joi, 18 ianuarie 2018

Politically Correct sau 'echidistanți' până la lacrimi!

Politically Correct sau 'echidistanți' până la lacrimi!

                                                                                                                             Editorial de Silviu Molnar

Când vorbește despre taxa de mediu pusă pentru circulația autoturismelor în centrul Londrei, Digi 24 vorbește despre necesitatea scăderii emisiilor de dioxid de carbon, de cum trebuie să salvăm planeta, despre cum trebuie protejați cetățenii și despre pericolul inhalării dioxidului de carbon, fenomen care o amenință nasol pe regină. În schimb, atunci când vorbește despre o taxă asemănătoare, aplicabilă pentru centrul Bucureștiului, aceasta devine 'un nou bir', 'împovărare fiscală suplimentară a șoferilor' etc. Care va să zică, abordarea chestiunii ține de modul în care te afectează, de clișeele pe care se pliază știrile mestecate sau de cine conduce respectiva urbe și de cum poziționăm demersul de informare publică, recte pro sau împotriva PSD?

Ei bine demersul pervertirii mesajului, pentru a fi pe placul unei audiențe este un fenomen ce afectează comunicarea publică în general, iar echidistanța unui mesaj se confundă de cele mai multe ori cu încercarea de a adapta, chipurile, mesajul, așa zisului curent „Politically Correct”, fără a ține cont că acest demers duce mesajul, de cele mai multe ori, în zona penibilului, a partinicului, a redundanței sau chiar a comicului și penibilului.

De altfel, fenomenul este unul nou doar pentru societatea românească. Pervertirea comunicării în numele așa zisei doctrine „Politically Correct” este un fenomen care s-a manifestat și a crescut în SUA, încă din secolul trecut, iar formele sale s-au diversificat și extins constant, în comunicarea publică. Simpla schimbare a cuvintelor (rom în loc de țigan, societății neoliberale în loc de capitaliste, afro american în loc de negru, caucazian în loc de alb) nu va îmbunătăți relațiile dintre oameni, ci doar sunt o formă perversă de a ascunde ce gândești. Iată câteva exemple concrete ale acestei tendințe, ce în opinia mea sunt edificatoare:

În 2011, în SUA a fost tipărită o nouă ediție a romanului Aventurile lui Huckleberry Finn, al lui Mark Twain, publicat prima oară în 1884. În noua ediție, cuvântul "negro", care apărea în carte de 217 ori, a fost înlocuit de tot atâtea ori cu "slave" (sclav). De asemenea, datorită cenzurii impuse prin „political correctness”, au fost alterate cuvintele "injun" (indian american) și 'half-breed'; (metis). Aceeași cenzură se aplică în cazul filmului The Dam Busters, produs în 1955, în care Guy Gibson are un câine negru, pe care îl cheamă „Nigger” (negrotei). În prezent, în SUA, când este proiectat filmul, numele câinelui este acoperit de un „bip”. Ce ar putea face acest political corect următoarelor reeditări ale trilogiei Winnetou a lui Karl May sau Ultimul-ui mohican a lui James Fenimore Cooper, care abundă de expresii gen „pieile roșii”, nici nu vreau să mă gândesc.

Revenind la duplicitatea mesajelor știrilor din media românească, raportate în aceste zile la paradigma „pro sau contra PSD-ALDE”, precum cele aruncate în aer de Digi 24, B1Tv, dar și de alte „Realități” media, nu ar fi mai corect să puneți „Bip” în loc să spuneți PSD sau ALDE în propoziții în care, deși ar trebui să apropiați numele acestor formațiuni politice de comunicări pozitive? Asta decât să vă chinuiți să pervertiți, uneori grotesc, însuși scopul unei știri, adică informarea corectă a audienței? Nu de alta, dar ar fi mai puțină muncă, iar audiența ar ști de la sine că bip-ul e ceva nasol!

Comenteaza aceasta stire

Viorica Dăncilă – 'Doamna de Fier' a României

Nominalizarea Comitetului Executiv al PSD pentru funcția de premier al României în persoana doamnei Viorica Dăncilă este schimbarea de paradigmă de care avea nevoie PSD. Afirm acest lucru la puțin timp după nominalizare și cred că, din foarte multe puncte de vedere, este alegerea corectă. Prima femeie premier al României capătă contur în persoana unei doamne a politicii românești în adevăratul sens al cuvântului. Fidelă partidului și politicii social democrate, Viorica Dăncilă are un background care cu greu ar putea fi contestat.

La mâna președintelui

Nu are importanță pentru moment în ce circumstanțe a făcut-o. Nu se va ajunge la repetarea rușinosului procedeu al automoțiunii de cenzură pentru dărâmarea în Parlament de către PSD a propriului premier. Urmează să aflăm cum reacționează președintele Klaus Iohannis.

Și dacă Tudose nu se lasă?

Dar dacă Tudose nu se lasă? Dacă are niște ași în mânecă? Dacă se confirmă că este o dronă? Să vedeți în ce scenariu putem intra.

În PSD câștigătorul pierde tot

În timp ce Liviu Dragnea aleargă prin filiale, într-o operațiune tipică de campanie electorală, în Palatul Victoria, Mihai Tudose se pregătește. De un război pe care îl crede final. Fiecare dintre cei doi protagoniști acționează conform unui model propriu. Finalmente însă, scopul urmărit este acela de a obține un număr cât mai mare de susținători la sfârșitul acestei luni, când se va produce confruntarea de la Iași.

