duminică, 26 martie 2017

Victorie? Nu, o înfrângere a imposturii

loading...
Victorie? Nu, o înfrângere a imposturii

Victoria PSD în alegerile parlamentare este doar prin proporții o surpriză. În realitate, ca partid singur, a câștigat de fiecare dată alegerile. Învinsă doar de coaliții, stânga românească tradițională - fără excese naționaliste de extremă stânga - a rămas populară (și) după '89.

Și nu din nostalgii comuniste, cum simplist consideră unii, ci din structura tradițională a societății. Cei mai mulți dintre patronii de după Revoluție s-au dovedit veroși, cu o imagine pliată pe profilul unor Gigi Becali, Dan Voiculescu, Dan Adamescu, Viorel Cataramă ș.a.m.d. Salarii mici și monopol de piață, care nu au încurajat formarea unei adevărate clase de mijloc decât foarte târziu, și aceea altcătuită nu din mici patroni (''buticari'', cum li se spunea inițial), ci din posesori de franșize, spații închiriate prin malluri și abia în ultimul rând de SALARIAȚI plătiți ceva mai bine, ''corporatiști'', cu bună pregătire profesională. Marea masă a rămas însă cea de salariați pauperi, cu rate la bănci și la magazine și cu speranța oricărei promisiuni a măririi salariului minim pe economie, relaxării fiscale și asigurării unui trai decent, inclusiv prin asistență socială și medicală.  

          Ceea ce dreapta românească n-a știut să promită niciodată. Aceeași dreaptă rămasă în conștința populară drept ''cea care a închis spitale'', a tăiat pensii și s-a opus - inclusiv foarte de curând - măririi salariilor. Inclusiv pentru medici și profesori, votanți în mod tradițional ai dreptei. Care nu au votat de astă dată PSD, dar au stat acasă, ajutând cel mai mare partid politic din România să se raporteze la o cifră mai mică de votanți (prezență la vot) și astfel să obțină un procent absolut, mai mare.

          Și a mai contat enorm ceva, pentru cei dezamăgiți, care au stat de data asta acasă: spulberarea iluziei pe care și-o puseseră, când l-au votat pe Klaus Johannis președinte. Și pentru când au ieșit în stradă după #Colectiv, pentru ca președintele să-și poate pune premierul LUI, Dacian Cioloș. Doi ani, respectiv un an, în care impostura celor doi și-a arătat dinții rânjiți.

          Primul, un înveliș găunos al unui personaj grandoman, frustrat, mărginit, incapabil să transmită două idei coerente, care să nu fie scrise pe o hârtie și să-i aparțină. Un ''politician'' impostor, fost gospodar de oraș cu relativ succes, lipsit de o viziune integratoare proprie, care molfăie de doi ani șabloane ca ''lupta împotriva corupției'', ''DNA'' și ''UE''. Un președinte care, atunci câd deschide gura, dă drumul la ''fluturi''.

          Al doilea, un prim ministru recomandat doar de calitatea de general de Informații a tatălui, și nu de expertiza căpătată chipurile la Bruxelles. Bolovănos în vorbire și lipsit de autoritate reală, șeful unui guvern rușinos, format din oaste de strânsură, care a schimbat într-un an o jumătate de garnitură. Care a pierdut o moțiune simplă, pe Justiție, dar n-a avut tăria să demită (și) acel ministru, în formă de prună.

          A treia, în sfârșit, Alina Gorghiu - un lider artificial de partid, impus de președintele Johannis, în locul unei competiții cinstite pentru șefia PNL. Un personaj cu apariție și limbaj de starletă porno, iritantă și deloc carismatică. O conducere bicefală inițial, alături de un alt personaj monstruos, Vasile Blaga, dar care măcar putea să mobilizeze electoratul vechiului PD, partid cu o disciplină de stânga, cum a și fost inițial, până la alăturarea codiței ''-L''.

