duminică, 19 august 2018

Suntem totemiști

Suntem totemiști

Imaginați-vă un prehominid acum 3.5 milioane de ani. Mic, pipernicit, neajutorat. Se aude un foșnet în ierburi. - O fi vântul, zice. Și era un prădător care tocmai îi închide șansa de a-și transmite prin urmași, genele. Sau e un prădător și fuge... Cu toate că era vântul. O reacție fals pozitivă a celor care au lăsat urmași.

Gândiți-vă că suntem urmașii acestora.

Au supraviețuit cei prevăzători, plini de imaginație care au inventat toți strigoii, zeii, etc.

Suntem urmașii lor, care astăzi inventează numerologie, zodiace, noi interpretări religioase și alte asemenea.

În lumea animalelor nu există ne-răspunsul. Orice se întâmplă, o decizie trebuie luată imediat. Vulpea când iese din ascunzișuri nu se așează în cot și filozofează pe unde s-o ia. Și din acest motiv, dacă nu înțelegem ceva, inventăm o explicație imediat.

Raționalitatea nu este o trăsătură exclusiv umană - e prezentă în formele ei primare la multe specii inteligente. Totuși de fiecare dată supunerea, ierarhia sunt superioare. Gândiți-vă la un cârd de cetacee care își urmăresc liderul când eșuează...

Instinctul natural de conservare se numește la noi frică de moarte. Dar această problemă e rezolvată nu?

A devenit centrul doctrinar teologic. În toate religiile există preocupare pentru a gestiona "viața" de după moarte. Ulterior această "putere" a devenit dictatură celestă.

Esența tuturor religiilor e sado-masochistâ. Îți cere să iubești pe cel de care ți e frică.

Bine, dar care e religia aici? Păi e destul de vizibil, suntem totemiști. Credem în obiecte cu puteri magice și spirite. Vara, încă umblă popii cu icoane prin oraș să aducă ploaia. Oamenii atârnă obiecte magice la gât, prin casă sau la oglinda de la mașină - să-i apere de duhuri rele. Botezul copilului este un ritual magic, iar dacă nu e botezat nu e om. Apa peste care magul a făcut niște vrăji devine „sfințită” și astfel are alte puteri.

Înmormântările sunt exclusiv despre cei rămași, niciodată despre mort, nu există vreo discuție despre ce a dorit ăla de la viață.

Mare atenție! Tot ce se sfințește în România nu este pentru a închina munca omului către Dumnezeu, ci pentru a o proteja de spiritele rele. Până și lăcașurile de cult nu sunt închinate ăluia de sus, ci unora dintre noi - deținători ai unei combinații de teamă/ dare de mână.

Sf. Parascheva a fost, inițial, în pelerinaj prin Moldova în timpul foametei de după război, pentru a strânge ajutoare de la bogați pentru săraci. Scopul inițial era unul creștinesc - acum este doar o închinare la obiecte. Toate moaștele sunt totemuri magice, care te ajută în călătoria ta prin lume. Sfinții la noi sunt ca Zâna Albinelor de prin poveștile nemuritoare, arzi o aripă și vine să te ajute indiferent de cât de derbedeu ai fost.

Nu există nicio diferență între ritualurile așa-zis creștinești de aici și cele ale triburilor africane: aur la gât, sulițe în mână, cântece, învârteli în cerc, închinat la obiecte și cam atât.

Toate ritualurile creștine românești sunt în perfectă contradicție cu învățurile fondatorului religiei - absolut toate. De la țoale de aur, la icoane, la comerțul în biserică, la disprețul față de curve, la ura față de aproape, la plătitul taxelor.

Termenul creștinism vine de la Iisus Cristos, un tip care este considerat Mesia și fiu al lui Dumnezeu de către creștini reali. Omul avea niște idei, propuneri și sfaturi, din dorința de a reforma religia iudaică - prea elitistă, iar românii nu respectă absolut niciuna din ele. De-aia și devin nervoși când îi întrebi din Biblie sau măcar Noul Testament: „Hai boss, ți-am zis că sunt creștin, ce mai vrei, lasă-mă în pace cu căcaturile alea”. Am văzut odată o Biblie, într-adevăr scrie foarte mărunt, totuși cum devii creștin altfel? De ce nu citești și Coranul? Sau Avesta și devii zoroastrian. Românii țin cu creștinismul cam cum țin cu Steaua (atunci când câștigă ceva).

Editorial de Adrian Bîlbă, directorul Complexului Muzeal de Științe ale Naturii

Comenteaza aceasta stire