joi, 22 februarie 2018

Singurul colac de salvare

Singurul colac de salvare

Târâș-grăpiș, așa s-a mișcat România timp de 28 de ani. În coada plutonului. Iar la putere au fost și Stânga și Dreapta. Cel mai mult Stânga. Ciuma Roșie, cum îi spun protestatarii. Dar și partidele de Dreapta au condus.

Și din Parlament, și din Palatul Victoria, și de la Cotroceni. Cu același rezultat. Ce nu a funcționat? Eu unul am ajuns la concluzia că cel mai puternic motor al emancipării României este educația. Educația nu a funcționat!

Vă amintiți? Aveam în trecutul comunist o stemă a țării. Care sugera că suntem bogați nevoie mare. Că avem grâu și petrol. O stea roșie în frunte. Iar în centru, o seceră și un ciocan. După decembrie 1989 am rămas cu stema în cap. Deși ea fusese decupată din drapel. Am rămas cu ideea stupidă că suntem bogați. Să ne luăm bogățiile înapoi, ne-am spus. Din mâinile staului, în mâinile cetățenilor. Acum ne gândim să ni le luăm altfel înapoi. Din mâinile străinilor, în mâinile românilor. Dar aceste bogății, oricât de consistente ar părea ele în țara Maicii Domnului, cum a spus ultimul Papă care ne-a vizitat, sunt iluzorii.

O națiune se susține cu adevărat nu prin bogățiile solului și subsolului. Și nici în baza unor concepte abstracte. România nu poate redeveni ce a fost imediat după reîntregire, un stat puternic și respectat în această zonă geografică a lumii, cu o economie sănătoasă și cu oameni frumoși, doar exploatând bogățiile pe care ni le-a oferit Dumnezeu sau oportunitățile, care teoretic ne sunt date prin integrare euroatlantică. România poate crește spectaculos într-un singur fel. Prin educație. Educația este singurul colac de salvare al românilor. În decembrie 1989 am încept cu stângul. Cu un asasinat și cu portocale. Am asasinat cuplul Ceaușescu, le-am oferit românilor portocale, am anunțat că renunțăm la comunism, ne-am pus pe furat și cam asta a fost tot. Cum ar fi fost să începem cu dreptul?

Cum ar fi fost să începem prin a ne educa mai bine copii? Cu grădinițe mai bune și mai generos finanțate? Cu școli mai bune, cu dascăli mai respectați și mai bine plătiți? Cum ar fi fost dacă ne-am fi concentrat energiile în aceasă direcție? Cum ar fi fost dacă am fi investit tot ce avem mai bun în plan material și uman în generația care atunci, în decembrie 1989, avea patru-cinci ani? Cum ar fi fost dacă ne-am fi apucat să învățăm corect propria noastră istorie? Să știm ce au reprezentat regii României sau ai Daciei, începând de la Burebista și Decebal și terminând cu Regele Mihai, ce au însemnat cu adevărat voievozii și domnitorii acestei țări, cum au fost ei educați și cum au croit ei istoria reală? Iar nu istoria imaginară?

Ce generație am fi avut noi astăzi de femei și bărbați în floare, în vârstă de circa 30 de ani? Cum ar fi știut aceștia să-i concureze pe cei de afară, să le câștige respectul, să-i pună la nevoie la punct, să stabilească raporturi de la egal la egal oriunde pe mapamond și în orice circumstanțe? Câtă demnitate și câtă forță ar fi avut aceasă generație bine școlită, bine educată, ancorată cu adevărat în realitățile acestei țări și acestui spațiu geografic? Cum ar fi știut această generație să-și respecte dascălii, strămoșii și urmașii? Cât de puternică ar fi putut deveni România în cei 28 de ani? Cum am fi putut noi șterge accelerat adevărata catastrofă adusă de comunism, cea în plan uman, fără a distruge, cu voluptatea cu care am făcut-o, ceea ce se realizase totuși în plan material?

Uitați-vă la conducătorii pe care îi avem sau i-am avut în istoria recentă. Uitați-vă ce fel de șefi de stat am avut. Ce fel de prim-miniștri am avut. Ce fel de miniștri. Care a fost și este calitatea parlamentarilor? Cum arată și cum se comportă și cât de needucată e clasa conducătoare a românilor. Uitați-vă ce se întâmplă și în celelalte domenii, nu neapărat în politică. Uitați-vă cu atenție, pentru că totul este la fel.

Dacă populația nu este bine educată, nu vom avea nici un Parlament bine educat. Nici guvernanți bine educați. Nu vom avea nici juriști cu adevărat străluciți sau măcar știutori de carte în sensul clasic al cuvântului. Și clasa oamenilor de afaceri va fi la fel de precară.

Nu e târziu. Dacă înțelegem unde am greșit, o putem lua de la început. Ne trebuiesc doar 14-16 ani. În acest interval de timp, dacă investim cât trebuie în educație și în educatori, vom avea într-un interval extrem de scurt din punct de vedere istoric o generație cu care să ne mândrim sute de ani. O generație de conducători. De intelectuali adevărați. De oameni cu un comportament adecvat. Nu vom mai avea o generație de țoape. Nu vom mai avea 42% dintre români, conform statisticilor, analfabeți funcționali. Adică indivizi care știu literele, dar nu înțeleg ce citesc.

Chiar nu putem să facem de dragul acestei țări, chiar în acest an în care aniversăm întregirea României, un pact național pentru educație asumat de întreaga clasă politică? Ce ar fi de pildă dacă am decide, chiar în acest an, că începând din 2019, timp de trei cicluri și jumătate electorale, națiunea română să urmărească educația ca prioritatea numărul unu? Toate partidele. Indiferent cine ar fi la putere.  Iar îndeplinirea acestui program, susținut de toate partidele politice, să fie încredințată temporar nu unor politicieni. Ci unor cărturari. Aduși poate de la academie. Sau aleși dintre cărturarii români, care conduc catedre universitare în instituții de învășământ de mare prestigiu din lumea întreagă.

Cum ar fi dacă ne-ar fi milă de propria noastră țară, de propriul nostru popor, de proprii noștri copii și am face un minim efort pentru a ne respecta cu adevărat națiunea, măcar 14 ani? Cum ar fi facă am conveni toți că prioritatea numărul unu este o Românie educată?

    Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.

O miză excesiv de mare

Între opoziție și putere. Între multinaționale și PSD. Iar în plan extern acest front a fost transferat pentru început la Bruxelles. Urmează să primim și o nouă reacție de la Washington. Se joacă pe Legile Justiției din România excesiv politic în plan intern și excesiv geopolitic în plan extern.