miercuri, 17 ianuarie 2018

Potențialul exploziv al momentului

Potențialul exploziv al momentului

În fiecare an, spre sfârșitul lunii decembrie, în România tensiunile politice au crescut. Uneori au dat în clocot. De această dată, au un potențial de-a dreptul exploziv. Unii comemorează, alții aniversează ceea ce s-a petrecut în România în intervalul 15-25 decembrie.

Cum au debutat evenimentele, rolul jucat de pastorul Tokes și cum s-a închis un ciclu printr-un proces sumar și o execuție de-a dreptul animalică a cuplului Ceaușescu. Pentru unii a fost revoluție. Pentru alții, lovitură de stat. Lovitura, spun unii, a fost benefică. Alții afirmă ca fost malefică. În acest an, nivelul tensiunilor crește. E sau nu e stat paralel? E atacată sau consolidată independența judecătorilor? Ce rol joacă momentul psihologic al despărțirii de Rege? Toarnă sau nu gaz peste foc?

Se avansează în upgradarea tensiunilor poltice cu frâna de mână trasă. Asta se va întâmpla doar până sâmbătă seara, când ne vom despărți de ultimul Rege al românilor, care merge în rai. Începând de duminică dimineață, se pot deschide porțile iadului.

Explicația e nu numai de natură socio-politică ci și de natură psihologică. Decesul Majestății Sale, Regele Mihai I al României, a pus în surdină manifestările din ce în ce mai zgomotoase ale opoziției parlamentare și non-parlamentare. Inițial, toate partidele, dar și organizațiile civice, reale sau mascate, s-au angajat rituos să se abțină de la manifestații, altele decât cele de comemorare, până ce se va fi consumat momentul Curtea de Argeș. Puterea s-a ținut de cuvânt. Singura manifestație inițiată de PSD a fost la Craiova și, în totalitate, ea a fost dedicată memoriei Regelui Mihai. Opoziția însă nu s-a abținut. Frustrările ei au explodat. În Parlament, dar și în stradă.

Atât în Parlament, cât și în stradă, comportamentul liderilor PNL și a celorlalte partide afiliate a fost lamentabil. Acești oameni politici au confiscat și acea zonă a manifestațiilor de protest, care rămăsese cât de cât nevopsită politic de statul paralel. Violența verbală și fizică, creșterea nivelului de agresivitate au fost și sunt pe măsura frustrării. Iar frustrarea este generată de neputință. Sau de impotență. Niciun partid din opoziție și nici măcar PNL, care are un procent cât de cât semnificativ din electorat, nu este în acest moment suficient de bine organizat, pentru a lupta eficient prin mijloace democratice, puse la dispoziție de Legea Fundamentală.

Ca să lupți în politică trebuie să ai argumente. Ca să ai argumente, trebuie să cunoști în profunzime atât legislația cât și fenomenele. Ca să le cunoști, nu este suficient să ai cultură politică. Care și asta cam lipsește. Dar este obligatoriu să dispui de un aparat propriu de analiză și prognoză. Așa-numitele comisii de specialitate. Mai este indispensabil să ai strategi, care să te învețe cum să faci să obligi puterea să se așeze la masa negocierilor și cum trebuie să procedezi pentru a obține un câștig la capătul acestora. Aceste instrumente lipsesc. Atunci când ele n-au existat, s-au ofilit, s-au atrofiat, pentru că aceste partide și, în primul rând PNL, au acceptat ca altcineva să construiască în locul lor strategia politică și strategia de comunicare. Pe vremea USL – și știu exact ce spun – aceste obigații au fost lăsate exclusiv în grija PSD. Ulterior, de acest capitol s-a ocupat, așa cum s-a ocupat, ”sistemul”. Statul paralel, despre care președintele Klaus Iohanis nu vrea să audă nici în ruptul capului.

Când asemenea instrumente, care-și dovedesc întotdeauna eficiența într-o democrație, sunt pierdute prin atrofiere, opoziția devine incapabilă să obțină rezultate cât de cât notabile. Cu atât mai mult cu cât are în față un adversar redutabil în cel mai mare partid politic din țară, care se află la putere, atât în plan guvernamental cât și în plan parlamentar și care nu a acceptat niciodată ceva fără luptă. De aceea gradul foarte ridicat al frustrării determină nu numai reacții isterice din partea opoziției politice și civile, ci și o escaladare a violenței. Iar luna decembrie este anotimpul în care, în general, există în România, din cauzele pe care le-am enumerat la început, o încărcătură de tip exploziv.

