miercuri, 25 aprilie 2018

S-au pierdut scrisorile?

S-au pierdut scrisorile?

A apărut a treia scrisoare trimisă de Comisia Europeană autorităților de la București. În care se cer precizări legate de victimele ANI. Printre acestea, Klaus Iohannis, Mircea Diaconu, Victor Alistar. În același stil ca și celelalte două, cu trimitere la marea corupție. Și asta chiar în timp ce premierul Viorica Dăncilă solicită explicații Comisiei în termeni imperativi. Solicitare însoțită însă și de o cerere stranie. Comisia să facă săpături. Și să găsească celelalte scrisori.

Oare s-au pierdut somațiile scrise ale Comisie din arhivele Ministerului Justiției? Știm acum că toate depeșele îi erau adresate  ministrului Justiției. Indiferent cine a fost acesta. Mai știm de la fostul viitor prim ministru al PNL, Cătălin Predoiu, faptul că asemenea solicitări s-au făcut regulat, de două ori pe an. Începând din anul de grație 2006. În total, ar trebui să fie cel puțin 20. 20 de solicitări, toate cu încălcarea Consitituției României, a independenței Justiției, a secretului dosarelor aflate în cercetare, toate prejudiciind în mod flagrant drepturile și libertățile fundamentale ale unor cetățeni. Se pare însă că aceste scrisori au dispărut.

Este adevărat că, pe parcursul ultimilor 12 ani, noi am livrat Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, o bună parte a arhivei penale vizând acea parte din marea corupție, care s-a finalizat prin dosare penale politice, îndreptate împotriva unor demnitari, oameni de afaceri sau reprezentanți media. Odată cu aceste arhive au fost livrate și informații confidențiale aflate în uriașele dosare și care fie că au fost, fie că nu au fost utilizate, prezintă în mod vădit un mare interes pentru tot ceea ce înseamnă concurență economică la nivel european. Ca să nu mai vorbim de faptul că informații din dosarele politicienilor, care circulă pe axa București-Bruxelles, pot oricând fi utilizate ca instrumente de șantaj.

De vreme ce primul-ministru al României îi solicită Comisiei Europene aceste scrisori, nu pot decât să trag concluzia că cele mai multe dintre acestea s-au evaporat din arhiva Ministerului Justiției. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că au existat persoane importante complice ale acestei operațiuni profund ilegale, montate sub aparența unui acord cu statul român, persoane complice care, simțindu-se cu musca pe căciulă, au încercat să șteargă unele urme. Altfel este destul de greu de explicat cum ar fi posibil ca dintr-o arhivă – și nu una oarecare, ci cea de la Ministerul Justiției – să dispară documente care ar fi trebuit să fie înregistrate și ținute cu sfințenie la păstrare.

Pe fond, dacă vom vedea toată această corespondență, vom descoperi cu ușurință că victimele sunt de ordinul miilor de persoane. Acești oameni află abia acum  că au fost loviți de un proiectil dintr-o dronă rămasă pentru ei total invizibilă. Începând din momentul în care se solicitau informații despre ei, acești oameni aveau soarta pecetluită. Degeaba își căutau avocați buni. Degeaba transpirau în căutarea unor probe prin care să arate că acuzațiile împotriva lor sunt nefondate. Degeaba căutau o judecată cinstită, când de la Bruxelles până la câmpul tactic din Justiția de la București era construită o rută invizibilă, dar extrem de eficientă, care urma să conducă la încarcerarea lor.

Desigur, cu câteva excepții. Să recunoaștem că sunt și câteva persoane care au scăpat la limită printr-un noroc sau printr-o conjunctură favorabilă sau printr-o invesare a interesului Comisiei din această plasă diabolică.

Înainte de a primi și alte informații halucinante, care vor veni desigur, să ne întrebăm cum de a fost posibil așa ceva? Și să și răspundem. În baza unui acord între autoritățile de la București și Comisia Europeană. Practic, au existat personaje importante, în frunte cu Traian Băsescu și Monica Mocovei, pentru care un asemenea mecanism, din diverse motive, în special legate de lupta pentru putere, a devenit o oportunitate. Dar pentru ca acest plan să fie pus în operă, era nevoie de crearea unui cadru instituțional. Tocmai de aceea, Monica Macovei a solicitat aproape în termeni ultimativi, aproape cu disperare, instituirea MCV. Iar pentru ca lucrurile să nu bată rău de tot la ochi, acest instrument diabolic a fost fabricat și împotriva Bulgariei. În acest caz, Bulgaria este victimă colaterală.

Este interesant de mers până la capăt pe firul acestei porcării, care în esență nu înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât utilizarea luptei împotriva corupției ca instrument al luptei politice și legitimarea acestei perversiuni printr-un acord cu UE, încheiat aparent în toată regula.

    Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Coautor la înalta trădare

Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Talibanii foamei

Mișcarea Occupy, demonstrațiile pentru egalitatea de sexe, demonstrațiile pentru nediferențierea sexelor sau alte idealuri utopice, născute în laboratoarele unor "gânditori cu bască", finanțați de puzderia de ONG-uri de dreapta, ce papă banii exponenților serioși ai marelui capital sau ai corporațiilor, al căror scop este acela de a nu pierde pozițiile de lideri ai profiturilor.

Dovada simbiozei SRI-DNA

Săptămâna Patimilor nu s-a încheiat. Vor urma și altele. Statul paralel va fi călcat cu trenul. Ceea ce veți afla și veți vedea sunt probe furnizate de maiorul SRI Daniel Florea. Care astăzi trage ponoasele pentru că, în urmă cu mai mulți ani, înțelegând că se încalcă legea, a încercat să împiedice mizeria.

Taberele de vară SRI și traseul secretelor de stat

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI.

Cursul de semantică al doamnei Kovesi

La nicio săptămână după ce l-a amenițat cu un proces pe Sebastian Ghiță, răspunzându-i astfel „inculpatului”, din nou doamna Laura Codruța Kovesi iese la rampă. De această dată, pentru a ține un curs de semantică. Făcând diferența specifică dintre colaborare și cooperare. Cu trimitere expresă la faimoasele protocoale. Despre care până de curând a spus că nici măcar nu existau. Tot o chestiune de semantică.

Cercul vicios al protocoalelor

S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Cercul vicios al protocoalelor

Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.