luni, 23 aprilie 2018

S-a dus tot praful de pe tobă

S-a dus tot praful de pe tobă

Cei care au presarat, si nu au fost putini, praf de aur peste imaginea vizitei de lucru a presedintelui Klaus Iohannis in Statele Unite au toate motivele sa fie dezamagiti. Elogiile lor s-au spulberat mai repede decat mi-as fi putut imagina.

Si dincolo de importanta simbolica a reconfirmarii unui parteneriat militar si partial politic, incheiat cu mult timp in urma, vedem ca nu mai ramane aproape nimic. In senul ca presedintele Klaus Iohannis nu s-a intors cu niciun beneficiu palpabil pentru Romania. Ceva cat de cat nou. Ceva ce nu am avut pana acum, dar urmeaza sa avem. De ce s-a intamplat asta? De ce Romania nu a reusit sa profite de oportunitatea acestei intalniri la varf?

Sa dam la o parte linguselile si, in general, toate elogiile nemeritate. Sa dezbracam faptele si sa le prezentam in lumina lor reala. In urma unei asemenea intalniri la varf si dupa ce ar fi punctat meritele incontestabile ale Romaniei in acest parteneriat cu Statele Unite, presedintele Klaus Iohannis ar fi trebuit sa obtina, pentru aceasta tara, cateva beneficii publice si cateva beneficii nepublice. Sa vedem care ar putea fi cel mai mic numitor comun.

Dupa atatia ani de rugaminti si de vaicareli si de solicitari bine argumentate, cetatenii Romaniei ar fi putut sa obtina angajamentul sefului statului american ca, incepand din anul viitor, vor putea circula liber pe teritoriul statului aliat si prieten. Acest lucru nu s-a intamplat. In schimb, s-a produs un fapt pe cat de ciudat, pe atat de sugestiv pentru modul netransparent in care Klaus Iohannis, in numele poporului roman, si-a organizat intalnirea de la Washington. Intrebat in legatura cu acest subiect, Donald Trump a raspuns transant. O asemenea discutie nu a fost pe agenda intalnirii. In timp ce Klaus Iohannis s-a grabit sa adauge ca, printre altele, a amintit si despre chestiunea vizelor. Nu minte niciunul. Nu a avut loc, cum spune Trump, nicio negociere. Pentru ca nu a avut loc nicio solicitare expresa in acest sens. Are deptate si Klaus Iohannis. Fara sa faca din aceasta chestiune un punct pe ordinea de zi, fara sa solicite ferm libera circulatie a romanilor pe teritoriul Statelor Unite in schimbul liberei circulatii a americanilor pe teritoriul Romaniei, acordata deja, Klaus Iohannis a recurs la un siretlic. A enuntat aceasta problema la capitolul “si altele”.

Am fi putut obtine ceva in schimbul faptului ca suntem prima tara NATO care a inteles sa faca un efort consistent, alocand 2% din Produsul Intern Brut pentru apararea colectiva. In definitiv, cei mai multi dintre acesti bani se vor duce pentru achizitionarea de armament din Statele Unite. Cum am aratat intr-o analiza anteriora, am fi putut solicita si obtine un regim offset. Respectiv intoarcerea banilor, sub forma de investitii americane, in industria romana de aparare. Asa cum se practica, in general, acest tip de comert intre statele civilizate. Nu ar fi fost niciun favor deosebit si partea Statelor Unite. Numai ca asa e in afaceri. Daca nu ceri, nu obtii. Mai grav este, insa, ca Donald Trump sustine, de pe peluza Casei Albe, ca degeaba un stat plateste, in prezent, 2% din PIB, fara sa plateasca si din urma. Respectiv de cand face parte din alianta militara si nu s-a achitat de obligatii. Intrucat singurul stat care a inteles sa puna cei 2% la bataie e Romania, aluzia este facuta pe adresa directa a Bucurestiului. Iar Klaus Iohannis nu a scos o vorba. Ceea ce, in lumea afacerilor, ne duce la concluzia  ca a consimtit tacit ca am fi datori fata de Statele Unite cu cateva zeci de miliarde de dolari.

Al 14-lea investitor ca volum in Romania, Statele Unite, se justifica oficial prin faptul – consemnat intr-un decalog intocmit de presedintele Camerei de comert americane – ca nivelul coruptiei din Romania este prea ridicat. Dar cum se justifica, in aceste conditii, realitatea ca grupurile de afaceri din Statele Unite investesc sume uriase, infinit mai consistente, in state care, in topul coruptiei, ocupa pozitii superioare si care nici nu fac parte dintre partenerii strategici ai Washingtonului?

