duminică, 18 august 2019

Răspunsuri de la un „prost cu diplomă“

Răspunsuri de la un „prost cu diplomă“

Atunci când am scris „Povestea unui prost cu diplomă“ am sperat ca măcar o singură persoană să o citească și, spre deosebire de mine, să se gândească de două ori înainte de a urma cursurile universitare, doar pentru că „așa face toată lumea“.

Povestea unui prost cu diplomă

Știam că scriu despre o problemă pe care mulți dintre noi o au, dar nu m-am așteptat vreo clipă la ecoul pe care ea l-a avut. Îmi dau seama acum că, prin povestea mea, am atins un nerv social deosebit de sensibil. Am descoperit un filon pe care jurnalismul nu l-a exploatat aproape deloc.

În momentul în care am început să scriu aceste rânduri, peste 70.000 de persoane au citit povestea, dintre care 20.000 au apreciat-o pe rețelele de socializare. De asemenea, am primit peste 100 de comentarii.

Celor care mi-au scris le mulțumesc pentru că mi-au arătat ce am făcut bine, dar și spațiile goale sau neclare din poveste. Voi încerca să le răspund în număr cât mai mare, astfel încât lucrurile să devină mai limpezi, atât pentru ei, cât și pentru mine. Dacă eu am fost cel care a deschis “Cutia Pandorei”, consider că acum este de datoria mea să clarific cât mai mult problema.

 

Gabriel Baloiu: „Cat de adevarat. Fara sa fi facut parte dintre cei care au fost numarul 1,2, sau 3 in clasa, am realizat si eu ca odata cu trecerea timpului desi, la un moment dat, ai tras sa ai cine stie ce calificare, devi un necalificat cu diploma. Din cel putin doua motive : unul: nu ai 3,5 sau enspe ani experienta in domeniul invatat astfel incat sa corespunzi cerintelor angajatorilor si, implicit nu stii sa iti faci meseria, iar motivul doi: ce ai invatat, daca ai invatat, ai cam uitat dupa 2, 3, 5 sau 10 ani de la terminarea studiilor si obtinerea diplomei deci esti un fel de "prost cu diploma" cum spunea autorul, Teo Tucan (sper sa nu gresesc numele). Ai punctul pe " i ". E o realitate despre care nu am fost invatati atunci cand invatam“.

Primul motiv este un paradox pe care l-am observant și eu, de multe ori. La angajare, ți se cere să ai experiență, dar să fii și tânăr. Cei doi termeni se exclud reciproc, în majoritatea cazurilor. De asemenea, practica din timpul facultății este irelevantă și, de multe ori, atestată prin hârtii obținute de la prieteni sau cunoștințe. Al doilea motiv de care amintești este, de asemenea, valabil. Dacă nu practici meseria, cunoștințele se depreciază în timp. Și tu ai pus punctul pe „i“ atunci când ai spus că asta „este o realitate despre care nu am fost învățați“.

Alina Hurubean: „Atentie! Nu cautati scuze si "vinovati" pentru greutatile sau nerealizarile personale in viciile sistemului de invatamant romanesc. Nu contest ca sistemul de invatamant este inadecvat si anacronic intr-un procent de peste 80%, insa este bine sa nu cadem in capcana de a gasi vinovati pentru nereusitele noastre. Ca alternativa, cultivati gandirea centrata pe solutii si nu pe problema, asumati-va raspunderea pentru viata voastra si priviti viata ca o oferta de resurse si oportunitati si nu doar ca o insiruire de obstacole. "Nu exista limite reale in legatura cu ceea ce poti fi, face si avea, cu exceptia celor pe care ti le stabilesti tu insuti" (Brian Tracy, Schimband gandirea, iti schimbi viata)“.

Mă tem că avem de-a face cu o epidemie de nereușite. Vinovați există pentru starea asta neplăcută. Din punctul meu de vedere, ei trebuie găsiți și informați, fiindcă sunt sigur că nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă și de rolul pe care chiar ei îl joacă în toată această poveste. Soluțiile de tipul „găsește singur soluția“ nu sunt cele mai indicate. Și, ca să îți arăt cât de mult se înșeală Brian Tracy, îți propun următorul exercițiu: „Imaginează-ți o culoare, care nu există în realitate“.

Sorin-Mihai Lipan: „Povestea spusa ar putea fi si "rasplata" inconsecventei, dar merita incercata. Daca nu pentru diploma, macar pentru whiskey-ul de la absolvire! Parerea mea, hic!“.

Am povestit deja despre faptul că am absentat masiv, încă din primul semestru de școală. Dacă absenteismul a fost o problemă atât de mare, mă întreb de ce nimeni nu a stat de vorbă cu mine atunci despre problema asta. Nu am făcut nimic altceva decât să urmez exemplul celor din anii superiori, apoi am servit exemplul ăsta chiar eu. Ca să te contrazic până la capăt, m-am întâlnit la un moment dat cu o fostă colegă, de la care mulți luam cursurile.  Absolvise cu note foarte bune. Acum vindea tabloide printre mașinile oprite la semafor. Dacă a meritat să fac facultatea, nu este pentru whiskey-ul de la final. Nici măcar pentru tot whiskey-ul din lume. A meritat pentru oamenii deosebiți pe care i-am cunoscut atunci și pentru poveștile trăite alături de ei. Problema este că foarte rar asta te ajută atunci când te angajezi.

