vineri, 23 februarie 2018

Tacerea lui Klaus Iohannis, cam de tinichea

Tacerea lui Klaus Iohannis, cam de tinichea

O acuzatie extrem de grava a fost lansata impotriva presedintelui Romaniei. Este vorba de un tun financiar imobiliar dintre cele mai mari, al carui cuantum se plaseaza intre 15 si 18 miliarde de euro.

Acesti bani ar fi fost practic sustrasi, in mod fraudulos, cu contributia majora a domnului Klaus Iohannis. Profesorul Radu Golban, cel care ii cere azi socoteala presedintelui, nu este un personaj oarecare. El e cetatean german de origine romana, este doctor in Drept si autor a numeroase carti de succes si lucrari de specialitate. Intrucat nu este “un penal”, cred ca este de datoria celui acuzat sa raspunda.

Aceasta dezvaluire cutremuratoare poate fi, in esenta, sintetizata astfel: in calitate de presedinte al Forumului Democrat al Germanilor din Romania, dar si de primar al Sibiului, domnul Klaus Iohannis a initiat un proces, judecat tot la Sibiu, prin organizatia pe care a condus-o. A cerut ca aceasta sa fie recunoscuta drept succesoare a Grupului Etnic German, scos in afara legii pentru crime de razboi la capatul celui celei de-a doua conflagratii mondiale si ale carei proprietati au fost confiscate de statul roman, conform deciziei aliatilor, printr-un decret semnat de Regele Mihai. Aceste proprietati, in general imobiliare, reprezentau nu numai imobile care au apartinut Grupului Etnic German, ci si imobile confiscate, in mod abuziv si criminal, de la evreii prigoniti si exterminati de nazisti. O judecatorie din Sibiu a consacrat aceasta faradelege prin incalcarea acordului de Armistitiu. Dupa care, cativa ani mai tarziu, la insistentele doamnei Angela Merkel si ale lui Klaus Iohannis, in 2014, Forumul Democratic al Germanilor din Romania a intrat in posesia acestui urias fond patrimonial, extras din avutia publica. Domnul Klaus Iohannis, cu putin timp inainte sa devina presedinte, a fost decorat cu Crucea de Fier, cea mai inalta distinctie a statului german. Si, din acel moment, institutiile statului roman platesc chirie Forumului German pentru utilizarea respectivelor imobile, evaluate de catre Ministerul Finantelor la o valoare plasata intre 15 si 18 miliarde de euro.

Aceasta fiind istoria pe scurt, astfel cum este ea relatata de dr. Golban, ne asteptam, fireste, ca presedintele Klaus Iohannis sa dea un raspuns. Pana atunci, imi permit sa ofer eu insumi cateva detalii.

La sfarsitul anului 2014, eram alaturi de Klaus Iohannis in campania sa electorala, fiind unul dintre cei mai activi promotori ai departamentului sau de comunicare publica. De altfe,l mi-am adus o contributie majora in elaborarea intregii strategii. Spre surprinderea mea, in ceea ce priveste comunicarea in mediul electronic, domnul Klaus Iohannis mi-a spus ca de acest domeniu nu se va ocupa partidul, ci cu totul si cu totul altcineva. Ca sa fiu sincer, am crezut ca exista un grup specializat la Sibiu responsabil cu aceasta sarcina. Zilele trecute, in urma unei dezvaluiri detaliate, argumentate si probate facuta in presa, am descoperit cu uimire ca serviciul de comunicare publica in spatiul electronic a fost asigurat de un departament  SRI. Extrem de grav. Inca un motiv ca domnul Klaus Iohannis sa dea explicatii. Ca de altfel si domnul Hellvig, care ar trebui sa infirme sau sa confirme aceasta dezvaluire. Si iata ce a urmat.

Cu circa doua luni inainte de alegerile prezidentiale, pe blogul profesorului Radu Golban, au aparut primele informatii privind uriasul tun imobiliar tras de Klaus Iohannis impotriva statului roman. Nu numai ca nu l-am crezut pe Radu Golban. Nu numai ca nu m-am aplecat suficient de atent asupra dovezilor prezentate de acesta. Dar, mai mult decat atat, m-am si certat cu el, riscand sa pun astfel capat unei prietenii trainice. Pe care, de altfel, amandoi am si suspendat-o o vreme, fiind pe baricade diferite si traind fiecare, o perioada, cu adevarul lui.

