printre seniorii politicii într-o încercare de-a dreptul donquijotească de a bloca instalarea noului Guvern. Ce semnificație are această ultimă operațiune întreprinsă de PNL?

Sunt de remarcat câteva lucruri. Klaus Iohannis, președintele susținut de către PNL, a afirmat zilele trecute că, pentru a fi evitată o criză, cu toate pagubele ei colaterale, este necesară instalarea de urgență a unui nou Guvern în Palatul Victoria. Ludovic Orban face eforturi pentru a nu se întâmpla acest fapt. Întrucât, întâmplător sau nu, știu ce au discutat liberalii cu președintele cu ocazia consultărilor și am să vă spun și dumneavoastră, am certitudinea că, la acest capitol cel puțin, Orban înoată împotriva curentului prezidențial. La Cotroceni, în numele partidului pe care-l conduce, Orban i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis alegeri anticipate. Nu s-a prezentat acolo cu nicio altă propunere. Anterior, în partid, mulți dintre lideri au solicitat ca PNL să meargă la președinte cu o propunere de premier și cu o negociere făcută cu succes cu celelalte partide din opoziție.

Nici Ludovic Orban, nici Raluca Turcan nu au fost de acord. Zâmbind ironic, președintele Klaus Iohannis l-a întrebat pe Orban cum crede el că s-ar ajunge la anticipate. Era evident că numai dacă președintele ar fi ținut morțiș să bage bățul prin gardul PSD, făcând nominalizări iraționale și inacceptabile, s-ar fi putut eventual ajunge a dizolvarea Parlamentului. Cu prețul șifonării iremediabile a imaginii lui Klaus Iohannis. L-a mai întrebat Klaus Iohannis tot ironic pe Orban dacă liberalii au un program de guvernare. Sau dacă vor să vină la guvernare fără vreun program. La care Orban, de-a dreptul infantil, a replicat că, după nominalizarea unui premier liberal, în două-trei zile partidul va veni cu un asemenea program. O nebunie! Care, firește, l-a făcut pe Klaus Iohannis nu numai ironic, ci și caustic. Pentru ca, în final, Ludovic Orban să mai fie întrebat ce crede el că s-ar putea realiza în cazul unor alegeri anticipate. Vor obține liberalii un scor care să le permită să guverneze?

Întâlnirea cu președintele României a fost pentru PNL un eșec. O rușine. O umilință de mari proporții pe care și-au aplicat-o singuri. Cu mâna lor. După care au mai și suspinat și s-au mai și văicărit în sensul că președintele Klaus Iohannis i-ar fi lăsat în offsaid. Realitatea însă este cruntă.

Realitatea cruntă este că PNL nu are pentru ce să se bată. Niciun partid politic nu se poate prezenta în fața națiunii solicitând puterea exectivă, dar fiind cu totul și cu totul incapabil să explice ce va face cu această putere. Ce proiecte le propune acest partid românilor? De ce, dacă vin liberalii, va fi mai bine sau mai puțin rău? Ce garanții au cetățenii că, avându-i pe liberali la Palatul Victoria, drepturile și libertățile lor fundamentale vor fi respectate?

Că judecătorii vor fi cu adeărat independenți? Că judecătorii și procurorii vor răspunde pentru erori grave comise din prostie sau în mod intenționat și care le aduc grave preudicii unor oameni? Ce garanție au cetățenii, în condițiile în care lipsește un program liberal, că venirea PNL la putere ar aduce cu sine politici cu adevărat în interes național, de natură să stimueze în primul și în primul rând afacerile românilor?

Ce garanții există că statul român va iniția politici externe inteligente, de natură să ne aducă putere și prestigiu? Firește, aceste întrebări pot continua. La nicuna dintre ele, PNL nu poate da niciun răspuns în absența unui program și a unui lider pe care partidul îl are în vedere pentru funcția de premier. Mă gândesc că la limită, la limita limitelor, liberalii ar fi putut încerca să-l propună premier pe Cătălin Predoiu, care în urmă cu doi ani schițase un asemenea program de guvernare și căruia președintele Klaus Iohannis i-a promis ferm de mai multe ori și în timpul candidaturii sale și ulterior, că îl va instala premier. În Guvernul său. Dar nici măcar cu o asemenea propunere surogat nu s-a dus PNL la Cotroceni. Iar acum își propune programatic să dea majoritatea parlamentară peste cap.

Un nou proiect imposibil. Un nou proiect prin care PNL nu face altceva decât să-și mototolească și mai mult imaginea. Aceast conduită de tip sinucigaș a liderilor PNL mă îndreptățește că pariez cu oricine este dispus că, dacă această conducere nu este schimbată de urgență cu una mai bună, ”marele Partid Națioal Liberal” se va duce la europarlamentare și la locale la 15%. 

      Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.