luni, 22 ianuarie 2018

S-a dus tot praful de pe tobă

S-a dus tot praful de pe tobă

Cei care au presarat, si nu au fost putini, praf de aur peste imaginea vizitei de lucru a presedintelui Klaus Iohannis in Statele Unite au toate motivele sa fie dezamagiti. Elogiile lor s-au spulberat mai repede decat mi-as fi putut imagina.

Si dincolo de importanta simbolica a reconfirmarii unui parteneriat militar si partial politic, incheiat cu mult timp in urma, vedem ca nu mai ramane aproape nimic. In senul ca presedintele Klaus Iohannis nu s-a intors cu niciun beneficiu palpabil pentru Romania. Ceva cat de cat nou. Ceva ce nu am avut pana acum, dar urmeaza sa avem. De ce s-a intamplat asta? De ce Romania nu a reusit sa profite de oportunitatea acestei intalniri la varf?

Sa dam la o parte linguselile si, in general, toate elogiile nemeritate. Sa dezbracam faptele si sa le prezentam in lumina lor reala. In urma unei asemenea intalniri la varf si dupa ce ar fi punctat meritele incontestabile ale Romaniei in acest parteneriat cu Statele Unite, presedintele Klaus Iohannis ar fi trebuit sa obtina, pentru aceasta tara, cateva beneficii publice si cateva beneficii nepublice. Sa vedem care ar putea fi cel mai mic numitor comun.

Dupa atatia ani de rugaminti si de vaicareli si de solicitari bine argumentate, cetatenii Romaniei ar fi putut sa obtina angajamentul sefului statului american ca, incepand din anul viitor, vor putea circula liber pe teritoriul statului aliat si prieten. Acest lucru nu s-a intamplat. In schimb, s-a produs un fapt pe cat de ciudat, pe atat de sugestiv pentru modul netransparent in care Klaus Iohannis, in numele poporului roman, si-a organizat intalnirea de la Washington. Intrebat in legatura cu acest subiect, Donald Trump a raspuns transant. O asemenea discutie nu a fost pe agenda intalnirii. In timp ce Klaus Iohannis s-a grabit sa adauge ca, printre altele, a amintit si despre chestiunea vizelor. Nu minte niciunul. Nu a avut loc, cum spune Trump, nicio negociere. Pentru ca nu a avut loc nicio solicitare expresa in acest sens. Are deptate si Klaus Iohannis. Fara sa faca din aceasta chestiune un punct pe ordinea de zi, fara sa solicite ferm libera circulatie a romanilor pe teritoriul Statelor Unite in schimbul liberei circulatii a americanilor pe teritoriul Romaniei, acordata deja, Klaus Iohannis a recurs la un siretlic. A enuntat aceasta problema la capitolul “si altele”.

Am fi putut obtine ceva in schimbul faptului ca suntem prima tara NATO care a inteles sa faca un efort consistent, alocand 2% din Produsul Intern Brut pentru apararea colectiva. In definitiv, cei mai multi dintre acesti bani se vor duce pentru achizitionarea de armament din Statele Unite. Cum am aratat intr-o analiza anteriora, am fi putut solicita si obtine un regim offset. Respectiv intoarcerea banilor, sub forma de investitii americane, in industria romana de aparare. Asa cum se practica, in general, acest tip de comert intre statele civilizate. Nu ar fi fost niciun favor deosebit si partea Statelor Unite. Numai ca asa e in afaceri. Daca nu ceri, nu obtii. Mai grav este, insa, ca Donald Trump sustine, de pe peluza Casei Albe, ca degeaba un stat plateste, in prezent, 2% din PIB, fara sa plateasca si din urma. Respectiv de cand face parte din alianta militara si nu s-a achitat de obligatii. Intrucat singurul stat care a inteles sa puna cei 2% la bataie e Romania, aluzia este facuta pe adresa directa a Bucurestiului. Iar Klaus Iohannis nu a scos o vorba. Ceea ce, in lumea afacerilor, ne duce la concluzia  ca a consimtit tacit ca am fi datori fata de Statele Unite cu cateva zeci de miliarde de dolari.

Al 14-lea investitor ca volum in Romania, Statele Unite, se justifica oficial prin faptul – consemnat intr-un decalog intocmit de presedintele Camerei de comert americane – ca nivelul coruptiei din Romania este prea ridicat. Dar cum se justifica, in aceste conditii, realitatea ca grupurile de afaceri din Statele Unite investesc sume uriase, infinit mai consistente, in state care, in topul coruptiei, ocupa pozitii superioare si care nici nu fac parte dintre partenerii strategici ai Washingtonului?

