joi, 19 aprilie 2018

Revanșa trupei

Revanșa trupei

S-au spus multe lucruri în ultima vreme despre teatrul constănțean, cele mai multe în contextul nefericit al mediului cultural de la noi, al deciziilor nefericite luate în domeniu de către autorități, al relativei apatii a publicului local în fața actului cultural autentic, autohton și mai elitist, al cocălăriei și hipsterelii specifice litoralului (Neversea, neverend...) etc.

Și da, multe au fost nedrepte. Și da, unele au fost spuse chiar la Neptun TV. Dar, cum se spune în disclaimer-ele tuturor canalelor, inclusiv ale celor cu ifose, ca Disney, ''punctele de vedere ale autorilor nu sunt neapărat cele ale televiziunii''. Și da, va trebui să ne re-obișnuim cu libertatea de exprimare și lipsa de cenzură -și unii , și ceilalți aici, pe plan local...

          Critici în ultima vreme au fost legate de alegeri repertoriale pretențioase și texte neatractive pentru publicul larg (a se citi ''cehoviene''), de plecarea unor actori buni, prin reorganizări și subfinanțare, de invitarea doar a unor regizori neconvingători, ''de-ai casei'', de absența unui PR și a lipsei unei promovări consistente ș.a. Dar vremurile par să fi trecut. Spectacolul "Eutopia" după cinci piese ale lui Aristofan (alt text ușor vetust, n.n.) nu este primul semnal în acest sens. Dar, din fericire, aici nu mai e vorba de salvarea și aducerea (forțată?) în contemporaneitate a unui text ''antic'' (e ceva obsesiv și trendy cu teatrul antic...) ci în primul rînd de o regie și o TRUPĂ fabuloase. Regizorul grec Yannis Margaritis chiar are idei, proaspete, îndrăznețe și contemporane, chiar dacă nu toate originale, dar cinstit și lipsit de ipocrizie ancorate în filozofia teatrului brechtian. Da, ăla care scosese teatrul și spectatorii în fața teatrului... Și, în plus, potențează o trupă legată minunat, dornică de joc/joacă, ce avea de luat o revanșă. În fața tuturor: a conducerilor care s-au perindat, a publicului care uneori preferă spectacolele de import din Capitală, a celor care i-au criticat și înjurat (sic!); în ultimă instanță, în fața lor înșiși.

          În plus, teatrul consănțean are, în afara unor carențe de care se debarasează, și o imensă apetență pentru teatrul muzical. Aici îi iese! Încă de pe vremea (știută de mine, poate mai din vreme) în care Liviu Manolache trimfa la Dramaticul constănțean cu cele compuse chiar de el, iar Maria Lupu, Mihai Sorin Vasilescu și Mirela Pană străluceau în revistă și music hall, la Fantasio. Ultima, chiar și pe scena Operei, într-un My Fair Lady al maestrului Ion Caramitru, de excepție! Se cântă ''în draci'' în Eutopia, pe muzica unui alt grec, Dimitris Ikonomakis - memorabilă, modernă și asimilabilă. Se mișcă pe muzică, se joacă pe muzică, se respiră pe muzică și, cum spunem în televiziune, se ''montează'' pe muzică, prin mișcarea scenică, starea și trăirile impuse de coregraful Edi Lame.

          Ar fi totuși nedrept să spunem că numai Mirela Pană și Liviu Manolache strălucesc, într-o distribuție care adună pe scenă treizeci de persoane. Momente excelente oferă și Mihai Sorin Vasilescu (nici nu se putea altfel), Nina Udrescu, Iulian Enache, Georgiana Mazilescu, Nicodim Ungureanu, Florina Stanculeț, Dan Cojocaru, Marian Adochiței dar și ceilalți. Pentru că, mai important decât toți sunt personajele colective, cel masculin și cel feminin - de aici și explicația segregării publicului în sală, fetele cu fetele, băieții cu băieții. N-am mai văzut o asemenea mișcare organică, perfect articulată și justificată scenic, de la Dulcele Amar constănțean, din mandatul lui Beatrice Rancea sau de la Revizorul premiat al lui Malăele, de la Teatrul de Comedie! Într-o disiplină perfectă sub bagheta grecului, actorii nu șarjează, nu o iau pe arătură, n-au momente de stand up dar evoluează în forță și se completează reciproc. Se salvează astfel, în beneficiul spectatorului, textele celui supranumit „părintele comediei”, dar la care publicul secolului XXI nu mai poate râde, cum o făceau anticii.

