miercuri, 17 ianuarie 2018

Orban ia bătaie de la Cioloș

Orban ia bătaie de la Cioloș

Scorul dintre cei doi pe internet este năucitor. Dacian Cioloș îl calcă literalmente în picioare pe Ludovic Orban. În ceea ce priveste numărul de afișări. În ceea ce privește numărul de like-uri. Dar și de distribuiri. Ceea ce este straniu e că mesajele celor doi sunt de același tip. Nici conținutul și nici modul de exprimare nu diferă prea mult. Să fi devenit Cioloș peste noapte atât de popular în comparație cu Ludovic Orban? Sau explicația acestui fenomen paranormal trebuie căutată în altă parte?

Oricare dintre cititorii acestei analize poate deschide pur și simplu internetul, poate afișa pe rând numele celor doi și intra pe paginile acestora de Facebook. Și ce veți descoperi? Că în aproximativ aceași interval de timp, postarea lui Ludovic Orban a fost apreciată de 451 de persoane, iar postarea lui Cioloș de 11.000 de persoane. Ludovic Orban a fost distribuit de 545 de ori, în vreme ce Dacian Cioloș de 14.072 de ori. Dacă megem mai mult în urmă, vom vedea că niciuna dintre postările lui Ludovic Orban de la 1 noimebrie încoace nu a obținut mai mult de 1.700 de aprecieri. Putem face și o analiză de conținut, dar concluzia este și din acest punct de vedere la fel de stupefiantă. Ceea ce ne oferă unul sau celălalt dintre cei doi oameni politici are diferențe aproape insesizabile. Atât în ceea ce privește profunzimea reflecțiilor lor, cât și sub aspect stilistic. Ca să nu mai vorbim de orientarea politică. Care este cvasi-identică. În fine, și Orban și Cioloș se adresează în linii mari aceluiași electorat de Dreapta. În aceste condiții, întrebarea ce anume face totuși diferența devine extrem de interesantă. Iar răspunsul poate fi și mai și.

Cine este Dacian Cioloș? Aparent, un om relativ rudimentar din punct de vedere intelectual sau cultural, dar care fiind împins de la spate de nucleul de generali clujeni ai serviciilor secrete a reușit să urce fulminant pe scara ierarhică, ajungând la un anumit moment al carierei sale politice comisar european. Din această poziție, a acționat destul de șters. Mai ales în ceea ce privește interesele României. Dacă îl comparăm cu Corina Crețu, veți observa că ceea ce afirm eu aici are relevanță. Corina Crețu, prin cea ce a făcut și face în calitate de comisar european, este mult mai prezentă și mai cunoscută, atât în lume cât și în România, în comparație cu Dacian Cioloș, cel de-acum mai mulți ani.

În schimb, Ludovic Orban are o notorietate superioară. Cariera lui politică este urmărită și cunoscută de concetățenii săi de peste 25 de ani. Mai tot timpul s-a aflat în epicentrul Partidului Național Liberal. A fost și ministru, deținând un portofoliu greu, cel al Transporturilor. A candidat pentru diverse funcții, inclusiv pentru cea de primar general al Capitalei. Conduce principalul partid de opoziție din România. Este practic urmașul unui lung șir de președinți relevanți, dintre care unii au fost prim-miniștri, alții au fost miniștri iar alții candidați prezidențiali. Este, pentru moment, în mod indiscutabil liderul Dreptei, dacă îl excludem din acest raționament pe președintele Klaus Iohannis.

În același timp, Dacian Cioloș, care nu s-a făcut prea cunoscut în trecut, a condus Guvernul României timp de un an, în calitate de așa-zis tehnocrat și a format un executiv care nu a reușit să performeze practic în niciun domeniu. Motiv pentru care, pe drept cuvânt, a fost numit Guvernul Zero. Un eșec dramatic asumat de Klaus Iohannis, care a ținut morțiș să-l instaleze în această funcție, eșec care a stat la baza succesului istoric pe care l-au avut adversarii săi, respectiv PSD, la ultimele alegeri. În mod normal, Dacian Cioloș ar fi trebuit să cadă lat la pământ și să nu se mai ridice de-acolo niciodată.

În schimb, același Dacian Cioloș a fost curtat pe ultima perioadă a mandatului său în mod intens de către PNL, care i-a susținut politic Guvernul, indiferent de greșelile făcute și care direct, dar mai ales voalat, i-a făcut de mai multe ori oferta de a a-l aduce în acest partid în calitate de președinte. S-a folosit de PNL, dar a refuzat, dându-le chiar bobârnace liberalilor. Și lansând în spațiul public ideea că preferă să facă el însuși un partid, mai curat și mai uscat, prin intermediul căruia va rupe gura târgului. Ceea ce nu s-a întâmplat.