Sorin Soava: „Facultatile, cel putin cele din scumpa noastra tara, sunt ca orice alt busines. Bagi materia prima printr-o parte (tineri plini de entuziasm si speranta pentru un viitor stralucit) si iese produsul final prin alta parte (angajati). Daca produsul final, adica angajatul, are vreun folos in societatea actuala nu conteaza asa de mult. Nu zic ca in alte parti este mai bine, dar cred ca se poate mai bine si la noi. Nu cred ca avem cum sa imbunatatim foarte mult sistemul de invatamant, dar cred ca putem sa ne imbunatatim noi insine. Noi suntem responsabili de educatia noastra si nu ar trebui sa ne incredintam viitorul in mainile sistemului existent. Informatia este peste tot, doar trebuie sa o culegi. Educatia formala nu consider ca este absolut inutila, dar mi se pare un concept atat de invechit ca si era industriala. In "epoca de aur" daca invatai carte aveai un viitor "asigurat". Dar daca comunismul a disparut, de ce nu a disparut si acest concept?“.

Eu tind să cred că modelul după care funcționează facultățile din România (și nu numai) nu este cel al unui business oarecare, ci cel al unei corporații al cărei unic scop este profitul din ce în ce mai mare. De multe ori, asta însemnă o calitate din ce în ce mai proastă a produsului final (studentul), în detrimentul beneficiarului (societatea). În ceea ce privește utilitatea unui individ în societate, asta nici măcar nu mai este responsabilitatea facultății. Eu cred că logic ar fi să existe o autoritate care să reglementeze numărul de studenți pe care fiecare facultate în scoate pe piață, în fiecare an. Momentan nu știu dacă există așa ceva, dar voi afla.

Burlacu Ionut Cosmin: „Facultatea in ziua de azi este doar pentru o recunostere oficiala a ceea ce tu stii sa faci si in cele mai bune cazuri pentru o baza sa stii de unde incepi. In rest insa cunostiintele si abilitatile de care ai nevoie pentru a deveni un bun profesionist in domeniul tau depind doar de tine.Calificarea de care ai nevoie ti-o faci singur asa cum poti. Cel putin sursele de informatie in orice domeniu sunt practic nelimitate.Nu o consider o situatie normala, dar asta e realitatea societatii noastre“.

Dacă nu ți se oferă șansa de a lucra în domeniu, explică-mi, te rog, cum vei deveni un bun profesionist?! În plus, dacă tu susții că facultatea este o recunoaștere oficială a ceea ce știi să faci, atunci de ce ți se cere să faci o facultate înainte de a fi angajat undeva?

 

Mădălina Alexandra Paraschiv: „Fara suparare, va spun ca sunteti niste lasi. Eu sunt din Constanta, am terminat Politehnica la Bucuresti si pt ca m-am lovit de aceleasi impedimente ca si marea majoritate, am plecat si din Bucuresti, mi-am lasat totul in urma si m-am dus intr-un oras complet strain mie si in care nu aveam pe nimeni ca sa pot sa imi fac un rost si am reusit. Daca vrei sa reusesti, trebuie sa faci sacrifici nu sa astepti sa pice din cer ca asta nu se va intampla! Asa ca sa va fie rusine ca sunteti "prosti cu diploma"!“

Să nu ai impresia cumva că te-am încadrat forțat, în aceeași categorie cu mine, chiar dacă ai avut un parcurs asemănător în viață. Tu ești un caz fericit. Poate că meseria ta nu a fost atât de afectată de criză. Poate că ai terminat facultatea în alte timpuri. Poate că ai mai multă voință și ești mai curajoasă. Nu am de unde să știu cum a fost viața ta. Rușine nu îmi este că sunt „prost cu diplomă“, deși tu ar trebui să te gândești de două ori înainte de a numi lași oameni pe care nu îi cunoști. Dacă tu nu observi o problemă în situația actuală a absolventului, nici eu nici altcineva nu te putem face să o vezi. Să știi că în editorial nu a fost vorba despre cei care nu vor să muncească sau care așteaptă să fie invitați la muncă. Este vorba despre cei care termină o facultate și nu găsesc un loc de muncă, pentru că acel loc de muncă nu există! Îmi poți recomanda o tactică pentru asta?

Alexandru Paiu: „Facultatea/diploma nu face nimic din om, dar tu poti face ceva din tine daca iti doresti si vrei. Si eu am trecut prin aceleasi impedimente, dar daca te chinui nitzel, totul o sa mearga ca pe roate. Nu trebuie sa te opreasca acest zid al "pacalelii", eu il consider zidul prostului. Te lovesti de el si dupa te retragi in cochilia ta, fara sa mai incerci de macar 10 ori sau n ori :)“.