Au circulat, cu prilejul acestei vizite, si cateva scenarii de-a dreptul halucinante. De pilda, ambasadorul Romaniei in Statele Unite, domnul George Maior, s-a autofelicitat, spunand ca a pregatit minutios detaliile acestei vizite. E fals. Avem proba ca nici macar nu a stiut cu mai multe zile in urma ca presedintele Klaus Iohannis urma sa fie invitat de Donald Trump. Daca ar fi stiut, nu si-ar fi programat botezul unde urma sa fie nas chiar in timpul vizitei si nu ar fi fost pus in situatia de a amana acest botez. Un alt mit este al importantei deosebite pe care ar fi avut-o vizita lui Klaus Iohannis la sediul CIA. Nu este un beneficiu. Este un act de umilinta. Un sef de stat nu se prezinta la raport in biroul spionajului altui stat, chiar daca are o relatie de parteneriat strategic cu acel stat. Un sef de stat cel mult primeste in audienta. Mai circula si inca nu s-a dezumflat mitul ca, prin aceasta invitatie in Biroul Oval, Klaus Iohannis si respectiv Romania sunt legitimati ca lideri regionali si vectori ai atlantismului in Uniunea Europeana. De unde rezulta, insa, o asemenea concluzie ramane pur si simplu un mister.

In fine, daca mai era nevoie sa fie sparta aceasta bula de entuziasm nesabuit, domnul Liviu Dragnea a intepat-o discret cu un ac. Afirmand un lucru cat se poate de adevarat. Ca tot ce stim ca a promis Klaus Iohannis si tot ce a mai promis fara sa stim nu poate fi materializat vreodata decat prin interventia Guvernului. Iar Guvernul, fapt unic, pentru o vizita de lucru, nu a fost reprezentat. Nici de prim-ministru. Nici de ministrul de Externe. Nici de ministrul Apararii. Nici macar de seful Marelui Stat Major. Nici de ministrul Finantelor. Nici de ministrul Economiei. Si, in general, Guvernul nu a fost reprezentat de nimeni. Vorbim despre partea romaneasca. Intrucat, daca urmarim parcursul vizitei si observam personajele prezente in Biroul Oval, vom vedea destui executivi pe partea americana.

Si o ultima observatie. Un analist pentru care am toata stima si pretuirea, Bogdan Chirieac, prezent si el la Washington, s-a lasat ametit de euforia generala si a declarat nici mai mult, nici mai putin ca domnul Klaus Iohannis si-a inceput cu dreptul precampania electorala. Daca asta inseamna “cu dreptul” si daca o asemenea precampanie incepe nu la Bucuresti, ci la Washington, atunci nu imi ramane decat sa presupun ca tot in America se va si incheia. Probabil la Palm Beach.

Editorial de Sorin Roșca Stănescu pentru CorectNews.ro.

Comenteaza aceasta stire

Înalta Curte a fost umilită

Înalta Curte de Casație și Justiție nu are niciun cuvânt de spus în legătură cu activitatea de legiuitor a Parlamentulul. Magistrații pur și simplu trebuie să aplice legile, astfel cum sunt ele făcute de Parlament. Umilința este maximă.

Liberalii perseverează. În prostie!

Ultimele declarații ale lui Ludovic Orban sunt relevante. Liberalii transpiră pentru a-i determina pe cât mai mulți dintre parlamentarii PSD să voteze împotriva noului Guvern sau pur și simplu să chiulească din Parlament. Speranța liderului PNL este ca, la capătul acestui efort, PSD să se aleagă cu buza umflată. Să constate că nu are Guvern. După care procedura să se poată relua. Între timp, cine știe dacă nu care cumva #Rezist declanșează o revoluție și mătură Stânga de pe scena politică.

Liberalii perseverează. În prostie!

Speranța liderului PNL este ca, la capătul acestui efort, PSD să se aleagă cu buza umflată. Să constate că nu are Guvern. După care procedura să se poată relua. Între timp, cine știe dacă nu care cumva #Rezist declanșează o revoluție și mătură Stânga de pe scena politică

Cine a stricat petrecerea?
De Neptun TV 18 ianuarie 2018

Președintele Klaus Iohannis se punea de-a curmezișul, blocând posibilitatea unui al treilea Guvern PSD plus ALDE, declanșând o criză politică severă și provocând în final alegeri anticipate, în speranța că la capătul acestui proces va putea fi construită o majoritate de Dreapta.

Viorica Dăncilă – 'Doamna de Fier' a României

Nominalizarea Comitetului Executiv al PSD pentru funcția de premier al României în persoana doamnei Viorica Dăncilă este schimbarea de paradigmă de care avea nevoie PSD. Afirm acest lucru la puțin timp după nominalizare și cred că, din foarte multe puncte de vedere, este alegerea corectă. Prima femeie premier al României capătă contur în persoana unei doamne a politicii românești în adevăratul sens al cuvântului. Fidelă partidului și politicii social democrate, Viorica Dăncilă are un background care cu greu ar putea fi contestat.

