miercuri, 23 august 2017

Revanșa trupei

Revanșa trupei

S-au spus multe lucruri în ultima vreme despre teatrul constănțean, cele mai multe în contextul nefericit al mediului cultural de la noi, al deciziilor nefericite luate în domeniu de către autorități, al relativei apatii a publicului local în fața actului cultural autentic, autohton și mai elitist, al cocălăriei și hipsterelii specifice litoralului (Neversea, neverend...) etc.

Și da, multe au fost nedrepte. Și da, unele au fost spuse chiar la Neptun TV. Dar, cum se spune în disclaimer-ele tuturor canalelor, inclusiv ale celor cu ifose, ca Disney, ''punctele de vedere ale autorilor nu sunt neapărat cele ale televiziunii''. Și da, va trebui să ne re-obișnuim cu libertatea de exprimare și lipsa de cenzură -și unii , și ceilalți aici, pe plan local...

          Critici în ultima vreme au fost legate de alegeri repertoriale pretențioase și texte neatractive pentru publicul larg (a se citi ''cehoviene''), de plecarea unor actori buni, prin reorganizări și subfinanțare, de invitarea doar a unor regizori neconvingători, ''de-ai casei'', de absența unui PR și a lipsei unei promovări consistente ș.a. Dar vremurile par să fi trecut. Spectacolul "Eutopia" după cinci piese ale lui Aristofan (alt text ușor vetust, n.n.) nu este primul semnal în acest sens. Dar, din fericire, aici nu mai e vorba de salvarea și aducerea (forțată?) în contemporaneitate a unui text ''antic'' (e ceva obsesiv și trendy cu teatrul antic...) ci în primul rînd de o regie și o TRUPĂ fabuloase. Regizorul grec Yannis Margaritis chiar are idei, proaspete, îndrăznețe și contemporane, chiar dacă nu toate originale, dar cinstit și lipsit de ipocrizie ancorate în filozofia teatrului brechtian. Da, ăla care scosese teatrul și spectatorii în fața teatrului... Și, în plus, potențează o trupă legată minunat, dornică de joc/joacă, ce avea de luat o revanșă. În fața tuturor: a conducerilor care s-au perindat, a publicului care uneori preferă spectacolele de import din Capitală, a celor care i-au criticat și înjurat (sic!); în ultimă instanță, în fața lor înșiși.

          În plus, teatrul consănțean are, în afara unor carențe de care se debarasează, și o imensă apetență pentru teatrul muzical. Aici îi iese! Încă de pe vremea (știută de mine, poate mai din vreme) în care Liviu Manolache trimfa la Dramaticul constănțean cu cele compuse chiar de el, iar Maria Lupu, Mihai Sorin Vasilescu și Mirela Pană străluceau în revistă și music hall, la Fantasio. Ultima, chiar și pe scena Operei, într-un My Fair Lady al maestrului Ion Caramitru, de excepție! Se cântă ''în draci'' în Eutopia, pe muzica unui alt grec, Dimitris Ikonomakis - memorabilă, modernă și asimilabilă. Se mișcă pe muzică, se joacă pe muzică, se respiră pe muzică și, cum spunem în televiziune, se ''montează'' pe muzică, prin mișcarea scenică, starea și trăirile impuse de coregraful Edi Lame.

          Ar fi totuși nedrept să spunem că numai Mirela Pană și Liviu Manolache strălucesc, într-o distribuție care adună pe scenă treizeci de persoane. Momente excelente oferă și Mihai Sorin Vasilescu (nici nu se putea altfel), Nina Udrescu, Iulian Enache, Georgiana Mazilescu, Nicodim Ungureanu, Florina Stanculeț, Dan Cojocaru, Marian Adochiței dar și ceilalți. Pentru că, mai important decât toți sunt personajele colective, cel masculin și cel feminin - de aici și explicația segregării publicului în sală, fetele cu fetele, băieții cu băieții. N-am mai văzut o asemenea mișcare organică, perfect articulată și justificată scenic, de la Dulcele Amar constănțean, din mandatul lui Beatrice Rancea sau de la Revizorul premiat al lui Malăele, de la Teatrul de Comedie! Într-o disiplină perfectă sub bagheta grecului, actorii nu șarjează, nu o iau pe arătură, n-au momente de stand up dar evoluează în forță și se completează reciproc. Se salvează astfel, în beneficiul spectatorului, textele celui supranumit „părintele comediei”, dar la care publicul secolului XXI nu mai poate râde, cum o făceau anticii.

          Una peste alta, ''Eutopia'' Teatrului de Stat din Constanța este din nou și în fine un spectacol ''de export'', de turneu, de festival, cum puține au fost în trecutul recent al instituției constănțene de cultură. Și, foarte probabil, și un succes de public - timpul o va demonstra.

Galerie foto

Comenteaza aceasta stire

Nu vreau să vă stric vacanța, dar Europa urăște turiștii – și are motive întemeiate

A călători îți deschide ochii față de lume - dar aceasta înseamnă, de asemenea, închiderea lor. Ignorăm hoardele de oameni ca noi, care doresc experiențe autentice și o fotografie pentru Instagram.

Să nu generalizăm, zice Scriptura
De Sorin-Lucian Ionescu 18 august 2017

Din toate grozăviile văzute la televizor, lumea are tendința să generalizeze: islamul nu e o religie, ci o doctrină politică a terorii, dezaxații n-ar trebui lăsați să facă copii, nebunii ar trebui adunați toți de pe stradă și băgați în ospicii.

Hero
De Sorin-Lucian Ionescu 2 august 2017

DeFacto este un brand de îmbrăcăminte din Turcia, cu magazine în toată Europa, așa cum mai sunt vreo cîteva, prezente inclusiv în România. În general marfă ieftină, imaginație puțină, calitate ok, către modestă. DeFacto are doar un magazin la Piața Unirii din București, care din păcate are doar prea puțină legătură cu cele purtînd același nume, din Turcia. De acolo mi-am luat lucruri de calitate, care în capitala României nu se găsesc, ioc. Dar atît cu reclama gratuită.