Tăriceanu atacă la baionetă

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Bădălău face jocul și câștigă PSD

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Război în statul paralel. Miza e PSD!

Dragnea poate juca sau nu cu demisia pe masă. Dacă o face, fiecare dintre părți speră la un rezultat decisiv în favoarea ei. Ar fi, deci, o provocare în dublu sens. Între atât de multe necunoscute, există totuși și o certitudine. Momentul este bine ales. Pentru că PSD, practic, nu are în acest moment vreun adversar suficient de puternic pentru a-i lua locul la guvernare.

Ziariști cumpărați la bucată. Sau în vrac
De Neptun TV 7 ianuarie 2018

Adică la grămadă, cu toate redacțiile pe care le dirijează. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au intoxicat alți ziariști sau i-au transformat pur și simplu în unelte numai bune de executat diversiuni media. Și sunt doar două exemple. Atâta tot!

V4 sau V8?

Dar noua solidaritate este întrucâtva sub semnul întrebării. Ce urmăresc statele de la Visegrad în cele două formule? Ce șanse au ele de a-și impune din ce în ce mai energic interesele în fața nucleului dur al Uniunii Europene? Unde este interesul României?

Paradisul SRI

Sub ultimii trei prim-miniștri, Victor Ponta, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, media salariilor din această instituție a crescut exponențial, ajungând la 4.500 de lei pe lună. A crescut și numărul pensionarilor de lux, SRI numărând în prezent 10.410, de la 8.800 cât erau în 2011. Cum se explică acest fenomen?

Când Elena Udrea va vorbi...

2018 este anul în care, inevitabil, Elena Udrea va vorbi. În 2018 ea va fi pusă literalmente la zid. Va primi o condamnare după gratii. Acest deznodământ, corect sau incorect, nu mai poate fi evitat. La fel cum reacția previzibilă a Elenei Udrea nu lasă loc la prea multe incertitudini. Mulți dintre cei care au încercat să se decupleze de ea vor plăti, la pachet, o factură publică. Morală. Dar care poate deveni și penală.

Retragerea SRI din politică

Sunt zile în care analiștii se întrec în predicții despre 2018. Dar nicio prognoză nu poate sta în picioare, fără a avea un răspuns la întrebarea din titlu. Dacă SRI se retrage din politică, este una. Dacă SRI nu se retrage și continuă să supravegheze populația în masă, în scopul utilizării politice a informațiilor astfel obținute, este cu totul și cu totula alta. Prin urmare, eu unu mă încumet să încerc un răspuns.

Ambasadorii și orbul găinii

Unii ambasadori ai statelor europene acreditați la București, dacă nu sunt rău intenționați atunci ei suferă de orbul găinii. Este o expresie românească, pe care dânșii au cum să o înțeleagă întrucât, după cum au declarat, dispun de traducători. Întâmplător sau nu, ambasadorii la care mă refer, care se declară printr-o petiție colectivă îngrijorați de modificările aduse legilor Justiției, fac parte din nucleul dur al UE, construit în jurul Germaniei și care încă mai susține teza unei comunități cu mai multe viteze. Unde, evident, doar ei își asumă viteza cea mai mare. Așadar, aceștia se pregătesc să dea de pământ cu Parlamentul suveran al României, dar nu sunt la curent cu ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în forul legiuitor al acestei țări. Am să le spun eu câte ceva.

Supravegherea în masă

România a făcut și face obiectul unor experimente. Cum a fost de pildă într-un trecut nu prea îndepărtat, în anii stalinismului, experimentul Pitești. În prezent, avem experimentul DNA. Și simultan mai avem și experimentul supravegherii în masă a românilor. Cât de nocive sunt asemenea practici este destul de ușor de evaluat. De ce anume am devenit un laborator de cobai mai întâi al Estului și, acum, al Vestului, iată o întrebare pentru care merită să facem efortul de a găsi un răspuns.

Inteligență marca SRI

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Sub greutatea crimei

Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.

Palatul Victoria va fi luat cu asalt

Pe aceleași rețele de socializare a fost făcută o paralelă între evenimentele din decembrie 1989 și ceea ce urmează în România acestui sfârșit de an.

Orban ia bătaie de la Cioloș

Scorul dintre cei doi pe internet este năucitor. Dacian Cioloș îl calcă literalmente în picioare pe Ludovic Orban. În ceea ce priveste numărul de afișări. În ceea ce privește numărul de like-uri. Dar și de distribuiri. Ceea ce este straniu e că mesajele celor doi sunt de același tip. Nici conținutul și nici modul de exprimare nu diferă prea mult. Să fi devenit Cioloș peste noapte atât de popular în comparație cu Ludovic Orban? Sau explicația acestui fenomen paranormal trebuie căutată în altă parte?

Statul paralel a ucis și ucide

Trimisă de statul paralel. În misiune. Și teleghidată de o altă dronă, însuși premierul României, Mihai Tudose. Nici nu a venit bine și a reușit o primă performanță. 36 de milioane de euro mai puțin pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Sumă de care beneficiază ”industria”. Cum a reușit? Care sunt dedesubturile? Cine este acest Laurențiu Teodor Mihai, adus președinte la Casa Națională?