Rostul facultății și al diplomei este să facă ceva din om. Un specialist într-un domeniu. Altfel, ce rost mai au? Ar trebui să te gândești că pentru un proaspăt absolvent, în special pentru unul din provincie, timpul în care își găsește un loc de muncă este de o importanță critică. Cu ce ai impresia că se pot plăti chiriile sau alimentele cât timp te lovești de „n“ ori de un zid?

Beatrice Mihaela Radu: „mai este un sentiment pe care autorul articolului a uitat sa-l surprinda, acela cand iti gasesti un loc de munca, si afli ca altii au facut facultatea la privat, si ca nu esti in nici un caz mai apreciat decat ei, chiar daca ai invatat ceva mai mult, daca nu cumva mult mai mult decat domniilor lor“

Cei care urmează cursurile unei facultăți private nu pot fi trași la răspundere pentru că ceilalți nu au un loc de muncă. Nu îi acuz acum nici măcar pe cei care au intrat „pe dosar“.  Din păcate, așa cum am încercat să demonstrez, întregul sistem este construit prost. Societatea îți spun că fără facultate nu o să te descurci și că îți va fi imposibil să trăiești decent în lipsa ei. Nonsens total, dar e un fapt pe care majoritatea nu am fost capabili să îl combatem logic, atunci când a trebuit. De aici și problema noastră.

Ioan-Radu Tanasescu: „Problema nu e piata care nu poate sa absoarba absolventii, ci studiile care n-au nici o treaba cu realitatea de a lucra in domeniul respectiv. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca cei mai multi dintre noi ajung sa faca ori facultatea "unde se intra greu" ori facultatea "la care au putut sa intre". Conceptul de facultate "pe care chiar o doreai pentru ca te simti atras de domeniu" nu exista.
Drept urmare diplomele sunt fix degeaba, nu reprezinta nici pasiunea ta si nici abilitatile pe care le ai. De-aia e si greu sa te angajezi, diploma nu spune nimic despre tine. Un angajator vrea o persoana buna pentru acel job, iar prezenta unei diplome nu ii garanteaza in absolut nici un fel ca tu esti acea persoana.
Gandeste-te la asta: cum ar fi ca la scoala sa inveti ce vrei, din pasiune, sa inveti cand vrei indiferent de cati ani ai, sau la ce ora te trezesti si sa ajungi la facultatea pe care ai descoperit astfel ca vrei s-o faci. Cum ar fi ca in clase sa fie elevi cu interese si nivele de studii asemanatoare, si nu elevi de aceeasi varsta? Si-acum daca ti se pare o utopie imposibila uita-te la sistemul de invatamant Finlandez, care functioneaza exact asa si este al treilea cel mai performant pe plan mondial dupa cel Japonez si cel din Corea de Sud“.

Te contrazic, parțial. Problema principală este că piața nu poate să absoarbă absolvenții. Faptul că mulți dintre noi urmează cursuri în domenii pentru care nu simt nicio chemare, este o altă discuție. Cu toate astea, nu te întrebi de ce sunt lăsați să obțină diplome cei care „nu au chemare“? Oare nu este rolul instituției de a cerne genul ăsta de indivizi? Recunosc, ar trebui să fim mai atenți la sistemele de învățământ performante și să încercăm să le adaptăm local. Dar asta nu rezolvă problema celor care au terminat deja cursurile.

Deea Andreea: „Recunosc cu o mare tristete ca si eu ma aflu printre acestia....Am fost generatia 2000-2004 si tot crezand ca pot face ceva cu acea diploma chiar am mai urmat un an de masterat in cadrul aceleasi Universitati . Acum le am intr-o tipla pe amandoua si zambesc la gandul ca vroiam sa fac ceva si sa lucrez pentru stat. Noi avem aripi si statul le-a retezat....Acum generatiile dupa noi sunt sau mai bine spuns nu sunt in acele anfiteatre si in curand cred ca ne vor deveni sefi....avem o varsta si particularul promeveaza pe acei mai tineri pe piata muncii din Romania ...TRIST, NU?“

Dacă nu ne spunem poveștile și nu încercăm să demonstrăm că realitatea nu are nimic de-a face cu concepțiile anacronice îmbrățișate de majoritatea societății, atunci și cei care vin din urmă se vor lovi de aceleași probleme ca și noi. Ba, poate de probleme și mai mari. Chiar dacă pentru mine, pentru tine sau pentru ceilalți nu se mai poate face, probabil, mare lucru, eu cred că e responsabilitatea noastră să facem tot posibilul ca cei care vin din urmă să nu se lovească de aceleași probleme.