Au circulat, cu prilejul acestei vizite, si cateva scenarii de-a dreptul halucinante. De pilda, ambasadorul Romaniei in Statele Unite, domnul George Maior, s-a autofelicitat, spunand ca a pregatit minutios detaliile acestei vizite. E fals. Avem proba ca nici macar nu a stiut cu mai multe zile in urma ca presedintele Klaus Iohannis urma sa fie invitat de Donald Trump. Daca ar fi stiut, nu si-ar fi programat botezul unde urma sa fie nas chiar in timpul vizitei si nu ar fi fost pus in situatia de a amana acest botez. Un alt mit este al importantei deosebite pe care ar fi avut-o vizita lui Klaus Iohannis la sediul CIA. Nu este un beneficiu. Este un act de umilinta. Un sef de stat nu se prezinta la raport in biroul spionajului altui stat, chiar daca are o relatie de parteneriat strategic cu acel stat. Un sef de stat cel mult primeste in audienta. Mai circula si inca nu s-a dezumflat mitul ca, prin aceasta invitatie in Biroul Oval, Klaus Iohannis si respectiv Romania sunt legitimati ca lideri regionali si vectori ai atlantismului in Uniunea Europeana. De unde rezulta, insa, o asemenea concluzie ramane pur si simplu un mister.

In fine, daca mai era nevoie sa fie sparta aceasta bula de entuziasm nesabuit, domnul Liviu Dragnea a intepat-o discret cu un ac. Afirmand un lucru cat se poate de adevarat. Ca tot ce stim ca a promis Klaus Iohannis si tot ce a mai promis fara sa stim nu poate fi materializat vreodata decat prin interventia Guvernului. Iar Guvernul, fapt unic, pentru o vizita de lucru, nu a fost reprezentat. Nici de prim-ministru. Nici de ministrul de Externe. Nici de ministrul Apararii. Nici macar de seful Marelui Stat Major. Nici de ministrul Finantelor. Nici de ministrul Economiei. Si, in general, Guvernul nu a fost reprezentat de nimeni. Vorbim despre partea romaneasca. Intrucat, daca urmarim parcursul vizitei si observam personajele prezente in Biroul Oval, vom vedea destui executivi pe partea americana.

Si o ultima observatie. Un analist pentru care am toata stima si pretuirea, Bogdan Chirieac, prezent si el la Washington, s-a lasat ametit de euforia generala si a declarat nici mai mult, nici mai putin ca domnul Klaus Iohannis si-a inceput cu dreptul precampania electorala. Daca asta inseamna “cu dreptul” si daca o asemenea precampanie incepe nu la Bucuresti, ci la Washington, atunci nu imi ramane decat sa presupun ca tot in America se va si incheia. Probabil la Palm Beach.

Editorial de Sorin Roșca Stănescu pentru CorectNews.ro.

Comenteaza aceasta stire

Coautor la înalta trădare

Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Talibanii foamei

Mișcarea Occupy, demonstrațiile pentru egalitatea de sexe, demonstrațiile pentru nediferențierea sexelor sau alte idealuri utopice, născute în laboratoarele unor "gânditori cu bască", finanțați de puzderia de ONG-uri de dreapta, ce papă banii exponenților serioși ai marelui capital sau ai corporațiilor, al căror scop este acela de a nu pierde pozițiile de lideri ai profiturilor.

Dovada simbiozei SRI-DNA

Săptămâna Patimilor nu s-a încheiat. Vor urma și altele. Statul paralel va fi călcat cu trenul. Ceea ce veți afla și veți vedea sunt probe furnizate de maiorul SRI Daniel Florea. Care astăzi trage ponoasele pentru că, în urmă cu mai mulți ani, înțelegând că se încalcă legea, a încercat să împiedice mizeria.

Taberele de vară SRI și traseul secretelor de stat

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI.

Cursul de semantică al doamnei Kovesi

La nicio săptămână după ce l-a amenițat cu un proces pe Sebastian Ghiță, răspunzându-i astfel „inculpatului”, din nou doamna Laura Codruța Kovesi iese la rampă. De această dată, pentru a ține un curs de semantică. Făcând diferența specifică dintre colaborare și cooperare. Cu trimitere expresă la faimoasele protocoale. Despre care până de curând a spus că nici măcar nu existau. Tot o chestiune de semantică.

Cercul vicios al protocoalelor

S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Cercul vicios al protocoalelor

Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Terorismul Facebook

Eu nu pot decât să mă amuz atunci când văd că din ce în ce mai mulți oameni de pe întreaga planetă se îngrijorează, se opăresc și se revoltă când descoperă că au fost manipulați. După ce, în prealabil, au fost cu atenție analizați și cercetați. Iar această revoltă este generată de uriașul scandal cunoscut sub numele de Cambridge Analytica. Ce l-a generat? Și de unde până unde această traumă, despre care se vorbește că au suferit-o sute de milioane de oameni, poate stârni amuzamentul?