Iata insa ca, astazi, dr. Golban revine in forta cu argumente noi, detaliate si temeinice la care domnul Klaus Iohannis, de asta data in pozitia de presedinte al Romaniei, refuza cu obstinatie sa raspunda.  Acest refuz este extrem de suspect si se poate afirma, fara a exagera, ca e pur si simplu scandalos. De aceea am decis ca, la randul meu, sa ii solicit lui Klaus Iohannis un raspuns.

Merit atata lucru pentru ajutorul substantial si total dezinteresat pe care i l-am dat in campania electorala. Merit atat lucru pentru buna-credinta pe care am dovedit-o in raporturile cu el.

Dar important nu este  daca eu merit sau nu un raspuns. Merita un raspuns etnicii germani care cred ca sunt de buna-credinta si nu s-ar putea simti confortabil stiind ca au dobandit proprietati ale unei organizatii criminale, declarata, in plan international si national, ca atare, si ca o parte dintre acestea au apartinut evreilor deposedati de bunuri si ucisi cu sange rece. Merita un raspuns cetatenii Romaniei care trebuie sa stie ca au pierdut, in urma demersurilor presedintelui Klaus Iohannis, un fond urias imobiliar pentru care, din 2014, platesc chirie. Merita un raspuns si aliatii nostri euroatlantici care au fost inselati prin calcarea in picioare a acordului de Armistitiu.

Vedeti dumneavoastra, domnul presedinte Klaus Iohannis, se intampla uneori ca tacerea sa nu fie de aur. Ci de tinichea. Aveti cuvantul!

Editorial de Sorin Roșca Stănescu pentru CorectNews.ro.

Comenteaza aceasta stire

Adevărata oportunitate

Spre stupoarea generală, concluzia a fost că nu e oportună luarea unei decizii în privința șefei DNA. De atunci, a trecut un timp lung și traumatizant. Și, iată, astăzi se consumă al doilea act al piesei. Va fi din nou inoportună o decizie? Și care e de fapt adevărata oportunitate?

Alba-neagra pe Justiție

Desigur, niciuna dintre aceste negocieri nu este transparentă. Și toți protagoniștii sunt convinși că decizia privind cariera profesională a șefei DNA este una politică. Și, astfel, situația și viitorul unei instituții se joacă la alba-neagra.

Nürenbergul românesc

Comparația, din păcate, se oprește aici. La Nürenberg a avut loc o judecată exigentă, dar dreaptă, care a închis unul dintre cele mai urâte capitole ale istoriei. La București, a început o mare mascaradă.

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

Face Klaus Iohannis o combinație în trei?

Și că a această discuție ar urma să fie invitată și doamna Laura Codruța Kovesi. Dacă se întâmplă așa ceva, atunci, din nou, puterea la cel mai înalt nivel din această țară este absolut originală. Adică președintele face o nemaivăzută.

O schimbă sau nu o schimbă?

În care este implicat viitorul unor personaje importante, cum este Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, dar și modul în care va decurge confruntarea politică între Stânga și Dreapta. Ca să nu mai vorbim despre factorul extern, aflat și el pe terenul de joc.

Laura Codruța Kovesi, la un capăt de drum

Din această perspectivă, întreaga societate românească este extrem de tensionată. Și, inevitabil, există din toate direcțiile opinii controversate sau chiar scandaloase.

De ce nu cedează DNA Prahova?

O lipsă de reacție din partea celor responsabili ar fi fost fatală. O lipsă de reacție ar fi însemnat nici mai mult nici ai puțin decât recunoașterea integrală a acuzațiilor aduse, ceea ce ar fi echivalat cu depunerea armelor. Operațiune urmată imediat de demisii în lanț, începând cu Laura Codruța Kovesi și mergând până a nivelul structurilor locale.

Scapi de cangrenă doar cu bisturiul

Este deja târziu și mă mir că până acum domnul Tudorel Toader, ministrul Justiției, care în mod constituțional este împuternicit să ia această măsură, nu i-a solicitat președintelui Klaus Iohannis demiterea Laurei Codruța Kovesi.

Prezidențiale fără Klaus Iohannis

Mă număr printre foarte puținii analiști ai vieții politice care au avansat teza conform căreia Klaus Iohannis va renunța de bună voie și nesilit de nimeni la un al doilea mandat.