Ghioca Mihai: „O prostie de articol, daca ala a fost un dobitoc nu inseamna ca asa e toata lumea, cu diploma sau fara, cu genul asta de atitudine tot dobitoc ramai. Ar putea sa incurajeze, sa ofere solutii....“

Sper ca prezentul articol, la fel ca și viitoarele pe care sper că le voi scrie pe tema asta, să îți schimbe părerea despre mine. Între timp, dacă dorești, poți participa cu idei și soluții proprii.

Suciu Raluca Stefania: „Adevarat! Cum facem sa fie altfel??“

Ne informăm. Discutăm. Planificăm. Rezolvăm problema.

Nenu Mirela: „Trebuie schimbate sistemele, adaptate la realitate si ancorate in mersul firesc al lucrurilor. Trebuie sa-i lasam si pe tineri sa-si croiasca drumul in viata, sa ne mai luam si dupa ei, ca doar ei sunt viitorul! Sa scapam de anchilozatii la minte si suflet care nu se dau dusi din functiile de conducere, care, din pacate acum sunt dublati de o foarte groasa patura de Dinu Paturica! Povestea e veche de cand e Romania - o tara cu oameni de treaba care nu au spirit practic, nici curajul schimbarii atunci cand ajung sus! ce sa facem, ne tot intrebam inutil, in loc sa ne adaptam din mers cum fac atatea natii fara talent si noroc pe lumea asta, dar care tocmai de aceea reusesc, fiindca invata si aplica ceea ce e bun!“.

Noi, tinerii, avem nevoie de încurajările voastre, ale celor trecuți prin viață, în mod special atunci când încercăm să găsim rezolvări la probleme ce afectează negativ întreaga societate. Încurajați-ne chiar și după ce ne-ați atras atenția că am greșit!

Mirela Porumb: „Nerealizarile unora se camufleaza in sisteme !Oamenii cu adevarat pasionati de ceea ce fac au oricand referinte oriunde in lume!Fiecare are un drum de parcurs insa trebuie sa-ti pui intrebarea sincera :Imi place cu adevarat ce urmez?Cand iti vei raspunde sincer vei fi pe drumul cel bun!Mult succes!“.

Alegi să îți urmezi pasiunea, așa cum sigur am făcut-o mulți ... după care realizezi că pasiunea ta nu are căutare pe piață. Nu ți se pare că ceva e anormal aici?

Petrică Grigore: „Ai scris foarte bine dar pot spune ca esti (ai fost) un neadaptat al acelor vremuri. De ce? Pentru ca ai pus "carul inaintea boilor" asa cum spune o vorba. Ai facut ani de studii dupa care ai constatat ca nu este ceruta pe piata specializarea ta. Mai bine iti dezvoltai pasiunile, incercai sa faci si bani de pe urma lor, dupa care le si completai cu studii de profil. Si, crede-ma ca nici n-ai fi simtit cei 3-4 ani de facultate (la seral sau FF) pentru ca aprofundai o chestie din pasiune. Nu e o rusine sa fii oier in vremurile noastre. Si stiu unul care a castigat bani frumosi din asta. Daca esti impacat cu asta poti sa ramai asa dar daca ai putina ambitie, urmezi zootehnia si poti sa castigi dublu. Nu ti se pare mai firesc fluxul asta decat ce ne-ai prezentat tu? Din pacate foarte multi cad in acest pacat din mai multe motive, in mare parte de ordin social“.

Soluția oferită de tine poate fi o rezolvare excelentă a problemei, dar nu este suficient dacă nu învățăm că nu putem deveni directori și că a fi un simplu angajat nu este o rușine. Atâta timp cât vom accepta, ca societate, ca muncitorul de rând să primească bani insuficienți pentru a duce un trai decent, atunci vor exista cu siguranță tineri înclinați să „taie colțurile“. Iar de acolo mai este un singur pas până la problema noastră.

Galea Daniel: „50 % merg la facultate ca e la moda !!! 30 % ai trimit parinti !!! 20 % sant constinciosi si invata ,dar astea 20 % cam pleaca cand gata studile in alte tari unde sant respectati si platiti !!!“.

Părăsirea țării pare a fi cea mai simplă soluție. Uneori am senzația că mi se recomandă să fac asta și nu îmi place.

c_alinutza2001: „Scoala este foarte importanta si nu putem cauta scuze pentru nerealizarilor noastre. Locuiesc in America, ma bucur ca am plecat dar vreau sa precizez ca se cunosc de la o posta oameni fara facultate. Nu am relaizat pana acuma cat de importanta este facultatea la dezvoltarea nostra, nu neaprat pe plan profesional dar si ca om. Mi-e sila cand privesc la tinerii din ziua de azi care sunt certati rau de tot cu gramatica sau renunta sa mai invete pentru ca Romania/diploma/guvernul (ce vor ei) nu le mai ofera nimic. Foarte bine tinerilor ramaneti tot niste cocalari iar fetelor niste pitipoance, si asa se umple Romania de voi. Pacat ca s-au pierdut valorile si insteresul pentru cunoastere“.

