miercuri, 17 ianuarie 2018

Tăriceanu atacă la baionetă

Tăriceanu atacă la baionetă

Călin Popescu Tăriceanu nu se implică în războiul intern din PSD. Lasă taberele existente să se înfrunte pe parcursul acestei luni. Și este convins că oricine va fi învingătorul, va rămâne aliat în Parlament și la guvernare cu ALDE. În schimb, Tăriceanu deschide un nou front.

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Liderul ALDE se declară de acord cu angajamentul României de a aloca 2% din Produsul Intern Brut pentru înzestrarea forțelor armate. În același timp, pune câteva condiții. Unele explicite, altele implicite. Și îi bate subtil obrazul lui Klaus Iohannis. Dacă am înțeles bine ceea ce vrea să spună Călin Popescu Tăriceanu și încă nu a spus nici măcar printre dinți, voi face și efortul de a îl traduce pentru cei care citesc această analiză.

Călin Popescu Tăriceanu trage o linie groasă și roșie între ceea ce reprezintă interesul național, inclusiv geostrategic al României, și interesul comercial, urmărit de partenerii noștri din NATO și în special din Statele Unite. Interesul național este să ne punem Armata la punct, echipând-o corespunzător. Și de a face acest lucru în contra partidă cu principalii parteneri din NATO, astfel încât toate echipamentele militare, de la cele mai simple la cele mai sofisticate, să fie compatibile cu ale celorlalte armate. E clar că sunt necesare achiziții.

Pentru moment cel puțin, industria noastră de apărare distrusă în ultimii 28 de ani, după ce ocupase locul șase în lume, nu poate să asigure această necesitate de echipare modernă a Armatei. Deci sunt necesare achiziții. Inclusiv din Statele Unite. La acest capitol, Călin Popescu Tăriceanu, al doilea om în stat, este de acord cu Klaus Iohannis, primul om în stat.

Dezacordul însă începe chiar din acest punct. Tăriceanu îi bate obrazul lui Klaus Iohannis și, fără să o spună deschis, consideră că acesta s-a comportat ca un yes-man față de Donald Trump, dovedind lipsă de înțelepciune și de patriotism atunci când s-a grăbit să perfecteze achiziții în valoare de miliarde de dolari. Trebuia să-i consulte în prealabil pe specialiștii din Armată, pentru a verifica performanțele echipamentelor achiziționate.

Trebuia să-i consulte pe partenerii săi din Guvern, pentru a afla în prealabil dacă prețul este corect. Și avea obligația de a pune condiții. Iar una dintre cele mai importante condiții era întoarcerea miliardelor date în economia României, eventual chiar în industria de apărare, prin procedura numită offset. Știa și Klaus Iohannis, cum știe toată lumea cât de cât avizată, că producătorii de armanent din Statele Unite, pentru a-și vinde mai ușor marfa, obișnuiesc să întoarcă sumele oferite în totalitate sau în parte, făcând investiții, desigur profitabile și ele, în industria de specialitate a statului cumpărător.

Președintele Klaus Iohannis, conform lui Călin Popescu Tăriceanu, s-a grăbit și, grăbindu-se, a decis să pună atât Armata cât și Guvernul în fața faptului împlinit. Ce sugerează acest mesaj?

După opinia mea, sugestia este clară. Și are o dublă direcție. I se transmite astfel lui Klaus Iohannis un avertisment. În viitor, nici Parlamentul României și nici Guvernul nu vor mai fi dispuse, fără a fi fost consultate în prealabil, să accepte automat asemenea angajamente luate în numele statului român de către președintele Klaus Iohannis. Este totodată și un avertisment la adresa partenerilor noștri din NATO. Ei vor trebui să negocieze cu Iohannis numai după ce s-au asigurat că acesta, la rândul său, a primit un aviz de principiu din partea Parlamentului și Guvernului. Sau să negocieze direct cu Executivul de la București.

Fiindcă a abuzat de un privilegiu, lui Iohannis i se retrage practic dreptul de a se mai angaja de unul singur, în numele statului român. 

        Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Viorica Dăncilă – 'Doamna de Fier' a României

Nominalizarea Comitetului Executiv al PSD pentru funcția de premier al României în persoana doamnei Viorica Dăncilă este schimbarea de paradigmă de care avea nevoie PSD. Afirm acest lucru la puțin timp după nominalizare și cred că, din foarte multe puncte de vedere, este alegerea corectă. Prima femeie premier al României capătă contur în persoana unei doamne a politicii românești în adevăratul sens al cuvântului. Fidelă partidului și politicii social democrate, Viorica Dăncilă are un background care cu greu ar putea fi contestat.

La mâna președintelui

Nu are importanță pentru moment în ce circumstanțe a făcut-o. Nu se va ajunge la repetarea rușinosului procedeu al automoțiunii de cenzură pentru dărâmarea în Parlament de către PSD a propriului premier. Urmează să aflăm cum reacționează președintele Klaus Iohannis.

Și dacă Tudose nu se lasă?

Dar dacă Tudose nu se lasă? Dacă are niște ași în mânecă? Dacă se confirmă că este o dronă? Să vedeți în ce scenariu putem intra.

În PSD câștigătorul pierde tot

În timp ce Liviu Dragnea aleargă prin filiale, într-o operațiune tipică de campanie electorală, în Palatul Victoria, Mihai Tudose se pregătește. De un război pe care îl crede final. Fiecare dintre cei doi protagoniști acționează conform unui model propriu. Finalmente însă, scopul urmărit este acela de a obține un număr cât mai mare de susținători la sfârșitul acestei luni, când se va produce confruntarea de la Iași.

Tăriceanu atacă la baionetă

Mai necesar chiar decât noaptea cuțitelor lungi din PSD. El atacă în forță controversata temă a înarmării României. Dintr-o altă perspectivă, a parteneriatuui strategic consolidat cu Statele Unite.

Bădălău face jocul și câștigă PSD

În timp ce analiștii vorbeau din ce în ce mai insistent despre doi poli de putere în PSD, cel mai important fiind reprezentat de Liviu Dragnea și celălalt de nou sositul în competiția finală Mihai Tudose, eu am afirmat constant că sunt trei poli de putere. Și am atras atenția asupra influenței din ce în ce mai mari pe care o are Niculae Bădălău.

Război în statul paralel. Miza e PSD!

Dragnea poate juca sau nu cu demisia pe masă. Dacă o face, fiecare dintre părți speră la un rezultat decisiv în favoarea ei. Ar fi, deci, o provocare în dublu sens. Între atât de multe necunoscute, există totuși și o certitudine. Momentul este bine ales. Pentru că PSD, practic, nu are în acest moment vreun adversar suficient de puternic pentru a-i lua locul la guvernare.

Ziariști cumpărați la bucată. Sau în vrac
De Neptun TV 7 ianuarie 2018

Adică la grămadă, cu toate redacțiile pe care le dirijează. Ceea ce înseamnă că, la rândul lor, au intoxicat alți ziariști sau i-au transformat pur și simplu în unelte numai bune de executat diversiuni media. Și sunt doar două exemple. Atâta tot!

V4 sau V8?

Dar noua solidaritate este întrucâtva sub semnul întrebării. Ce urmăresc statele de la Visegrad în cele două formule? Ce șanse au ele de a-și impune din ce în ce mai energic interesele în fața nucleului dur al Uniunii Europene? Unde este interesul României?

Paradisul SRI

Sub ultimii trei prim-miniștri, Victor Ponta, Sorin Grindeanu și Mihai Tudose, media salariilor din această instituție a crescut exponențial, ajungând la 4.500 de lei pe lună. A crescut și numărul pensionarilor de lux, SRI numărând în prezent 10.410, de la 8.800 cât erau în 2011. Cum se explică acest fenomen?

Când Elena Udrea va vorbi...