Infracțiunea de serviciu

Este vorba de faimosul abuz în serviciu. Presupun că acest fenomen nemaîntâlnit ar fi trebuit să-i pună pe gânduri și pe cei câțiva juriști de marcă din Parlamentul României. În mod straniu însă, nimeni nu pornește de la această premiză pentru ca, făcând o analiză, să identifice cele mai bune soluții de viitor.

România arsă pe grătarul UE

În vorbe sau chiar prin proceduri concrete. Iar promotorii schimbărilor legislative au fost din nou incapabili să prevină ofensiva antiromânească și la fel de incapabili să treacă la contraofensivă.

La DNA, politică de la un cap la altul

Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale și s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruța Kovesi, indiferent ce explicații abracadabrante ne dă, nu a avut încotro. A fost pur și simplu în situația de a pune capacul și de a suna stingerea peste furtul secolului.

A văzut și Iohannis statul paralel

Președintele Klaus Iohannis a avut o intervenție publică, prin care a contestat vehement existența statului paralel. Ceea ce este însă absolut straniu este că el însuși, și asta încă de la începutul mandatului, a pus umărul la edificarea unui stat paralel. Și a făcut-o nu în puterea nopții, ci ziua, în amiaza mare. Printr-un document oficial supus adoptării Parlamentului României. Acest document există. El se numește Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Iar acolo este prezentat pe larg conceptul statului paralel, avut în vedere de Klaus Iohannis.

Tabelul rușinii

Publicăm o situație pe care am intitulat-o ”tabelul rușinii”. Pe bună dreptate. Se va vedea cum România a fost până acum umilită în raport cu alte state în ceea ce privește numărul de europarlamentari raportat la numărul de cetățeni. Vom putea observa cum și în viitor această situație va continua, grație prestației lamentabile a președintelui Klaus Iohannis la ultimul Consiliu European.

Cum reparăm ce a stricat Iohannis?

Solicitând ca, pe cale judecătorească, Forumul Democrat al Germanilor din România să fie declarat ”succesorul de drept a tuturor instituțiilor și organizațiilor germane care au fost desființate prin constrângere”, Klaus Iohannis a solicitat de fapt ca FDGR să devină succesorul Grupului Etnic German, organzație declarată criminală și scoasă în afara legii în 1944.

Iohannis îl reîncarnează pe Hitler

În consecință, în 1999 s-a dispus retrocedarea către FDGR a întregului patrimoniu intrat în posesia statului în 1948. Grupul Etnic German, care fusese creat în 1940, la presiunea Berlinului, printr-un decret semnat de mareșalul Ion Antonescu și având drept purtător de cuvânt Partidul Nazist, i-a transformat pe etnicii germani în luptători SS, circa 80.000 și a sfârșit prin a fi declarat drept organizație criminală de către Puterile Aliate, atât prin Tratatul de Pace cât și prin Convenția de Armistițiu.

Nucleara lui Golban pe capul lui Iohannis

Profesor doctor Radu Golban, stabilit în Elveția și autor al mai multor tratate de economie, lansează o adevărată bombă nucleară împotriva lui Klaus Iohannis. El a apelat la doi reputați specialiști din Germania și din Elveția în drept internațional public, iar aceștia au elaborat ample expertize prin care demonstrează că România a încălcat în mod flagrant atât tratatul de pace încheiat de Marile Puteri după cel de-al Doilea Război Mondial cât și Convenția de Armistițiu. Nici măcar fosta Germania Federală sau Uniunea Sovetică nu și-au permis în timpul Războiului Rece să ignore aceste documente internaționale.

Obiectivul ratat

Dar, înainte de toate, ar trebui să vedem dacă țintele alese de liberali sunt sau nu cele corecte. Dacă nu care cumva aceștia aleargă după cai verzi pe pereți.

Coșmarul Vestului – emanciparea Estului

În ce scop? Ce urmărește Vestul? De ce pentru vestul Europei emanciparea estului Europei reprezintă un coșmar?

Guvernul longeviv

Pentru a avea o imagine completă a ceea ce s-a întâmplat și pentru a vedea cum ar putea deveni longeviv al treilea Guvern, cel al doamnei Viorica Dăncilă, este indispensabilă o abordare mai profundă a situației politice de la noi. Din perspectiva diviziunii muncii. Între Executiv, partid și Parlament.