          Este tabloul în urma căruia jumătate din românii care au fost la vot au pus ștampila cu sete pe PSD, chiar dacă Liviu Dragnea nu trece drept vreun lider simpatic. Iar șase din zece români au stat acasă, cei mai mulți, dintre cei care obișnuiau să vină totuși la vot, votanți tradițional ai dreptei. Este victoria PSD, dar și faptul că, pe o realitate socio-istorică ce nu-i e favorabilă nici după '89, dreapta românescă se mai bate și singură.

loading...

Comenteaza aceasta stire

Și marmota învelea ciocolata, pardon pe Kovesi … în Le Monde

Vineri seara, pe început de week-end, o așa zisă știre cade din Le Monde în rutina românească, precum cărămida în geamul bisericii. Aparent, din senin un top al celor mai promițători politicieni europeni, întocmit de cei de la Le Monde, după criterii numai de ei știute, o plasează pe Laura Codruța Kovesi în primii patru cei mai promițători tineri politicieni europeni ?!

Toxicbook
De Sorin-Lucian Ionescu 20 martie 2017

De câte ori sunt întrebat, de obicei de cei care ''n-au și nu vor să aibă'', ce-i aia facebook, le răspund simplu: facebook e... ceea ce vrei tu să fie. Poți să-ți promovezi afacerea, să agăți parteneri pe facebook, să râzi de toți și de toate, să fii hater, să afli noutăți, cine-a mai murit, a cui e ziua, să te uiți la știri... Inclusiv la știri false.

Daca Ciolos e locomotiva, de ce pleaca la fier vechi?

Domnul Dacian Ciolos a prins gustul puterii. Nu de azi, de ieri. Iar acum se incordeaza. Ameninta ca isi face partid. Pentru a obtine, eventual, un alt partid pe tava. Poate PNL. Poate USR. Poate “#Rezist”. In mod cert, se intampla un fenomen straniu. Sunt multi care au afirmat si inca afirma ca Dacian Ciolos are priza la popor. Ca e carismatic. Ca are un electorat al lui. Ca e locomotiva. Si totusi nimeni nu il vrea. Oare de ce?

Da, oriunde în lume, numirile vârfurilor din justiție sunt politice! Altă întrebare!?

Stupefiat privesc, de la începutul acestei săptămâni, zbaterile publice ale Procurorului General Augustin Lazăr și ale Procurorului Șef al DNA Laura Codruța Kovesi, la anunțul făcut de Ministrul Justiției Tudorel Toader, privind evaluarea activității celor doi. Atât Kovesi cât și Lazăr spun public că evaluarea activității lor nu poate fi făcută de ministrul justiției, ci doar de forul profesional numit, adică celebrul CSM, recte Consiliul Superior al Magistraturii.

Nu, nu e Dragnea

În ultima vreme, unii și-au făcut o nouă ''icoană'', numai bună de aruncat în ea cu săgeți de Darts și scuipați. Se numește Liviu Dragnea. E-adevărat, o majoritate relativă...

Klaus a dat, Iohannis a luat

Statul roman a facut o buna afacere. A dat din proprietatea sa un mare numar de proprietati imobiliare si a devenit chirias. Cetatenii acestei tari platesc, acum, chirii uriase pentru ceea ce aveau de drept. De cealalta parte, Klaus Iohannis a dat un tun urias.

Să îl denunțăm pe Moromete!

Unul dintre subiectele date la faza județeană a Olimpiadei de Limba și Literatura Română din Prahova a fost redactarea unui “denunț”. Dincolo de penibilul și hilarul acestei afirmații, conform căreia “denunțul” este considerat un mijloc de exprimare literar, situația pare una desprinsă din perioada revoluției proletcultiste a anilor ’50, când tinerii trebuiau educați în spiritul și valorile unei noi ere, unde burghezul era considerat inamicul societății glorioase, pe care partidul încerca să o clădească pentru întregul popor.