miercuri, 25 aprilie 2018

Orbul gainii la Cotroceni. Dar si la CSM?

Orbul gainii la Cotroceni. Dar si la CSM?

Ramane un fapt stabilit. Batut in cuie. De catre Curtea Constitutionala a Romaniei. Guvernul Grindeanu nu a gresit atunci cand a dat faimoasa ordonanta de urgenta numarul 13. Putea sa faca acest lucru. Si nu a gresit nici macar tehnic. Respectiv in continutul ordonantei.

Nu a existat niciun fel de conflict intre institutiile statului. A gresit in mod grav presedintia atunci cand a sustinut o asemenea acuzatie impotriva Guvernului. Dar si mai grav este ca, in acelasi timp, a gresit si Consiliul Superior al Magistraturii. Ce trebuie sa invatam din asta?

Juristii de la presedintia Romaniei au suferit de orbul gainii. De aici incolo, putem presupune orice. Fie ca sunt necalificati, ceea ce ar fi extrem de grav date fiind atributiile institutiei respective, fie ca au fost rau intentionati. Ceea ce este inca si mai grav. Intrucat il implica pe presedinte. Mai semnificativ insa este ca a gresit CSM. Ca institutie. Ori, aici este de presupus ca se afla printre cei mai buni juristi din Romania. Si al caror rol este acela de a face ca aceasta institutie sa fie independenta. Inclusiv independenta de Cotroceni. Daca s-a intamplat altfel, din nou, este extrem de grav.

In Constitutia Romaniei, ca de altfel in toate Constitutiile statelor cat de cat democratice, scrie ca politica penala o face, de fiecare data, Parlamentul, care are posibilitatea de a delega aceasta atributie Guvernului. Iar delegarea inseamna practica ordonantelor de urgenta, care si ele sunt prevazute de legea fundamentala. Prin urmare, era cat se poate de limpede ca, sub aspect constitutional, Guvernul, cu acordul Parlamentului, putea sa faca respectiva ordonanta de urgenta, faimoasa ordonanta numarul 13, si sa o publice in Monitorul Oficial pentru ca prevederile ei sa isi produca efectele de indata. Urmand ca, ulterior, Parlamentul sa decida.

Asupra acestei realitati nu mai are rost sa insistam. A batut-o in cuie legea fundamentala si a batut-o in cuie si CCR. In al doilea rand, s-a discutat mult si inutil despre presupusa vocatie a unor alte institutii, cum ar fi CSM sau parchetele, de a se pronunta asupra continutului unei legi penale. Nicio institutie de acest fel nu are acest privilegiu. Mai mult chiar, respectivele institutii nici macar nu au dreptul sa isi exprime, in mod oficial, vreun punct de vedere.

Aceasta afirmatie pare socanta. Cum adica? Se face o lege penala, un instrument de lucru al procurorilor si judecatorilor, si totusi nu este obligatoriu avizul parchetelor ori al CSM. Mai mult chiar, ele nici macar nu au dreptul de a se exprima. Ei bine, chiar asa stau lucrurile. Politica penala o face, afirm inca o data acest lucru, Parlamentul, care isi poate delega acest privilegiu Guvernului. Procurorii si judecatorii sunt chemati nu sa faca legea, ci sa o aplice. Evident, in plan individual, atunci cand au loc dezbateri publice, se pot exprima si isi pot exprima punctele de vedere atat judecatorii, cat si procurorii. Insa individual si nicidecum institutional. Asta a stabilit, inca o data, Curtea Constitutionala.

Cum a fost posibil ca doua institutii atat de importante ale statului, presedintia si CSM, sa sufere de orbul gainii? Cum a fost posibil ca presedintia si CSM sa induca atat de multa confuzie in societatea romaneasca? Cum a fost posibil ca presedintele Klaus Iohannis, in baza unui neadevar flagrant, de care el nu avea cum sa nu stie, sa atate societatea romaneasca si sa scoata lumea inutil in strada? Si, in fine, cum a fost posibil ca, stiind aceste lucruri, Guvernul sa isi retraga totusi ordonanta de urgenta, cedand presiunii ilegitime a strazii si presiunii, inca si mai ilegitime, a doua institutii ale statului fata de care Executivul trebuia sa ramana independent?

Intrebarile de mai sus nu eludeaza insa un alt adevar de principiu. Si anume ca este normal ca, de cate ori se modifica legi organice, cum sunt legile cu caracter penal, aceasta sa nu se faca pe calea ordonantelor de urgenta, ci in baza unor proiecte de legi prezentate Parlamentului si care trebuiesc dezbatute temeinic in forul legislativ.

Editorial de Sorin Roșca Stănescu pentru CorectNews.ro.

Comenteaza aceasta stire

Coautor la înalta trădare

Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Talibanii foamei

Mișcarea Occupy, demonstrațiile pentru egalitatea de sexe, demonstrațiile pentru nediferențierea sexelor sau alte idealuri utopice, născute în laboratoarele unor "gânditori cu bască", finanțați de puzderia de ONG-uri de dreapta, ce papă banii exponenților serioși ai marelui capital sau ai corporațiilor, al căror scop este acela de a nu pierde pozițiile de lideri ai profiturilor.

Dovada simbiozei SRI-DNA

Săptămâna Patimilor nu s-a încheiat. Vor urma și altele. Statul paralel va fi călcat cu trenul. Ceea ce veți afla și veți vedea sunt probe furnizate de maiorul SRI Daniel Florea. Care astăzi trage ponoasele pentru că, în urmă cu mai mulți ani, înțelegând că se încalcă legea, a încercat să împiedice mizeria.

Taberele de vară SRI și traseul secretelor de stat

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI.

Cursul de semantică al doamnei Kovesi

La nicio săptămână după ce l-a amenițat cu un proces pe Sebastian Ghiță, răspunzându-i astfel „inculpatului”, din nou doamna Laura Codruța Kovesi iese la rampă. De această dată, pentru a ține un curs de semantică. Făcând diferența specifică dintre colaborare și cooperare. Cu trimitere expresă la faimoasele protocoale. Despre care până de curând a spus că nici măcar nu existau. Tot o chestiune de semantică.

Cercul vicios al protocoalelor

S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Cercul vicios al protocoalelor

Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.