Faptele descrise mai sus au o relevanță. În sensul că acest tip de comportament de prim-ministru și de partener al liberalilor, nu era de natură să-i creeze niciun fel de popularitate. Nici în rândul cetățenilor României, nici în rândul acelei părți din România reprezentată de electoratul liberal, pe care l-a disprețuit și l-a sfidat. Poate că-l iubesc pe Cioloș ”tinerii frumoși și liberi”. Numai că aceștia au devenit din ce în ce mai puțini, iar unii dintre exponenții lor sunt tot mai antipatici pe măsură ce își arată gingiile prin Parlamentul României, demonstrând astfel că nu au rămas cu mâncare între dinți.

Și iată că ajungem în situația în care, vrând-nevrând, trebuie să căutăm totuși o explicație nu pentru audiența foarte mică a lui Ludovic Orban, perfect explicabilă prin lipsa sa de relevanță ca lider al opoziției, ci pentru uluitorul impact pe care îl are pe internet Dacian Cioloș . De vreme ce nu există nicio explicație logică, ajungem inevitabil la concluzia că în spatele acestei neobișnuite audiențe a lui Cioloș se ascunde un truc. Cu alte cuvinte, că există un mecanism, altul decât reacția pur și simplu a cetățenilor, care s-a pus în mișcare tocmai în scopul de a face dintr-un om irelevat un om relevant. Obiectivul fiind acela ca Dacian Cioloș să fie împins în față. Că așa stau lucruile ne-o dovedește și faptul că mesajele lui au devenit extrem de relevante abia începând din momentul în care Cioloș și-a manifestat intenția fermă de a face un partid politic și de a intra în bătălia electorală la următoarele alegeri. Există un resort, care s-a pus în mișcare pentru a-l transforma pe Cioloș în liderul Dreptei și în favoritul unei părți semnificative a populației în momentul în care stânga se va dezechilibra. Își poate imagina cineva că acest mecanism funcționează în interiorul partidulețului lui Cioloș, al cărui nume nu cred că îl cunosc mai mult de 2-3 români din 100? Sau își poate cineva imagina că acest mecanism de lansare pe orbită a unui om politic ar putea fi regăsit în PNL sau în USR, partide lipsite în prezent de orice fel de strategie de comunicare publică? Și care nu dispune de niciun aparat în acest sens?

Și iată cum, luând-o așa prin eliminare, nu putem să admitem nici că, prin absurd, un personaj șters și până la urmă obscur, extrem de modest ca om politic cum este Dacian Cioloș, ar putea fi adulat de radicalii liberi ai societății românești, care nici măcar nu sunt atât de numeroși încât să-i asigure un spate politic. Nu am încotro și mă duc din nou cu gândul la unul dintre serviciile inteligente ale României. Auăleu! Dar știam că de când e Eduard Hellvig la cârma SRI, nu se mai întâmplă așa ceva.

 Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Viorica Dăncilă – 'Doamna de Fier' a României

Nominalizarea Comitetului Executiv al PSD pentru funcția de premier al României în persoana doamnei Viorica Dăncilă este schimbarea de paradigmă de care avea nevoie PSD. Afirm acest lucru la puțin timp după nominalizare și cred că, din foarte multe puncte de vedere, este alegerea corectă. Prima femeie premier al României capătă contur în persoana unei doamne a politicii românești în adevăratul sens al cuvântului. Fidelă partidului și politicii social democrate, Viorica Dăncilă are un background care cu greu ar putea fi contestat.

La mâna președintelui

Nu are importanță pentru moment în ce circumstanțe a făcut-o. Nu se va ajunge la repetarea rușinosului procedeu al automoțiunii de cenzură pentru dărâmarea în Parlament de către PSD a propriului premier. Urmează să aflăm cum reacționează președintele Klaus Iohannis.

Și dacă Tudose nu se lasă?

Dar dacă Tudose nu se lasă? Dacă are niște ași în mânecă? Dacă se confirmă că este o dronă? Să vedeți în ce scenariu putem intra.

În PSD câștigătorul pierde tot

În timp ce Liviu Dragnea aleargă prin filiale, într-o operațiune tipică de campanie electorală, în Palatul Victoria, Mihai Tudose se pregătește. De un război pe care îl crede final. Fiecare dintre cei doi protagoniști acționează conform unui model propriu. Finalmente însă, scopul urmărit este acela de a obține un număr cât mai mare de susținători la sfârșitul acestei luni, când se va produce confruntarea de la Iași.

Tăriceanu atacă la baionetă

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Bădălău face jocul și câștigă PSD

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Război în statul paralel. Miza e PSD!

Dragnea poate juca sau nu cu demisia pe masă. Dacă o face, fiecare dintre părți speră la un rezultat decisiv în favoarea ei. Ar fi, deci, o provocare în dublu sens. Între atât de multe necunoscute, există totuși și o certitudine. Momentul este bine ales. Pentru că PSD, practic, nu are în acest moment vreun adversar suficient de puternic pentru a-i lua locul la guvernare.