          Una peste alta, ''Eutopia'' Teatrului de Stat din Constanța este din nou și în fine un spectacol ''de export'', de turneu, de festival, cum puține au fost în trecutul recent al instituției constănțene de cultură. Și, foarte probabil, și un succes de public - timpul o va demonstra.

Galerie foto

Comenteaza aceasta stire

Coautor la înalta trădare

Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Talibanii foamei

Mișcarea Occupy, demonstrațiile pentru egalitatea de sexe, demonstrațiile pentru nediferențierea sexelor sau alte idealuri utopice, născute în laboratoarele unor "gânditori cu bască", finanțați de puzderia de ONG-uri de dreapta, ce papă banii exponenților serioși ai marelui capital sau ai corporațiilor, al căror scop este acela de a nu pierde pozițiile de lideri ai profiturilor.

Dovada simbiozei SRI-DNA

Săptămâna Patimilor nu s-a încheiat. Vor urma și altele. Statul paralel va fi călcat cu trenul. Ceea ce veți afla și veți vedea sunt probe furnizate de maiorul SRI Daniel Florea. Care astăzi trage ponoasele pentru că, în urmă cu mai mulți ani, înțelegând că se încalcă legea, a încercat să împiedice mizeria.

Taberele de vară SRI și traseul secretelor de stat

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI.

Cursul de semantică al doamnei Kovesi

La nicio săptămână după ce l-a amenițat cu un proces pe Sebastian Ghiță, răspunzându-i astfel „inculpatului”, din nou doamna Laura Codruța Kovesi iese la rampă. De această dată, pentru a ține un curs de semantică. Făcând diferența specifică dintre colaborare și cooperare. Cu trimitere expresă la faimoasele protocoale. Despre care până de curând a spus că nici măcar nu existau. Tot o chestiune de semantică.

Cercul vicios al protocoalelor

S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Cercul vicios al protocoalelor

Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Terorismul Facebook

Eu nu pot decât să mă amuz atunci când văd că din ce în ce mai mulți oameni de pe întreaga planetă se îngrijorează, se opăresc și se revoltă când descoperă că au fost manipulați. După ce, în prealabil, au fost cu atenție analizați și cercetați. Iar această revoltă este generată de uriașul scandal cunoscut sub numele de Cambridge Analytica. Ce l-a generat? Și de unde până unde această traumă, despre care se vorbește că au suferit-o sute de milioane de oameni, poate stârni amuzamentul?

Capturarea Justiției

S-o luăm pe rând. Lavinia Coțofană își expune drama personală, relatând cum a fost măturată de la judecătoria din Arad ca pedeapsă pentru că a descoperit, chiar în interiorul acestei instituții, operațiuni financiare ilegale, pe care le-a semnalat la CSM. Dar dincolo de executarea acestei judecătoare, care în sine este un fapt scandalos, ni se înfățișează încă un mecanism diabolic, care a condus la capturarea Justiției și la edificarea statului paralel. Am aflat și m-am crucit. Iar acum puteți să vă cruciți și dvs. Serviciul Român de Informații face training cu judecătorii și procurorii.

S-au pierdut scrisorile?

Oare s-au pierdut somațiile scrise ale Comisie din arhivele Ministerului Justiției? Știm acum că toate depeșele îi erau adresate ministrului Justiției. Indiferent cine a fost acesta.

Aștept despăgubiri! Mari!

Dar începe calvarul pentru ANI. Fiindcă îi cer despăgubiri substanțiale. Pe care sper din tot sufletul să le plătească cei vinovați. Nu dumneavoastră sunteți vinovați. Ci ei.