2018 este anul în care, inevitabil, Elena Udrea va vorbi. În 2018 ea va fi pusă literalmente la zid. Va primi o condamnare după gratii. Acest deznodământ, corect sau incorect, nu mai poate fi evitat. La fel cum reacția previzibilă a Elenei Udrea nu lasă loc la prea multe incertitudini. Mulți dintre cei care au încercat să se decupleze de ea vor plăti, la pachet, o factură publică. Morală. Dar care poate deveni și penală.

Retragerea SRI din politică

Sunt zile în care analiștii se întrec în predicții despre 2018. Dar nicio prognoză nu poate sta în picioare, fără a avea un răspuns la întrebarea din titlu. Dacă SRI se retrage din politică, este una. Dacă SRI nu se retrage și continuă să supravegheze populația în masă, în scopul utilizării politice a informațiilor astfel obținute, este cu totul și cu totula alta. Prin urmare, eu unu mă încumet să încerc un răspuns.

Ambasadorii și orbul găinii

Unii ambasadori ai statelor europene acreditați la București, dacă nu sunt rău intenționați atunci ei suferă de orbul găinii. Este o expresie românească, pe care dânșii au cum să o înțeleagă întrucât, după cum au declarat, dispun de traducători. Întâmplător sau nu, ambasadorii la care mă refer, care se declară printr-o petiție colectivă îngrijorați de modificările aduse legilor Justiției, fac parte din nucleul dur al UE, construit în jurul Germaniei și care încă mai susține teza unei comunități cu mai multe viteze. Unde, evident, doar ei își asumă viteza cea mai mare. Așadar, aceștia se pregătesc să dea de pământ cu Parlamentul suveran al României, dar nu sunt la curent cu ceea ce, de fapt, s-a întâmplat în forul legiuitor al acestei țări. Am să le spun eu câte ceva.

Supravegherea în masă

România a făcut și face obiectul unor experimente. Cum a fost de pildă într-un trecut nu prea îndepărtat, în anii stalinismului, experimentul Pitești. În prezent, avem experimentul DNA. Și simultan mai avem și experimentul supravegherii în masă a românilor. Cât de nocive sunt asemenea practici este destul de ușor de evaluat. De ce anume am devenit un laborator de cobai mai întâi al Estului și, acum, al Vestului, iată o întrebare pentru care merită să facem efortul de a găsi un răspuns.

Inteligență marca SRI

Domnul Marincea ne anunță că investigațiile au ajuns la un alt nivel. După atât de multe zile și nopți, în care presupun că agenții SRI au gândit neobosit, fiind ajutați de Ministerul de Interne și Procuratură, care sunt organe de investigații, ne comunică următoarele.

Discordie pe frontul radicalilor liberi

Adevărata noutate constă în faptul că s-a putut observa cât de dezbinat este frontul #Rezist. Opoziția civică, la fel ca și opoziția politică.

Sub greutatea crimei

Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.

Palatul Victoria va fi luat cu asalt

Pe aceleași rețele de socializare a fost făcută o paralelă între evenimentele din decembrie 1989 și ceea ce urmează în România acestui sfârșit de an.

Orban ia bătaie de la Cioloș

Scorul dintre cei doi pe internet este năucitor. Dacian Cioloș îl calcă literalmente în picioare pe Ludovic Orban. În ceea ce priveste numărul de afișări. În ceea ce privește numărul de like-uri. Dar și de distribuiri. Ceea ce este straniu e că mesajele celor doi sunt de același tip. Nici conținutul și nici modul de exprimare nu diferă prea mult. Să fi devenit Cioloș peste noapte atât de popular în comparație cu Ludovic Orban? Sau explicația acestui fenomen paranormal trebuie căutată în altă parte?

Statul paralel a ucis și ucide

Trimisă de statul paralel. În misiune. Și teleghidată de o altă dronă, însuși premierul României, Mihai Tudose. Nici nu a venit bine și a reușit o primă performanță. 36 de milioane de euro mai puțin pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Sumă de care beneficiază ”industria”. Cum a reușit? Care sunt dedesubturile? Cine este acest Laurențiu Teodor Mihai, adus președinte la Casa Națională?