Ziariști cumpărați la bucată. Sau în vrac
De Neptun TV 7 ianuarie 2018

Adică la grămadă, cu toate redacțiile pe care le dirijează. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au intoxicat alți ziariști sau i-au transformat pur și simplu în unelte numai bune de executat diversiuni media. Și sunt doar două exemple. Atâta tot!

V4 sau V8?

Dar noua solidaritate este întrucâtva sub semnul întrebării. Ce urmăresc statele de la Visegrad în cele două formule? Ce șanse au ele de a-și impune din ce în ce mai energic interesele în fața nucleului dur al Uniunii Europene? Unde este interesul României?

Paradisul SRI

Sub ultimii trei prim-miniștri, Victor Ponta, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, media salariilor din această instituție a crescut exponențial, ajungând la 4.500 de lei pe lună. A crescut și numărul pensionarilor de lux, SRI numărând în prezent 10.410, de la 8.800 cât erau în 2011. Cum se explică acest fenomen?

Când Elena Udrea va vorbi...

2018 este anul în care, inevitabil, Elena Udrea va vorbi. În 2018 ea va fi pusă literalmente la zid. Va primi o condamnare după gratii. Acest deznodământ, corect sau incorect, nu mai poate fi evitat. La fel cum reacția previzibilă a Elenei Udrea nu lasă loc la prea multe incertitudini. Mulți dintre cei care au încercat să se decupleze de ea vor plăti, la pachet, o factură publică. Morală. Dar care poate deveni și penală.

Retragerea SRI din politică

Sunt zile în care analiștii se întrec în predicții despre 2018. Dar nicio prognoză nu poate sta în picioare, fără a avea un răspuns la întrebarea din titlu. Dacă SRI se retrage din politică, este una. Dacă SRI nu se retrage și continuă să supravegheze populația în masă, în scopul utilizării politice a informațiilor astfel obținute, este cu totul și cu totula alta. Prin urmare, eu unu mă încumet să încerc un răspuns.

Ambasadorii și orbul găinii

Unii ambasadori ai statelor europene acreditați la București, dacă nu sunt rău intenționați atunci ei suferă de orbul găinii. Este o expresie românească, pe care dânșii au cum să o înțeleagă întrucât, după cum au declarat, dispun de traducători. Întâmplător sau nu, ambasadorii la care mă refer, care se declară printr-o petiție colectivă îngrijorați de modificările aduse legilor Justiției, fac parte din nucleul dur al UE, construit în jurul Germaniei și care încă mai susține teza unei comunități cu mai multe viteze. Unde, evident, doar ei își asumă viteza cea mai mare. Așadar, aceștia se pregătesc să dea de pământ cu Parlamentul suveran al României, dar nu sunt la curent cu ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în forul legiuitor al acestei țări. Am să le spun eu câte ceva.

Supravegherea în masă

România a făcut și face obiectul unor experimente. Cum a fost de pildă într-un trecut nu prea îndepărtat, în anii stalinismului, experimentul Pitești. În prezent, avem experimentul DNA. Și simultan mai avem și experimentul supravegherii în masă a românilor. Cât de nocive sunt asemenea practici este destul de ușor de evaluat. De ce anume am devenit un laborator de cobai mai întâi al Estului și, acum, al Vestului, iată o întrebare pentru care merită să facem efortul de a găsi un răspuns.

Inteligență marca SRI

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Sub greutatea crimei

Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.

Palatul Victoria va fi luat cu asalt

Pe aceleași rețele de socializare a fost făcută o paralelă între evenimentele din decembrie 1989 și ceea ce urmează în România acestui sfârșit de an.

Orban ia bătaie de la Cioloș

Scorul dintre cei doi pe internet este năucitor. Dacian Cioloș îl calcă literalmente în picioare pe Ludovic Orban. În ceea ce priveste numărul de afișări. În ceea ce privește numărul de like-uri. Dar și de distribuiri. Ceea ce este straniu e că mesajele celor doi sunt de același tip. Nici conținutul și nici modul de exprimare nu diferă prea mult. Să fi devenit Cioloș peste noapte atât de popular în comparație cu Ludovic Orban? Sau explicația acestui fenomen paranormal trebuie căutată în altă parte?

Statul paralel a ucis și ucide

Trimisă de statul paralel. În misiune. Și teleghidată de o altă dronă, însuși premierul României, Mihai Tudose. Nici nu a venit bine și a reușit o primă performanță. 36 de milioane de euro mai puțin pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Sumă de care beneficiază ”industria”. Cum a reușit? Care sunt dedesubturile? Cine este acest Laurențiu Teodor Mihai, adus președinte la Casa Națională?