miercuri, 25 aprilie 2018

Terorismul Facebook

Terorismul Facebook

Facebook poate ucide. Rețelele sociale pot ucide. Trucurile utilizate pentru a ne citi preocupările, dorințele, intențiile, pot și ele să facă victime. Iar victimele suntem chiar noi. După caz, victime economice, comerciale sau politice. Și dacă tot am aflat asta, merită să ne întrebăm ce facem. Aruncăm și copilul odată cu apa murdară din copaie? Da sau nu?

Eu nu pot decât să mă amuz atunci când văd că din ce în ce mai mulți oameni de pe întreaga planetă se îngrijorează, se opăresc și se revoltă când descoperă că au fost manipulați. După ce, în prealabil, au fost cu atenție analizați și cercetați. Iar această revoltă este generată de uriașul scandal cunoscut sub numele de Cambridge Analytica. Ce l-a generat? Și de unde până unde această traumă, despre care se vorbește că au suferit-o sute de milioane de oameni, poate stârni amuzamentul?

Imediat după ce a fost inventată locomotiva, au  existat voci care i-au atenționat pe oameni că noua mașinărie poate fi mortală. Și s-a dovedit a fi adevărat. Au existat realmente accidente mortale în cazul cărora la mijloc s-a afat locomotiva. Cu aburi și apoi electrică. Cu toate astea, planeta s-au umplut de locomotive. Și penicilina poate ucide, dacă este greșit administrată. Și chiar a ucis. Cu toate acestea, ea a fost utilizată de sute de milioane de oameni.

Nu ar trebui să fie un secret pentru nimeni faptul că rețelele sociale, între care Facebook-ul a devenit temporar prevalent, îi ajută pe utilizatori să știe mai multe într-un timp record, să se conecteze cu ușurință unii cu alții, să devină în mod vădit și apoape instantaneu parte a unui întreg. Probabil că descoperirile din acest domeniu, pe care îl numim generic spațiu virtual, sunt cele mai importante din istoria omenirii. Și, nu cred că se îndoiește nimeni, beneficiile sunt pe măsură. Dar, ca și locomotiva, ca și penicilina, un lucru bun, care încape pe mâini criminale sau inconștiente, se poate transforma într-un lucru rău.

Nu este rău faptul că, utilizând rețelele sociale, ne cunoaștem mai bine unii pe alții și schimbăm informații cu o viteză uluitoare. Nu este rău nici atunci când ne constituim în mod spontan sau nespontan în grupuri și familii. Firește, de câte ori căutăm ceva pe internet, ne manifestăm preferințele. În aceste condiții, alții pot profita.

Scandalulul cu Cambridge Analytica, care afectează cât se poate de serios imperiul Facebook, ne obligă să facem câteva raționamente. Una dintre cele mai importante competiții care există este cea comercială. Toți producătorii vor să vândă. Pentru a vinde, trebuie să-și cunoască clienții. Rețelele sociale au devenit din această perspectivă o mină de aur. Este rău faptul că acești comercianți îmi cunosc preferințele? Este rău dacă ei află, cercetând spațiul virtual, că eu sunt total dezinteresat de guma de mestecat, dar mă interesează în schimb literatura? Este rău că, în loc să-mi posteze reclame cu gumă de mestecat, îmi pun sub ochi reclame cu titluri de cărți? Nu ar trebui să fie rău.

O altă competiție dintre multele competiții, care se desfășoară pe planetă și care e la fel de permanentă, are loc în politică. Este rău că un partid politic sau o familie de partide politice încearcă să descopere, utilizând rețelele sociale, ce anume mă preocupă? Ce așteptări am? Este rău faptul că, cumpărând și prelucrând asemenea informații, departamentele de strategie politică și cele de comunicare ale partidelor își adaptează proiectele în funcție de ceea ce oamenii își doresc? Eu cred că nu.

Altceva este rău. Există o linie de demarcație, care în acest moment este prea vagă și care separă fața benefică de fața malefică a revoluției informaționale. Dacă nu este greșit și rău să afli, este în schimb greșit și rău să manipulezi. De pildă, atunci când competiția comercială se transformă în război comercial și când în luptă este aruncată această teribilă armă a universului virtual, este posibil și chiar se întâmplă ca informațiile culese despre mine să fie utilizate pentru a mă manipula. Să nu cumpăr un anumit produs. Sau să cumpăr un anumit produs. Iar această manipulare este mai consistentă atunci când e însoțită de informații mincinoase. Cum că un produs are calități pe care de fapt nu le are. Cum că alt produs este mai rău și mai nociv decât altul și, ca atare, trebuie să ne ferim de el.