Acum se mai adaugă două elemente. Primul este de natură psihologică. Și ține de psihologia maselor. Dacă scufunzi o minge și o ții sub apă un timp, în momentul în care îi dai drumul, ea nu se ridică pur și simplu la suprafață. Ea sare. Se ridică deasupra apei pe măsura forței pe care i-ai imprimat-o atunci când ai scufundat-o. Decesul Majestății Sale, care a survenit în această lună, a închis parțial supapa prin care s-au manifestat nemulțumirile, frustrările și revolta, justificată sau nu, a opoziției din Parlament și din stradă. Odată cu încheierea ceremoniei de înmormântare a Regelui Mihai, ceea ce a fost cât de cât ținut sub presiune, poate exploda. Până la un punct, este un efect firesc, pe care sociologii îl pot ușor demonstra, iar istoriici îl pot documenta.

Al doilea combustibil turnat peste un foc încă mocnit, îl constituie decizia dominantă luată de către majoritatea politică, de-a merge până la capăt în operațiunea de demontare a statului parael, de a nu-l lăsa pe Dragnea să vândă jocul, iar unul dintre instrumente este finalizarea reformei în Justiție, așa cum este ea văzută de PSD plus ALDE. Iar termenul pe care majoritatea l-a fixat expiră în acest an. Cei care apără conștient sau inconștient statul paralel, sau cei care cred, motivat sau nu, că schimbările operate în Legile Justiției sunt malefice și îi pun în pericol pe procurori sau și pe procurori și pe judecători, au identificat în acest proces motive teminice de a ieși în stradă și de a acționa. De bună seamă violent, după cum ne prezintă lucrurile orice analiză rezonabilă a mesajelor transmise pe rețelele de socializare. Mesajele extrem de violente, care îndeamnă la acțiuni extreme, sunt la vedere, iar autoritățile se dovedesc incapabile să reacționeze.

Slăbiciunea autorităților crește potențialul de violență.

Și, fără îndoială, luna decembrie din acest an mai are ceva special. A fost finalizat mega-dosarul Mineriadei, cap de afiș fiind Ion Iliescu, acuzat de genocid. Este pe cale de a fi finalizat – și nu m-aș mira ca anunțul să-l avem în câteva zile – un alt mega-dosar, cel al asasinatelor comise în decembrie 1989, când s-au înregistrat circa 1000 de victime după abandonarea de către soții Ceaușescu a puterii. Cap de afiș și în acest dosar este tot Ion Iliescu. Ori Ion Iliescu, chiar dacă în acest moment nu se mai identifică cu PSD, este totuși părintele și simbolul politic al acestui partid. În acest an, există motive suplimentare ca simpla comemorare sau simpla aniversare a evenimentelor din decembrie 1989 să devină nu numai subiect de scandal, ci și de revoltă. Asupra acestei teme voi reveni.

        Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Viorica Dăncilă – 'Doamna de Fier' a României

Nominalizarea Comitetului Executiv al PSD pentru funcția de premier al României în persoana doamnei Viorica Dăncilă este schimbarea de paradigmă de care avea nevoie PSD. Afirm acest lucru la puțin timp după nominalizare și cred că, din foarte multe puncte de vedere, este alegerea corectă. Prima femeie premier al României capătă contur în persoana unei doamne a politicii românești în adevăratul sens al cuvântului. Fidelă partidului și politicii social democrate, Viorica Dăncilă are un background care cu greu ar putea fi contestat.

La mâna președintelui

Nu are importanță pentru moment în ce circumstanțe a făcut-o. Nu se va ajunge la repetarea rușinosului procedeu al automoțiunii de cenzură pentru dărâmarea în Parlament de către PSD a propriului premier. Urmează să aflăm cum reacționează președintele Klaus Iohannis.

Și dacă Tudose nu se lasă?

Dar dacă Tudose nu se lasă? Dacă are niște ași în mânecă? Dacă se confirmă că este o dronă? Să vedeți în ce scenariu putem intra.

În PSD câștigătorul pierde tot

În timp ce Liviu Dragnea aleargă prin filiale, într-o operațiune tipică de campanie electorală, în Palatul Victoria, Mihai Tudose se pregătește. De un război pe care îl crede final. Fiecare dintre cei doi protagoniști acționează conform unui model propriu. Finalmente însă, scopul urmărit este acela de a obține un număr cât mai mare de susținători la sfârșitul acestei luni, când se va produce confruntarea de la Iași.

Tăriceanu atacă la baionetă

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Bădălău face jocul și câștigă PSD

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Război în statul paralel. Miza e PSD!

Dragnea poate juca sau nu cu demisia pe masă. Dacă o face, fiecare dintre părți speră la un rezultat decisiv în favoarea ei. Ar fi, deci, o provocare în dublu sens. Între atât de multe necunoscute, există totuși și o certitudine. Momentul este bine ales. Pentru că PSD, practic, nu are în acest moment vreun adversar suficient de puternic pentru a-i lua locul la guvernare.