Îmi pare rău, dar nu ai dreptul de a numi un om care nu a făcut facultate cocalar sau pițipoancă. Chiar și cocalarul și pițipoanca – mă refer la cei autentici – nu fac nimic altceva decât să execute ceea ce societatea așteaptă de la ei. Nu este nimic în neregulă cu ei, ca oameni, ci cu faptul că trăiesc printre oameni care așteaptă fix asta de la ei și de la care nu învață altceva. Nu mi-o lua în nume de rău, dar eu am pretenții mari de la cei plecați în afară. Noi suntem aproape orbi în ciorba asta în care ne scăldăm zilnic. Voi ar trebui să ne deschideți ochii, nu să ne aruncați cu noroi în ei.

Liana Mayle: „Toata povestea asta se termina cu un bilet de avion spre o alta tara .... Singura mea speranta este curajul de a gandi si actiona altfel.... pentru urmasii mei, ca povestea mea e la fel cu a ta, mai mult sau mai putin. Vreau sa gandesc asa : http://www.youtube.com/watch?v=h11u3vtcpaY“.

Îți mulțumesc mult pentru recomandare. Îmi place foarte mult conceputl TED. Discuțiile astea mă relaxează și mă fac să gândesc mai eficient. Curaj, alții au avut de înfruntat lucruri mai grele și au reușit!

Norisa Akira: „F bine scris articolul, nu stiu ce scoala ai facut dar de scris....o faci bine!
Sunteti inca tineri, dar o mare speranta sau o mare ambitie rar compenseaza un deficit national.....iar ciobanii de la oi nu sunt neaparat prosti“.

Părerea mea este că există ciobani proști, dar și ciobani foarte deștepți. Ciobanii sunt oameni, așa că printre ei există sigur indivizi din ambele categorii. Deși societatea îi consideră ființe demne de milă, ei sunt, de fapt, norocoși pentru că pot trăi o viață mai greau sau mai ușoară, dar fără frustrările pe care le are un student proaspăt ieșit din facultate și fără o șansă reală de a căpăta o slujbă în domeniul lui. A trebuit să trec prin multe ca să ajung să îi invidiez pe cei pe care îi compătimeam.

Craciun Alexandru: „Ce, viata si sistemul nu sunt drepte ? Boo, f***ing hoo. Asa e lumea de la inceputuri si o conditie de supravietuire este sa te adaptezi si sa iti gasesti un loc. Nu este nimeni obligat sau indatorat sa iti arate calea“.

Te contrazic cu vehemență. Care este rostul pentru care există societatea și statul dacă totul înseamnă doar individualism și supraviețuire proprie?

Mihaela Camelia Radu: „Autorul surprinde o stare de fapt.Asta se intampla cu majoritatea absolventilor de facultati pentru scoala nu-i ajuta sa-ai descopere talente si se trezesc ca au facut facultati care nu au nicio legatura cu inclinatiile lor“.

Eu am făcut o facultate într-un domeniu ce reflecta exact pasiunile și înclinațiile mele. Am ajuns să mă detest pe mine pentru că le am în timp ce eram în facultate. Situația s-a agravat după ce am terminat și mi-am dat seama că lucrurile astea nu mă ajută să duc un trai cât de cât decent.

Anna Barbulescu:„ Credeam ca articolul e despre absolventii scosi pe banda, care au toti diplome, dar asta nu inseamna ca sunt si inteligenti. Sunt prea multi asa, si toti se dau 'rotunzi'. Apoi sunt cei destepti care nu au 'noroc' sa isi gaseasca jobul mult visat dupa facultate. Cred ca mai mult despre ei e vorba. Oricum finalul articolului m-a facut sa rad :D“.

Este vorba despre cei care termină facultatea și nu găsesc niciun job în domeniul studiat. Dar nu numai despre asta.