În politică, firmele specializate în manipulare pot câștiga bani grei nu numai de la partidele politice ci și de la state. Atunci când partidele politice și statele utilizează ca tehnică de manipulare propaganda neagră. Când sunt lansate pe piață informații cu totul și cu totul false despre virtuțile sau perspectivele unui partid ori ale unui stat sau informații șocante despre lucruri rele pe care, vezi Doamne, le face un partid sau un stat.

Este momentul în care spațiul virtual, dominat în prezent de Facebook, mâine de altceva, se poate transforma nu numai într-o armă perversă, ci și într-o armă letală. Căreia îi cad victime sute de milioane de oameni sau chiar națiuni întregi, atunci când este în plină desfășurare o confruntare de tip geopolitic.

Este indiscutabil vorba despre o formă de terorism. Aparent inofensiv sau prea puțin ofensiv. În realitate, avem de-a face cu cel mai atroce instrument de teroare din epoca pe care o trăim. Și, ca de obicei, atunci când oamenii se confruntă cu fenomene atât de periculoase, apărarea individuală este ineficientă. Și păguboasă. Ce să facă oamenii? Să arunce la coșul de gunoi toate dispozitivele electronice din buzunar și din casă? Să incinereze una dintre cele mai importante invenții ale civilizației? Sau să se transforme fiecare în parte într-un fel de haiduci, care se luptă singuri cu sistemul?

Nu există decât o singură formă în care ne putem apăra. Ea se numește apărarea colectivă. Dar apărarea colectivă înseamnă mobilizarea în acest sens a autorității și capacității statelor. Ce ne facem însă când există state care organizează ele însele asemenea operațiuni de tip terorist împotriva propriilor cetățeni? Sunt situații tipice în care respectivii cetățeni ar trebui să se mobilizeze pentru ca, împreună, să aducă statele pe linie încercând astfel să evite deraierea acestora.

Iar tot secretul, dacă am ajuns atât de departe, este educația fiecăruia dintre noi. Cu analfabeții funcționali nu se poate face nimic. Dar oamenii care știu să se informeze din mai multe surse, capabili să confrunte ceea ce află, să separe adevărurile de minciună, sunt întotdeauna în stare – și asta s-a dovedit în întreaga istorie – să lupte cu succes împotriva oricărui tip de agresiune care se desfășoară împotriva lor.

   Editorial de Sorin Roșca Stănescu

Comenteaza aceasta stire

Coautor la înalta trădare

Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Talibanii foamei

Mișcarea Occupy, demonstrațiile pentru egalitatea de sexe, demonstrațiile pentru nediferențierea sexelor sau alte idealuri utopice, născute în laboratoarele unor "gânditori cu bască", finanțați de puzderia de ONG-uri de dreapta, ce papă banii exponenților serioși ai marelui capital sau ai corporațiilor, al căror scop este acela de a nu pierde pozițiile de lideri ai profiturilor.

Dovada simbiozei SRI-DNA

Săptămâna Patimilor nu s-a încheiat. Vor urma și altele. Statul paralel va fi călcat cu trenul. Ceea ce veți afla și veți vedea sunt probe furnizate de maiorul SRI Daniel Florea. Care astăzi trage ponoasele pentru că, în urmă cu mai mulți ani, înțelegând că se încalcă legea, a încercat să împiedice mizeria.

Taberele de vară SRI și traseul secretelor de stat

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI.

Cursul de semantică al doamnei Kovesi

La nicio săptămână după ce l-a amenițat cu un proces pe Sebastian Ghiță, răspunzându-i astfel „inculpatului”, din nou doamna Laura Codruța Kovesi iese la rampă. De această dată, pentru a ține un curs de semantică. Făcând diferența specifică dintre colaborare și cooperare. Cu trimitere expresă la faimoasele protocoale. Despre care până de curând a spus că nici măcar nu existau. Tot o chestiune de semantică.

Cercul vicios al protocoalelor

S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Cercul vicios al protocoalelor

Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.