Ziariști cumpărați la bucată. Sau în vrac
De Neptun TV 7 ianuarie 2018

Adică la grămadă, cu toate redacțiile pe care le dirijează. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au intoxicat alți ziariști sau i-au transformat pur și simplu în unelte numai bune de executat diversiuni media. Și sunt doar două exemple. Atâta tot!

V4 sau V8?

Dar noua solidaritate este întrucâtva sub semnul întrebării. Ce urmăresc statele de la Visegrad în cele două formule? Ce șanse au ele de a-și impune din ce în ce mai energic interesele în fața nucleului dur al Uniunii Europene? Unde este interesul României?

Paradisul SRI

Sub ultimii trei prim-miniștri, Victor Ponta, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, media salariilor din această instituție a crescut exponențial, ajungând la 4.500 de lei pe lună. A crescut și numărul pensionarilor de lux, SRI numărând în prezent 10.410, de la 8.800 cât erau în 2011. Cum se explică acest fenomen?

Când Elena Udrea va vorbi...

2018 este anul în care, inevitabil, Elena Udrea va vorbi. În 2018 ea va fi pusă literalmente la zid. Va primi o condamnare după gratii. Acest deznodământ, corect sau incorect, nu mai poate fi evitat. La fel cum reacția previzibilă a Elenei Udrea nu lasă loc la prea multe incertitudini. Mulți dintre cei care au încercat să se decupleze de ea vor plăti, la pachet, o factură publică. Morală. Dar care poate deveni și penală.

Retragerea SRI din politică

Sunt zile în care analiștii se întrec în predicții despre 2018. Dar nicio prognoză nu poate sta în picioare, fără a avea un răspuns la întrebarea din titlu. Dacă SRI se retrage din politică, este una. Dacă SRI nu se retrage și continuă să supravegheze populația în masă, în scopul utilizării politice a informațiilor astfel obținute, este cu totul și cu totula alta. Prin urmare, eu unu mă încumet să încerc un răspuns.

Ambasadorii și orbul găinii

Unii ambasadori ai statelor europene acreditați la București, dacă nu sunt rău intenționați atunci ei suferă de orbul găinii. Este o expresie românească, pe care dânșii au cum să o înțeleagă întrucât, după cum au declarat, dispun de traducători. Întâmplător sau nu, ambasadorii la care mă refer, care se declară printr-o petiție colectivă îngrijorați de modificările aduse legilor Justiției, fac parte din nucleul dur al UE, construit în jurul Germaniei și care încă mai susține teza unei comunități cu mai multe viteze. Unde, evident, doar ei își asumă viteza cea mai mare. Așadar, aceștia se pregătesc să dea de pământ cu Parlamentul suveran al României, dar nu sunt la curent cu ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în forul legiuitor al acestei țări. Am să le spun eu câte ceva.

Supravegherea în masă

România a făcut și face obiectul unor experimente. Cum a fost de pildă într-un trecut nu prea îndepărtat, în anii stalinismului, experimentul Pitești. În prezent, avem experimentul DNA. Și simultan mai avem și experimentul supravegherii în masă a românilor. Cât de nocive sunt asemenea practici este destul de ușor de evaluat. De ce anume am devenit un laborator de cobai mai întâi al Estului și, acum, al Vestului, iată o întrebare pentru care merită să facem efortul de a găsi un răspuns.

Inteligență marca SRI

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Sub greutatea crimei

Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.

Palatul Victoria va fi luat cu asalt

Pe aceleași rețele de socializare a fost făcută o paralelă între evenimentele din decembrie 1989 și ceea ce urmează în România acestui sfârșit de an.

Orban ia bătaie de la Cioloș

Scorul dintre cei doi pe internet este năucitor. Dacian Cioloș îl calcă literalmente în picioare pe Ludovic Orban. În ceea ce priveste numărul de afișări. În ceea ce privește numărul de like-uri. Dar și de distribuiri. Ceea ce este straniu e că mesajele celor doi sunt de același tip. Nici conținutul și nici modul de exprimare nu diferă prea mult. Să fi devenit Cioloș peste noapte atât de popular în comparație cu Ludovic Orban? Sau explicația acestui fenomen paranormal trebuie căutată în altă parte?

Statul paralel a ucis și ucide

Trimisă de statul paralel. În misiune. Și teleghidată de o altă dronă, însuși premierul României, Mihai Tudose. Nici nu a venit bine și a reușit o primă performanță. 36 de milioane de euro mai puțin pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Sumă de care beneficiază ”industria”. Cum a reușit? Care sunt dedesubturile? Cine este acest Laurențiu Teodor Mihai, adus președinte la Casa Națională?