luni, 23 octombrie 2017

Revanșa trupei

Revanșa trupei

S-au spus multe lucruri în ultima vreme despre teatrul constănțean, cele mai multe în contextul nefericit al mediului cultural de la noi, al deciziilor nefericite luate în domeniu de către autorități, al relativei apatii a publicului local în fața actului cultural autentic, autohton și mai elitist, al cocălăriei și hipsterelii specifice litoralului (Neversea, neverend...) etc.

Și da, multe au fost nedrepte. Și da, unele au fost spuse chiar la Neptun TV. Dar, cum se spune în disclaimer-ele tuturor canalelor, inclusiv ale celor cu ifose, ca Disney, ''punctele de vedere ale autorilor nu sunt neapărat cele ale televiziunii''. Și da, va trebui să ne re-obișnuim cu libertatea de exprimare și lipsa de cenzură -și unii , și ceilalți aici, pe plan local...

          Critici în ultima vreme au fost legate de alegeri repertoriale pretențioase și texte neatractive pentru publicul larg (a se citi ''cehoviene''), de plecarea unor actori buni, prin reorganizări și subfinanțare, de invitarea doar a unor regizori neconvingători, ''de-ai casei'', de absența unui PR și a lipsei unei promovări consistente ș.a. Dar vremurile par să fi trecut. Spectacolul "Eutopia" după cinci piese ale lui Aristofan (alt text ușor vetust, n.n.) nu este primul semnal în acest sens. Dar, din fericire, aici nu mai e vorba de salvarea și aducerea (forțată?) în contemporaneitate a unui text ''antic'' (e ceva obsesiv și trendy cu teatrul antic...) ci în primul rînd de o regie și o TRUPĂ fabuloase. Regizorul grec Yannis Margaritis chiar are idei, proaspete, îndrăznețe și contemporane, chiar dacă nu toate originale, dar cinstit și lipsit de ipocrizie ancorate în filozofia teatrului brechtian. Da, ăla care scosese teatrul și spectatorii în fața teatrului... Și, în plus, potențează o trupă legată minunat, dornică de joc/joacă, ce avea de luat o revanșă. În fața tuturor: a conducerilor care s-au perindat, a publicului care uneori preferă spectacolele de import din Capitală, a celor care i-au criticat și înjurat (sic!); în ultimă instanță, în fața lor înșiși.

          În plus, teatrul consănțean are, în afara unor carențe de care se debarasează, și o imensă apetență pentru teatrul muzical. Aici îi iese! Încă de pe vremea (știută de mine, poate mai din vreme) în care Liviu Manolache trimfa la Dramaticul constănțean cu cele compuse chiar de el, iar Maria Lupu, Mihai Sorin Vasilescu și Mirela Pană străluceau în revistă și music hall, la Fantasio. Ultima, chiar și pe scena Operei, într-un My Fair Lady al maestrului Ion Caramitru, de excepție! Se cântă ''în draci'' în Eutopia, pe muzica unui alt grec, Dimitris Ikonomakis - memorabilă, modernă și asimilabilă. Se mișcă pe muzică, se joacă pe muzică, se respiră pe muzică și, cum spunem în televiziune, se ''montează'' pe muzică, prin mișcarea scenică, starea și trăirile impuse de coregraful Edi Lame.

          Ar fi totuși nedrept să spunem că numai Mirela Pană și Liviu Manolache strălucesc, într-o distribuție care adună pe scenă treizeci de persoane. Momente excelente oferă și Mihai Sorin Vasilescu (nici nu se putea altfel), Nina Udrescu, Iulian Enache, Georgiana Mazilescu, Nicodim Ungureanu, Florina Stanculeț, Dan Cojocaru, Marian Adochiței dar și ceilalți. Pentru că, mai important decât toți sunt personajele colective, cel masculin și cel feminin - de aici și explicația segregării publicului în sală, fetele cu fetele, băieții cu băieții. N-am mai văzut o asemenea mișcare organică, perfect articulată și justificată scenic, de la Dulcele Amar constănțean, din mandatul lui Beatrice Rancea sau de la Revizorul premiat al lui Malăele, de la Teatrul de Comedie! Într-o disiplină perfectă sub bagheta grecului, actorii nu șarjează, nu o iau pe arătură, n-au momente de stand up dar evoluează în forță și se completează reciproc. Se salvează astfel, în beneficiul spectatorului, textele celui supranumit „părintele comediei”, dar la care publicul secolului XXI nu mai poate râde, cum o făceau anticii.

          Una peste alta, ''Eutopia'' Teatrului de Stat din Constanța este din nou și în fine un spectacol ''de export'', de turneu, de festival, cum puține au fost în trecutul recent al instituției constănțene de cultură. Și, foarte probabil, și un succes de public - timpul o va demonstra.

Galerie foto

Comenteaza aceasta stire

Omide - 'Cronicile Războienilor!'

Omide ( cu accent pe e) a fost primul emigrant de pe strada noastră, a plecat imediat după 90 în Franța și-o vreme n-am mai auzit nimic de el aproape că-l uitasem când a reapărut voios, cu figura lui de dansator disco, partea tare era că venise însoțit de o doamnă care putea să ne fie bunică,

Peripeții / escrocherii americane

Acum câteva luni de zile am achiziționat un receiver de la Compania Tvp... în speranța de a recepționa canalele TV românești aici în America, pentru care am plătit inițial suma de 160$, iar la 3 luni ne-au comunicat că trebuie achiziționat un alt receiver, întrucât cel vechi nu mai corespundea.

Să vă povestesc de ce nu am eu prieteni români în Italia
De Neptun TV 16 octombrie 2017

Mi s-a confirmat pentru a mia oară că românii sunt un neam de ciudați, neadaptați, pur și simplu groaznici.

Chiar și la DNA 'cadrele se mai rotește, tovarăși' (!?)

O non-știre a înnebunit, aseară, programele posturilor de știri - aceea conform căreia Laura Codruța Kövesi își va da demisia în această săptămână. Adevărată sau nu, mie mi se pare mult mai interesant modul în care anormalitatea a devenit normalitate. Băi, frate, odată suflarea românească vorbea despre un eveniment care, într-o societate democratică normală, ar fi fost un fapt cotidian.

Votul din CSM vrea să spună: Noi procurori și judecători vrem să facem politică nu justiție

                                                       ...

În 'pas de gâscă': Angela Merkel devine cel mai longeviv cancelar al Germaniei!

Din perspectiva Uniunii Europene alegerile din Germania sunt la fel de importante ca cele din Franța, dacă ținem cont de faptul că odată cu Brexit –ul, Germania și Franța sunt principalii piloni ai UE și reprezintă cele mai puternice economii europene.