joi, 22 februarie 2018

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

În acest moment, sunt puțini cei care își imaginează că viitoarele alegeri prezidențiale vor avea loc în absența lui Klaus Iohannis.

Aproape fără excepție, toate analizele care își propun să anticipeze desfășurarea acestor alegeri pornesc de la două premize:

1). Klaus Iohannis va participa la alegeri și va fi susținut de întreg electoratul de Dreapta;

2) Până în prezent, fiind singurul dintre candidați care și-a anunțat intenția de a obține un mandat prezidențial, același Klaus Iohannis este și cel mai creditat. Dar ce se va întâmpla dacă actualul președinte nu va mai dori un nou mandat? Cum ar putea decurge competiția prezidențială?

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat. Îmi pot permite chiar să afirm că sunt primul care s-a exprimat în acest sens. Ulterior, alte voci din mass-media au avansat chiar și o ipoteză complemetară. În sensul că ar exista un aranjament între președintele României  și mai marii Uniunii Europene, cărora acesta le cântă în strună, conform căruia Iohannis ar putea să primească o poziție de comisar european. Posibil. Și convenabil pentru familia prezidențială.

Trebuie însă precizat că, pentru a se ajunge aici, mai este necesar, pe lângă aranjamentul ”extern” și un aranjament ”intern”. Pentru că un candidat la poziția de comisar european trebuie susținut și de forțele politice din statul pe care îl reprezintă. Făcându-i însă o elementară psihanaliză președintelui României, am certitudinea că nu ar ezita niciun moment să opteze, în locul unui nou mandat, pentru o asemenea poziție de comisar european.

Fie că va ajunge, fie că nu va ajunge comisar european, o analiză a ceea ce se poate întâmpla dacă Iohannis nu participă la alegerile prezidențiale merită toți banii. Înainte de asta însă, e bine să avem în vedere faptul că acest culoar prezidențial, pe care vor alerga mai mulți și din care nu va ieși decât un singur câștigător, este în prezent un fel de țară a nimănui. Un teren viran. Unde nu există niciun fel de proiect de țară aflat pe rol, la care, într-un fel sau altul, ar putea să se raporteze competitorii. Pur și simplu, în urma primului mandat al lui Klaus Iohannis, România nu se alege cu nimic. Singurul proiect de țară despre care președintele României a vorbit la un moment dat se numește ”România educată”. În intenție, un proiect extrem de important și de generos.

Și absolut necesar. În măsura în care există o masă critică de români care au înțeles că, fără o educație temeinică, această țară moare lent, dar sigur. Numai că domnul Klaus Iohannis fie nu a avut voința necesară, fie nu a avut posibilitatea de a își materializa bunele intenții. Și asta în ciuda faptului că dispune de ce mai supraponderal aparat pe care l-a avut vreodată sub comandă un președinte al României după decembrie 1989.

Odată închisă această paranteză, este limpede că oricine din Dreapta sau din Stânga spectrului politic se va înscrie în cursa prezidențială, va trebui să-și anunțe un proiect mare. Un proiect de țară. Un proiect suficient de atractiv încât electoratul să devină atent la el și să îl dorească materializat. În același timp, după eșecul lui Iohannis, acest proiect va trebui să fie în mod obligatoriu suficient de bine detaliat și prezentat pe etape, astfel încât cetățenii să fie convinși  de realismul lui, dar în același timp și de posibilitățile concrete de a-l vedea materializat.

Când mă refer la aceste posibilități concrete, nu mă gândesc la altceva, decât la faptul că experiența istoriei recente ne-a lămurit că niciun președinte, jucător sau nejucător, autocrat sau democrat, nu își poate materializa un proiect de țară decât în măsura în care reușește să obțină un acord al celor mai importate forțe politice  și a părții sănătoase la cap din societatea civilă.

Ca să fiu cât se poate de concret, până în prezent, în România nu au fost obținute decât două acorduri în acest sens, care de altfel au și fost materializate. Intrarea Românie în NATO și aderarea României la Uniuunea Europeană. Traian Băsescu a avut și el un proiect oficial de țară, legat de modernizarea învățământului, dar a eșuat lamentabil. A avut și un proiect neoficial, vizând lupta împotriva corupției și întărirea statului, dar a ratat acest proiect, întrucât le-a subordonat interesului politic.

Dincolo de acest proiect de țară, fără de care niciun candidat prezidențial nu are nici cea mai mică șansă de a câștiga alegerile, mai este necesar, așa cum ne-a demonstrat în mod implacabil mersul istoriei, ca un candidat să dispună de un puternic vehicul electoral. Acest vehicul electoral nu poate fi decât un partid puternic. În România nu există decât două partide puternice. Primul, PSD, având un scor aproape dublu decât cel de-al doilea, PNL. PSD este extrem de motivat, după trei eșecuri succesive ,să câștige viitoarele alegeri prezidențiale. Constituie un excelent aparat politic, capabil că propulseze un candidat prezidențial. Poate chiar susține și impune un proiect de țară asumat de respectivul candidat.

Cel de-al doilea partid, PNL, aflat în opoziție, în mod paradoxal este incapabil să strângă rândurile. Și să își pună o busolă în funcțiune. Pentru moment, și nu se știe cât va mai dura, PNL ca partid politic nu are nicun obiectiv, altul decât cel de a încerca să dărâme PSD. Nu are nici măcar obiectivul de a veni la putere și a guverna.

Consecința raționamentelor de mai sus este că, în ciuda faptului că de trei ani opinia publică vorbește despre Klaus Iohannis ca despre un personaj politic capabil să obțină și un al doilea mandat, iar despre Stânga, ca fiind incapabilă  să și instaleze propriu reprezentant la Cotroceni, eu observ cu totul altceva și de aceea atrag atenția asupra unui alt tip de raționament.

Și de prognoză. Vom vedea la următoarele alegeri prezidențiale o competiție acerbă pe Stânga spectrului politic, între câțiva candidați puternici, în schimb Dreapta va fi incapabiă să ofere o alternativă. Concret, lupta pentru viitoarele prezidențiale, înainte de a se purta la urnele de vot va avea un final de etapă în interiorul PSD. Fiindcă niciun candidat de Stânga nu va putea ajunge a Cotorceni fără susținerea acestui partid. 

Comenteaza aceasta stire

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.