Aurel Si Rebeca Grădinaru: “La fel ca tine am fost si eu, si multi altii, din fericire eu am fost unul din aceia pe care nu i-ai mai vazut prin salile de curs chiar din semestrul 2 al primului an, am relizat ca suplimentarea locurilor la facultatatea care o frecventam cu 2500 locuri intr-un singur an nu inseamna nimic decat somer cu diploma, asa ca am ales sa plec. Se intampla chiar in 2007 in februarie la numai o luna dupa ce s-a deschis granita in marea britanie, ..era petru prima data cand am iesit din romania. A fost greu, eram destul de necopt, dar am plecat... Am ajuns aici si cred ca numai Dumnezeu mi-a purtat de grija, am inceput sa lucrez, destul de bine la inceput fata de altii, (80£ la zi fata de 50£ cum aveau cei mai multi necalificati), singurul avantaj, limba. Si a trecut vremea, nu dupa mult, am inteles sistemul de aici, so e unul foarte bun. Chiar daca te lasi de scoala de la 16 ani, ai posibilitatea sa faci aceleasi calificari a unul cu facultate dar pe campul muncii. Adica, incepi de la cel mai mic nivel (salahor) si cand crezi ca faci destul de bine ceea ce faci, cauti pe net in cologiu de profil ( constructii CITB) si le spui ca vrei sa vina cineva sa te asiste in meserie care ai aleso, ( inca e bine ca e subventionat de la uniunea europeana petru prima asistenta pentru NvQ level 2). Vine omul in santier, iti da cateva formulare de completat te pune sa faci ceva treaba, timp in are el iti face poze, si se uita la tine, te mai intreaba una alta si pleaca. In doua saptamani, iti vine diploma acasa, si deja nu mai esti salahor, esti meserias. Poti sa iti cauti joburi mai bune, cu bani mai multi, (de la 80 la 130-140) ... Si tot asa faci si pentru urmatoarle calificari nvq level 3,4,5,6... Eu am ajuns la level 6, supervisor pentru macarale si appointed person( nu stiu cum e echoventul in romana dar jobul e sa faci planuri pentru amplasarea macaralelor mobile si cele turn si sa scrii normele de protectie a muncii pentru jobul respectiv) si uite ca am ajuns la acelas nivel cu cei care au facut facultatea, de multe ori eu am prioritate la locurile de munca pentru ca am experienta din santier fata de unul care tocmai a terminat facultatea. Si daca inainte cautam joburi cu 100£ la zi, acum am oferte de la 170 la 200 220,. Am reusit sa-mi cumpar apartament in romania(cu gandul ca poate v-a fi bine vre-odata si la noi) am o masina buna, o sotie frumoasa, un copil cuminte si sanatos, si traiesc destul de bine fara sa-mi fie frica de ziua de maine. Ma uit in spate si ii vad pe colegii mei, cei care au fost buni la scoala, is destul de bine, cei care au fost ca mine(la invatatura) si au ales sa termine facultatea is pe nicaieri . Totul e sa ai vointa si sa crezi ca poti mai mult“.  

Îmi plac poveștile spuse de cei care au reușit în viață, prin muncă. Povestea ta îmi place chiar foarte mult. Din păcate, ea nu este povestea mea și a multora ca mine. Mai mult, îmi doresc ca asta să fie povestea pe care o vor spune cei mai tineri decât mine, fără a fi nevoiți să plece din țară.

Bogdan Jurescu:„Felicitari pentru increderea de care dai dovada si pentru faptul ca ai actionat, pentru faptul ca ai facut ceva si mai mult ca sigur ca acum ai ajuns sa faci foarte bine ceea ce stii/ ceea ce iti doresti/ ceea ce iti place, bine-nteles cu sacrificii doar de tine stiute. Orice comunitate are nevoie de astfel de exemple, pentru ca doar impreuna, prin interactiunea cu cei din jurul nostru, putem progresa intr-adevar . Iti urez succes in ceea ce urmeaza sa faci pentru dezvoltarea ta personala :)“.

Eu doar am zgâriat - chiar fără să vreau - suprafața unei probleme îngrozitor de complexe. Consider că este nevoie de efortul și implicarea tuturor, astfel încât lucrurile să nu rămână așa sau să se agraveze.

Glavan Mirela: „ Instruirea nu se termina niciodata, eu am muncit de jos la mobila, asta terminasem , un liceuu industrial, apoi nefiiind nici cal nici magar, intram deseori in contradictie cu cei cu care lucram fie pe teme politice ( politica partidullui) fie de viata.Am trecut apoi la suplinit , in clasa si pe strada era ok, dar in cancelarie eram grupuri cu si fara ..facultate ! Am facut 2 facultati in paralel, eram mai mare decat colegii care credeau ca orice zboara se mananca, nu m-am bucurat de studentie, stiam ca ma asteapta munca, o vazusem si o traisem de la forma umilitoare la cea de prestigiu, dar "fara bazele facultatii".
Acum munceam si invatam, dormem putin si inumaram anii. Am lucrat la mici intreprinzatori si am vazutt ce au facut cand au inceput . I-am copiat si mi-am incropit mica mea afacere , dar mi-a fost frica sa ma etalez, am ramas mica !Acum invat de la altii care au parcus acesti pasi cu mai mare viteza cum sa faci afaceri cu bani putini, fiindca criza economica m-a scos din micul si scurtul confort. Acum stiu ca pot pica dar ca ma pot ridica, depinde doar de mine, mediul se schimba mereu , trebuie sa fii intuitiv si sa nu-ti traga el suturi in fund , trebuie sa fim prezenti ! Fac meseria care imi place, nu ma atrag cei care au doar bani, bani fac si manelistii si bisnitarii si coruptii. E important cum faci banii, tu esti important deaceea trebuie sa-ti acorzi intaietate ! Si inca ceva care am invatat acum, sa ma bucur de drumul parcurs, fiindca atunci cand ajungi undeva doresti deja mai mult , totul e sa nu renunti , fiindca atunci te uiti doar in urma , la lucruri ce nu le poti schimba,si te victimizezi !“.