La mâna președintelui

Nu are importanță pentru moment în ce circumstanțe a făcut-o. Nu se va ajunge la repetarea rușinosului procedeu al automoțiunii de cenzură pentru dărâmarea în Parlament de către PSD a propriului premier. Urmează să aflăm cum reacționează președintele Klaus Iohannis.

Și dacă Tudose nu se lasă?

Dar dacă Tudose nu se lasă? Dacă are niște ași în mânecă? Dacă se confirmă că este o dronă? Să vedeți în ce scenariu putem intra.

În PSD câștigătorul pierde tot

În timp ce Liviu Dragnea aleargă prin filiale, într-o operațiune tipică de campanie electorală, în Palatul Victoria, Mihai Tudose se pregătește. De un război pe care îl crede final. Fiecare dintre cei doi protagoniști acționează conform unui model propriu. Finalmente însă, scopul urmărit este acela de a obține un număr cât mai mare de susținători la sfârșitul acestei luni, când se va produce confruntarea de la Iași.

Tăriceanu atacă la baionetă

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Bădălău face jocul și câștigă PSD

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Război în statul paralel. Miza e PSD!

Dragnea poate juca sau nu cu demisia pe masă. Dacă o face, fiecare dintre părți speră la un rezultat decisiv în favoarea ei. Ar fi, deci, o provocare în dublu sens. Între atât de multe necunoscute, există totuși și o certitudine. Momentul este bine ales. Pentru că PSD, practic, nu are în acest moment vreun adversar suficient de puternic pentru a-i lua locul la guvernare.

Ziariști cumpărați la bucată. Sau în vrac
De Neptun TV 7 ianuarie 2018

Adică la grămadă, cu toate redacțiile pe care le dirijează. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au intoxicat alți ziariști sau i-au transformat pur și simplu în unelte numai bune de executat diversiuni media. Și sunt doar două exemple. Atâta tot!

V4 sau V8?

Dar noua solidaritate este întrucâtva sub semnul întrebării. Ce urmăresc statele de la Visegrad în cele două formule? Ce șanse au ele de a-și impune din ce în ce mai energic interesele în fața nucleului dur al Uniunii Europene? Unde este interesul României?

Paradisul SRI

Sub ultimii trei prim-miniștri, Victor Ponta, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, media salariilor din această instituție a crescut exponențial, ajungând la 4.500 de lei pe lună. A crescut și numărul pensionarilor de lux, SRI numărând în prezent 10.410, de la 8.800 cât erau în 2011. Cum se explică acest fenomen?

Când Elena Udrea va vorbi...

2018 este anul în care, inevitabil, Elena Udrea va vorbi. În 2018 ea va fi pusă literalmente la zid. Va primi o condamnare după gratii. Acest deznodământ, corect sau incorect, nu mai poate fi evitat. La fel cum reacția previzibilă a Elenei Udrea nu lasă loc la prea multe incertitudini. Mulți dintre cei care au încercat să se decupleze de ea vor plăti, la pachet, o factură publică. Morală. Dar care poate deveni și penală.

Retragerea SRI din politică

Sunt zile în care analiștii se întrec în predicții despre 2018. Dar nicio prognoză nu poate sta în picioare, fără a avea un răspuns la întrebarea din titlu. Dacă SRI se retrage din politică, este una. Dacă SRI nu se retrage și continuă să supravegheze populația în masă, în scopul utilizării politice a informațiilor astfel obținute, este cu totul și cu totula alta. Prin urmare, eu unu mă încumet să încerc un răspuns.

Ambasadorii și orbul găinii

Unii ambasadori ai statelor europene acreditați la București, dacă nu sunt rău intenționați atunci ei suferă de orbul găinii. Este o expresie românească, pe care dânșii au cum să o înțeleagă întrucât, după cum au declarat, dispun de traducători. Întâmplător sau nu, ambasadorii la care mă refer, care se declară printr-o petiție colectivă îngrijorați de modificările aduse legilor Justiției, fac parte din nucleul dur al UE, construit în jurul Germaniei și care încă mai susține teza unei comunități cu mai multe viteze. Unde, evident, doar ei își asumă viteza cea mai mare. Așadar, aceștia se pregătesc să dea de pământ cu Parlamentul suveran al României, dar nu sunt la curent cu ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în forul legiuitor al acestei țări. Am să le spun eu câte ceva.

Supravegherea în masă

România a făcut și face obiectul unor experimente. Cum a fost de pildă într-un trecut nu prea îndepărtat, în anii stalinismului, experimentul Pitești. În prezent, avem experimentul DNA. Și simultan mai avem și experimentul supravegherii în masă a românilor. Cât de nocive sunt asemenea practici este destul de ușor de evaluat. De ce anume am devenit un laborator de cobai mai întâi al Estului și, acum, al Vestului, iată o întrebare pentru care merită să facem efortul de a găsi un răspuns.

Inteligență marca SRI

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Sub greutatea crimei

Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.