vineri, 23 februarie 2018

Orbul gainii la Cotroceni. Dar si la CSM?

Orbul gainii la Cotroceni. Dar si la CSM?

Ramane un fapt stabilit. Batut in cuie. De catre Curtea Constitutionala a Romaniei. Guvernul Grindeanu nu a gresit atunci cand a dat faimoasa ordonanta de urgenta numarul 13. Putea sa faca acest lucru. Si nu a gresit nici macar tehnic. Respectiv in continutul ordonantei.

Nu a existat niciun fel de conflict intre institutiile statului. A gresit in mod grav presedintia atunci cand a sustinut o asemenea acuzatie impotriva Guvernului. Dar si mai grav este ca, in acelasi timp, a gresit si Consiliul Superior al Magistraturii. Ce trebuie sa invatam din asta?

Juristii de la presedintia Romaniei au suferit de orbul gainii. De aici incolo, putem presupune orice. Fie ca sunt necalificati, ceea ce ar fi extrem de grav date fiind atributiile institutiei respective, fie ca au fost rau intentionati. Ceea ce este inca si mai grav. Intrucat il implica pe presedinte. Mai semnificativ insa este ca a gresit CSM. Ca institutie. Ori, aici este de presupus ca se afla printre cei mai buni juristi din Romania. Si al caror rol este acela de a face ca aceasta institutie sa fie independenta. Inclusiv independenta de Cotroceni. Daca s-a intamplat altfel, din nou, este extrem de grav.

In Constitutia Romaniei, ca de altfel in toate Constitutiile statelor cat de cat democratice, scrie ca politica penala o face, de fiecare data, Parlamentul, care are posibilitatea de a delega aceasta atributie Guvernului. Iar delegarea inseamna practica ordonantelor de urgenta, care si ele sunt prevazute de legea fundamentala. Prin urmare, era cat se poate de limpede ca, sub aspect constitutional, Guvernul, cu acordul Parlamentului, putea sa faca respectiva ordonanta de urgenta, faimoasa ordonanta numarul 13, si sa o publice in Monitorul Oficial pentru ca prevederile ei sa isi produca efectele de indata. Urmand ca, ulterior, Parlamentul sa decida.

Asupra acestei realitati nu mai are rost sa insistam. A batut-o in cuie legea fundamentala si a batut-o in cuie si CCR. In al doilea rand, s-a discutat mult si inutil despre presupusa vocatie a unor alte institutii, cum ar fi CSM sau parchetele, de a se pronunta asupra continutului unei legi penale. Nicio institutie de acest fel nu are acest privilegiu. Mai mult chiar, respectivele institutii nici macar nu au dreptul sa isi exprime, in mod oficial, vreun punct de vedere.

Aceasta afirmatie pare socanta. Cum adica? Se face o lege penala, un instrument de lucru al procurorilor si judecatorilor, si totusi nu este obligatoriu avizul parchetelor ori al CSM. Mai mult chiar, ele nici macar nu au dreptul de a se exprima. Ei bine, chiar asa stau lucrurile. Politica penala o face, afirm inca o data acest lucru, Parlamentul, care isi poate delega acest privilegiu Guvernului. Procurorii si judecatorii sunt chemati nu sa faca legea, ci sa o aplice. Evident, in plan individual, atunci cand au loc dezbateri publice, se pot exprima si isi pot exprima punctele de vedere atat judecatorii, cat si procurorii. Insa individual si nicidecum institutional. Asta a stabilit, inca o data, Curtea Constitutionala.

Cum a fost posibil ca doua institutii atat de importante ale statului, presedintia si CSM, sa sufere de orbul gainii? Cum a fost posibil ca presedintia si CSM sa induca atat de multa confuzie in societatea romaneasca? Cum a fost posibil ca presedintele Klaus Iohannis, in baza unui neadevar flagrant, de care el nu avea cum sa nu stie, sa atate societatea romaneasca si sa scoata lumea inutil in strada? Si, in fine, cum a fost posibil ca, stiind aceste lucruri, Guvernul sa isi retraga totusi ordonanta de urgenta, cedand presiunii ilegitime a strazii si presiunii, inca si mai ilegitime, a doua institutii ale statului fata de care Executivul trebuia sa ramana independent?

Intrebarile de mai sus nu eludeaza insa un alt adevar de principiu. Si anume ca este normal ca, de cate ori se modifica legi organice, cum sunt legile cu caracter penal, aceasta sa nu se faca pe calea ordonantelor de urgenta, ci in baza unor proiecte de legi prezentate Parlamentului si care trebuiesc dezbatute temeinic in forul legislativ.

Editorial de Sorin Roșca Stănescu pentru CorectNews.ro.

Comenteaza aceasta stire

Adevărata oportunitate

Spre stupoarea generală, concluzia a fost că nu e oportună luarea unei decizii în privința șefei DNA. De atunci, a trecut un timp lung și traumatizant. Și, iată, astăzi se consumă al doilea act al piesei. Va fi din nou inoportună o decizie? Și care e de fapt adevărata oportunitate?

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.