Povestea ta este una fericită. Din păcate, genul ăsta de povești sunt din ce în ce mai rare. Cred că sănătatea societății vine de la indivizii cu principii și morală. Cred că ar trebui să îi educi pe ceilalți și să le povestești despre modul în care tu ai reușit să obții ce ți-ai dorit.

Andra Gabriela: „Problema multor facultati este ca nu te pregatesc de fapt pentru un job. Sa luam de exemplu Politehnica Bucuresti care ar trebui sa pregateasca ingineri. Cum se pregateste un inginer in poli? Simplu 99% teorie invechita si prost predata in acelasi timp, probabil profesorii vor sa se asigure ca nici macar baze teoretice solide sa nu ai la iesirea din facultate; iar restul de 1% se presupune a fi practica in fabricile si firmele industriale pe care nu le avem, in caz ca ati uitat Romania nu are tocmai un capitol infloritor in industrie. Sa zicem ca ajungi sa faci practica intr-o firma pecum: Honeywell, Turbotequila, TAROM, Aeroporturi Bucuresti, S.C. ROMAERO S.A., INCAS, Fokker Engineering, Regional Air Suport, ROMATSA R.A. etc, acum ca esti la practica trebuie sa te remarci pentru a avea oportunitatea sa prinzi un post care de multe ori nu exista, joburile in inginerie nu sunt pe toate drumurile rugandu-te sa le alegi. Cand vine momentul sa te remarci, hmmm cum sa te remarci cand teoria invatata la facultate ti-a fost predata in sictir si nu ai inteles nimic? A fi inginer nu inseamna sa ajungi un manual pe doua picioare, inseamna sa intelegi efectu, sa stii cand si unde sa aplici amunite ecuatii si formule pentru a rezolva problema ( si nu, nu ma refer la probleme de mate). Aceasta este problema in facultati nu ti se explica nu te indruma sa intelegi "EFECTUL", ci ti se trantesc pe tabla materii obositoare si devi fustrat pentru ca realizezi ca depinzi de un om cu experienta care sa iti explice si culmea acel om cu experienta care ar trebui sa fie profesorul, nu are nici cea mai mica dorinta sa te ajute sa te dezvolti, ingineria nu se invata din tutoriale de pe youtube, ingineria se invata de la alti ingineri in firme sau in laboratoare exersand si incercand. (excludem Facultatea de Automatica si Calculatoare ei sunt cu IT-ul unde se gasesc tot felul de resurse si ajutor)“.

Ai dreptate când spui că materia predată în multe facultăți este învechită și în neconcordanță cu ce se cere pe piață. Asta este o altă față urâtă a sistemului educațional. Combină asta cu faptul că pe piață nu sunt suficiente locuri de muncă pentru absolvenți și obții un dezastru la nivel național.

Adina Aspritoiu: „Articolul prezinta experienta de viata a unui om care a avut dificultati in a-si gasi un loc de munca in calificarea aleasa SI A ALES SA SE INTOARCA ACASA CU COADA INTRE PICIOARE (se pare ca intre timp s-a redresat, ceea ce este foarte ok). Aceasta este realitatea pe care o inteleg eu din cele expuse in acest articol si care din pacate este comuna multora. Si eu fac parte din generatia 2000-2004. Si eu am stat in camin, am avut greutati si restante multe de tot, am avut dificultati in a-mi gasi un loc de munca dupa terminarea facultatii si - la fel ca si in cazul expus - mi s-a cerut (sau, mai corect spus, mi s-a impus) sa ma intorc acasa si sa imi gasesc de lucru acolo. Dar eu nu am putut sa ma resemnez si sa raman acasa, pentru ca imi doream foarte mult sa reusesc in domeniul ales. Daca doresti sa realizezi ceva, vei gasi si mijloacele si puterea de a o face. Dupa ce mi-am plans de mila un timp oarecare, am fost nevoita sa analizez situatia si sa imi asum raspunderea asupra cursului vietii mele, astfel ca m-am mutat intr-un oras complet strain si am luat-o de la inceput. Iar acum, cand ma uit in urma nu imi pare rau :). Repet, este o chestiune de alegere si de prioritati. Bine, ocrotirea si sprijinul parintilor este minunata, dar de la un anumit moment trebuie sa iei propriile decizii in viata si sa iti asumi consecintele ...“.

Am avut noroc de părinți extraordinari și de colegi de muncă înțelegători. Cu toate astea, spre deosebire de tine, eu îmi dau seama că am avut un noroc de care majoritatea nu beneficiază. Chiar nu consider că trebuie să ne facem un titlu de glorie din asta. Îmi pare rău să îți spun asta, dar chiar dacă mijloace există pentru a atinge orice țel, nu de fiecare dată scopul scuză mijloacele. Faptul că termini o facultate și te trezești că nu există locuri de muncă pentru tine nu are nimic de-a face cu alegerile sau cu prioritățile.

