luni, 23 octombrie 2017

Victorie? Nu, o înfrângere a imposturii

Victorie? Nu, o înfrângere a imposturii

Victoria PSD în alegerile parlamentare este doar prin proporții o surpriză. În realitate, ca partid singur, a câștigat de fiecare dată alegerile. Învinsă doar de coaliții, stânga românească tradițională - fără excese naționaliste de extremă stânga - a rămas populară (și) după '89.

Și nu din nostalgii comuniste, cum simplist consideră unii, ci din structura tradițională a societății. Cei mai mulți dintre patronii de după Revoluție s-au dovedit veroși, cu o imagine pliată pe profilul unor Gigi Becali, Dan Voiculescu, Dan Adamescu, Viorel Cataramă ș.a.m.d. Salarii mici și monopol de piață, care nu au încurajat formarea unei adevărate clase de mijloc decât foarte târziu, și aceea altcătuită nu din mici patroni (''buticari'', cum li se spunea inițial), ci din posesori de franșize, spații închiriate prin malluri și abia în ultimul rând de SALARIAȚI plătiți ceva mai bine, ''corporatiști'', cu bună pregătire profesională. Marea masă a rămas însă cea de salariați pauperi, cu rate la bănci și la magazine și cu speranța oricărei promisiuni a măririi salariului minim pe economie, relaxării fiscale și asigurării unui trai decent, inclusiv prin asistență socială și medicală.  

          Ceea ce dreapta românească n-a știut să promită niciodată. Aceeași dreaptă rămasă în conștința populară drept ''cea care a închis spitale'', a tăiat pensii și s-a opus - inclusiv foarte de curând - măririi salariilor. Inclusiv pentru medici și profesori, votanți în mod tradițional ai dreptei. Care nu au votat de astă dată PSD, dar au stat acasă, ajutând cel mai mare partid politic din România să se raporteze la o cifră mai mică de votanți (prezență la vot) și astfel să obțină un procent absolut, mai mare.

          Și a mai contat enorm ceva, pentru cei dezamăgiți, care au stat de data asta acasă: spulberarea iluziei pe care și-o puseseră, când l-au votat pe Klaus Johannis președinte. Și pentru când au ieșit în stradă după #Colectiv, pentru ca președintele să-și poate pune premierul LUI, Dacian Cioloș. Doi ani, respectiv un an, în care impostura celor doi și-a arătat dinții rânjiți.

          Primul, un înveliș găunos al unui personaj grandoman, frustrat, mărginit, incapabil să transmită două idei coerente, care să nu fie scrise pe o hârtie și să-i aparțină. Un ''politician'' impostor, fost gospodar de oraș cu relativ succes, lipsit de o viziune integratoare proprie, care molfăie de doi ani șabloane ca ''lupta împotriva corupției'', ''DNA'' și ''UE''. Un președinte care, atunci câd deschide gura, dă drumul la ''fluturi''.

          Al doilea, un prim ministru recomandat doar de calitatea de general de Informații a tatălui, și nu de expertiza căpătată chipurile la Bruxelles. Bolovănos în vorbire și lipsit de autoritate reală, șeful unui guvern rușinos, format din oaste de strânsură, care a schimbat într-un an o jumătate de garnitură. Care a pierdut o moțiune simplă, pe Justiție, dar n-a avut tăria să demită (și) acel ministru, în formă de prună.

          A treia, în sfârșit, Alina Gorghiu - un lider artificial de partid, impus de președintele Johannis, în locul unei competiții cinstite pentru șefia PNL. Un personaj cu apariție și limbaj de starletă porno, iritantă și deloc carismatică. O conducere bicefală inițial, alături de un alt personaj monstruos, Vasile Blaga, dar care măcar putea să mobilizeze electoratul vechiului PD, partid cu o disciplină de stânga, cum a și fost inițial, până la alăturarea codiței ''-L''.

          Este tabloul în urma căruia jumătate din românii care au fost la vot au pus ștampila cu sete pe PSD, chiar dacă Liviu Dragnea nu trece drept vreun lider simpatic. Iar șase din zece români au stat acasă, cei mai mulți, dintre cei care obișnuiau să vină totuși la vot, votanți tradițional ai dreptei. Este victoria PSD, dar și faptul că, pe o realitate socio-istorică ce nu-i e favorabilă nici după '89, dreapta românescă se mai bate și singură.

Comenteaza aceasta stire

Omide - 'Cronicile Războienilor!'

Omide ( cu accent pe e) a fost primul emigrant de pe strada noastră, a plecat imediat după 90 în Franța și-o vreme n-am mai auzit nimic de el aproape că-l uitasem când a reapărut voios, cu figura lui de dansator disco, partea tare era că venise însoțit de o doamnă care putea să ne fie bunică,

Peripeții / escrocherii americane

Acum câteva luni de zile am achiziționat un receiver de la Compania Tvp... în speranța de a recepționa canalele TV românești aici în America, pentru care am plătit inițial suma de 160$, iar la 3 luni ne-au comunicat că trebuie achiziționat un alt receiver, întrucât cel vechi nu mai corespundea.

Să vă povestesc de ce nu am eu prieteni români în Italia
De Neptun TV 16 octombrie 2017

Mi s-a confirmat pentru a mia oară că românii sunt un neam de ciudați, neadaptați, pur și simplu groaznici.

Chiar și la DNA 'cadrele se mai rotește, tovarăși' (!?)

O non-știre a înnebunit, aseară, programele posturilor de știri - aceea conform căreia Laura Codruța Kövesi își va da demisia în această săptămână. Adevărată sau nu, mie mi se pare mult mai interesant modul în care anormalitatea a devenit normalitate. Băi, frate, odată suflarea românească vorbea despre un eveniment care, într-o societate democratică normală, ar fi fost un fapt cotidian.

Votul din CSM vrea să spună: Noi procurori și judecători vrem să facem politică nu justiție

                                                       ...

În 'pas de gâscă': Angela Merkel devine cel mai longeviv cancelar al Germaniei!

Din perspectiva Uniunii Europene alegerile din Germania sunt la fel de importante ca cele din Franța, dacă ținem cont de faptul că odată cu Brexit –ul, Germania și Franța sunt principalii piloni ai UE și reprezintă cele mai puternice economii europene.