joi, 20 septembrie 2018

Politically Correct sau 'echidistanți' până la lacrimi!

Politically Correct sau 'echidistanți' până la lacrimi!

                                                                                                                             Editorial de Silviu Molnar

Când vorbește despre taxa de mediu pusă pentru circulația autoturismelor în centrul Londrei, Digi 24 vorbește despre necesitatea scăderii emisiilor de dioxid de carbon, de cum trebuie să salvăm planeta, despre cum trebuie protejați cetățenii și despre pericolul inhalării dioxidului de carbon, fenomen care o amenință nasol pe regină. În schimb, atunci când vorbește despre o taxă asemănătoare, aplicabilă pentru centrul Bucureștiului, aceasta devine 'un nou bir', 'împovărare fiscală suplimentară a șoferilor' etc. Care va să zică, abordarea chestiunii ține de modul în care te afectează, de clișeele pe care se pliază știrile mestecate sau de cine conduce respectiva urbe și de cum poziționăm demersul de informare publică, recte pro sau împotriva PSD?

Ei bine demersul pervertirii mesajului, pentru a fi pe placul unei audiențe este un fenomen ce afectează comunicarea publică în general, iar echidistanța unui mesaj se confundă de cele mai multe ori cu încercarea de a adapta, chipurile, mesajul, așa zisului curent „Politically Correct”, fără a ține cont că acest demers duce mesajul, de cele mai multe ori, în zona penibilului, a partinicului, a redundanței sau chiar a comicului și penibilului.

De altfel, fenomenul este unul nou doar pentru societatea românească. Pervertirea comunicării în numele așa zisei doctrine „Politically Correct” este un fenomen care s-a manifestat și a crescut în SUA, încă din secolul trecut, iar formele sale s-au diversificat și extins constant, în comunicarea publică. Simpla schimbare a cuvintelor (rom în loc de țigan, societății neoliberale în loc de capitaliste, afro american în loc de negru, caucazian în loc de alb) nu va îmbunătăți relațiile dintre oameni, ci doar sunt o formă perversă de a ascunde ce gândești. Iată câteva exemple concrete ale acestei tendințe, ce în opinia mea sunt edificatoare:

În 2011, în SUA a fost tipărită o nouă ediție a romanului Aventurile lui Huckleberry Finn, al lui Mark Twain, publicat prima oară în 1884. În noua ediție, cuvântul "negro", care apărea în carte de 217 ori, a fost înlocuit de tot atâtea ori cu "slave" (sclav). De asemenea, datorită cenzurii impuse prin „political correctness”, au fost alterate cuvintele "injun" (indian american) și 'half-breed'; (metis). Aceeași cenzură se aplică în cazul filmului The Dam Busters, produs în 1955, în care Guy Gibson are un câine negru, pe care îl cheamă „Nigger” (negrotei). În prezent, în SUA, când este proiectat filmul, numele câinelui este acoperit de un „bip”. Ce ar putea face acest political corect următoarelor reeditări ale trilogiei Winnetou a lui Karl May sau Ultimul-ui mohican a lui James Fenimore Cooper, care abundă de expresii gen „pieile roșii”, nici nu vreau să mă gândesc.

Revenind la duplicitatea mesajelor știrilor din media românească, raportate în aceste zile la paradigma „pro sau contra PSD-ALDE”, precum cele aruncate în aer de Digi 24, B1Tv, dar și de alte „Realități” media, nu ar fi mai corect să puneți „Bip” în loc să spuneți PSD sau ALDE în propoziții în care, deși ar trebui să apropiați numele acestor formațiuni politice de comunicări pozitive? Asta decât să vă chinuiți să pervertiți, uneori grotesc, însuși scopul unei știri, adică informarea corectă a audienței? Nu de alta, dar ar fi mai puțină muncă, iar audiența ar ști de la sine că bip-ul e ceva nasol!

Comenteaza aceasta stire