Lavinia Stupariu: „Daca tot ce ti-ai dorit din viata asta a fost sa ai o diploma de absolvent de facultate, cu atat ai ramas. Eu am facut facultatea in Cluj-Napoca, la stat, pe locuri cu taxa, la distanta. Aveam o prezenta la cursuri mai buna decat la zi. Am venit tocmai din Mangalia sa fac scoala, am fost singura tot timpul pentru ca bunicii mei de aici nu m-au ajutat cu nimic, mama mi-a trimis bani numai cand avea si atunci era minumul. Dar nu m-am lasat. Visul meu nu a fost diploma aia, ci sa invat, sa fiu cineva, sa stiu cat mai multe si mai ales sa fiu buna in ceea ce fac. In facultate am muncit pe unde am putut, am sortat hartie intr-o editura, am vandut mobila in Central, am facut teme si proiecte pentru studentii mai mici si mai ales, am lucrat voluntar. M-am dus si am muncit intr-o fundatie fara sa primesc nimic in schimb in afara unei experiente practice. Apoi m-am angajat foarte usor si nu a fost mai mult de o luna de cand am terminat facultatea sa raman fara loc de munca. In fine, cine vrea cu adevarat sa reuseasca isi vede de drumul lui si nu face atata scriere draguta despre sase ani pierduti degeaba, din care nu rezulta decat o hartie si nimic mai mult. Atitudine din aceasta de loaza si de looser gasesc peste tot si acum, cand sunt psiholog nu va dati seama ce greu este sa explici cuiva ca se poate, ca numai unul care pierde vremea poate sa gandeasca asa. Faci nimic, primesti nimic, faci ceva, cu siguranta primesti mult!“

Mi se pare cu adevărat periculos că un psiholog lansează atât de ușor acuze de felul ăsta. Mă întreb dacă așa îți tratezi și pacienții!?

Viorica Les: „Am incercat sa inteleg dincolo de acest articol. Frustrarea vine de la faptul ca exista o diploma de facultate si nu au sarit companiile excitate sa faca angajare? Asta nu se intampla nici unde in lume. Plus considera ca ai fost norocos sa ai bani de meditatii si parintii sa poata sa te tina la studii intr-o facultate de prestigiu. Unii dintre noi au invatat la lumina lumanarii si au muncit in timpul facultatii. Plus fara ifose si meditatii. Totul tine de atitudinea pozitiva si de increderea in sine“.

Oricât de pozitivă ar fi atitudinea, nu ai cum să angajezi 1.000 de absolvenți de facultate atunci când sunt 50 de locuri disponibile în domeniul în care s-au specializat. Lipsa locurilor de muncă nu este vina lor, ci a sistemului care încurajează producția în masă a unui bun ce nu se cere pe piață. Asta speram să se vadă „dincolo de acest articol“.

Gena Bo: „Ok, ideea este urmatoarea: inainte de a da concurs sau a iti depunde dosarul la facultate, pune-ti intrebarea daca ai sau nu nevoie de diploma aia? Daca te uiti pe piata muncii sa vezi in ce domeniu se cauta specialisti, ai sa iti dai seama ca 80% din facultatile din Romania pregatesc "prosti cu diploma".Sunt sigura ca totusi sunt domenii in care merita sa investesti timp si bani. Medicina (in ideea ca vei pleca apoi sa lucrezi in afara tarii, evident) si informatica sunt doar 2 exemple . Deasemeni, daca sa presupunem ca lucrezi deja intr-un anumit domeniu si stii ca studiile in invatamantul superior te pot ajuta sa inaintezi pe plan profesional, atunci merita sa faci facultatea dar e necesar sa alegi aprofundarea studiilor in domeniul in care deja lucrezi. Ca sa faci o facultate si la sfarsit sa constati ca nu ai ce sa faci cu diploma, asta e o mare risipa de energie, de timp si de bani!  Asadar, da: decat prost cu diploma, mai bine "cioban" cu bani !“.

Atât societatea, cât și statul ar trebui să facă asta pentru cel care urmează să își înceapă viața de adult. Tu îi ceri să ia o hotărâre unui tânăr de 18 ani, care e lipsit de orice experiență în piața muncii și, pe deasupra, a fost crescut cu ideea că „fără facultate ești un nimeni“.

Adrienne Angel: „Problema este ca in Romania se promoveaza ideea de diploma mult mai mult decat cea de meserie, iar pentru ca toti vor facultate, au rasarit o groaza de facultati care nici n-ar trebui sa existe, si prin urmare si multi idioti cu diploma, pentru ca nu le trebuie creier sau munca, ci doar bani. Romania nu are nevoie doar de intelectuali. Are nevoie si de meseriasi, si daca nu ii duce bibilica, copiii ar tb indreptati spre scoli profesionale“.

Atitudini ca cea pe care o manifești tu nu sunt doar inutile. Sunt de-a dreptul toxice. Lipsa de respect pe care oamenii ca tine o arată muncitorului fără studii superioare a dus exact la problema pe care am încercat să o descriu.

Ar putea sa va intereseze:

Comenteaza aceasta stire