joi, 19 aprilie 2018

Vizita președintelui Klaus Iohannis în SUA un succes… doar pentru propagandă

Vizita președintelui Klaus Iohannis în SUA un succes… doar pentru propagandă

Recent încheiata vizită a Președintelui României Klaus Iohannis în SUA a acaparat, cu fraze pompoase meșteșugite la superlativ, aproape toată media românească. Dincolo de etichete precum vizită istorică, moment istoric sau alte înflorituri apărute din condeiele propagandei, dar și a unora dintre naivi, mi-aș permite o altă abordare, oarecum comparativă.

În urmă cu 39 de ani, pe aceiași peluză de la Casa Albă, cu surle, trâmbițe și protocol, Nicolae Ceaușescu era scos în conferință de presă de către al treizeci și nouălea președinte al SUA, Jimmy Carter. Într-un context istoric și geopolitic diferit, democratul  Jimmy Carter a elogiat personalitatea lui Nicolae Ceaușescu și poporul român căruia, ca și republicanul Donald Trump, îi prevedea un viitor luminos.

Dincolo de festivism, propagandă și un protocol atent executat, vizita din 1978 a lui Nicolae Ceaușescu a avut și urmări practice, de importantă economică semnificativă pentru România. Spre exemplu, a fost momentul în care s-a prelungit Acordul de Schimb, dintre SUA și România, prin care se estima, chiar de Jimmy Carter, că schimburile comerciale dintre cele două state ajungeau la un miliard de dolari. Și asta în 1978! Congresul a aprobat prelungirea pe trei ani a acordului comercial și a reînnoit Clauza națiunii celei mai favorizate,  acordată deja României, pentru încă 12 luni. Oficialitățile române au semnat un acord cu Control Data Corporation din Minneapolis (în sectorul prelucrării datelor, al computerelor și alte domenii înrudite), precum și alte acorduri de cooperare economică și tehnică, toate încheiate pentru zece ani. Acordul în domeniul informatic a fost primul de acest fel între o firmă americană și România. La aceasta se adăuga vânzarea către statul român a unor licențe în tehnica de vârf. Acestea au fost în mare rezultatele vizitei din 1978, a lui Nicolae Ceaușescu, în capitala “occidentului dușmănos”, în plină epocă a „Războiului Rece”.

Ce a fost, dincolo de festivism și propagandă în vizita la Washington, făcută de Klaus Iohannis la „Aliatul Transatlantic”, în plină perioadă de cooperare?

Păi, putem enumera o bătaie pe umăr, dată de Trump lui Iohannis, mult prea familiară pentru a fi sinceră, un fel de bătaie amicală pe umăr, pe care clientul casei o dă chelnerului care a servit perfect supa. Această bătaie pe umăr ar fi putut fi o recunoaștere amicală a rolului României în politica externă, sau a aportului lui Iohannis în domeniu, dacă România sau Iohannis ar fi avut vreun rol sau aport în politica externă.  Mai putem enumera mesajele de genul președintele american ne iubește și ne prevede un viitor luminos sau mesajul că Iohannis este popular (!?). Spre final,  Donald Trump ne-a mai spus că ne apreciază că ne respectăm angajamentul de a aloca 2% pentru înarmare și că suntem importanți în bătălia contra ISIS ?! Tot la capitolul vorbe mai consemnăm și că cel mai puternic om al planetei ne-a dat asigurări că relația dintre București și Washington este mai bună ca niciodată. La capitolul câștiguri practice pentru românii plătitori de taxe, din vizita lui Klaus Iohannis la Casa Albă a rămas un evaziv “mai vorbim”, ca răspuns la principala noastră problemă, cea a ridicării vizelor.

În schimb, Klaus Iohannis, vorba lui Vanghelie „pe persoană fizică” a obținut o susținere ceva. A obținut susținerea, cel puțin declarativă, a șefului administrației americane pentru marota numită “lupta împotriva corupției” care, în condițiile dezagregării accentuate a partidelor de dreapta, îi va ține loc, lui Klaus Iohannis, ca rampă de lansare în cursa spre cel de-al doi-lea mandat la Cotroceni. Bineînțeles că acest mesaj, de susținere a luptei împotriva corupției îi va permite lui Iohannis să țină pe funcțiile din justiție tristele figuri compromise ce întruchipează „Statului de drept”, precum Laura Codruța Kovesi, Augustin Lazăr etc.

Privită în această lumină, după umila mea părere, vizita oficială a lui Klaus Iohannis la Washington a fost un eșec prezentat triumfalist de o pleiadă de jurnaliști, deveniți cu sau fără voie propagandiști, dar un eșec care îl reinventează pe Klaus Iohannis președintele jucător.

Editorial de Silviu Molnar

 

Comenteaza aceasta stire

Coautor la înalta trădare

Înseamnă că la vârful ei a existat un al treilea personaj care poate fi acuzat de înaltă trădare. Ghici cine era ministrul Apărării când s-a declanșat operațiunea? Gabriel Oprea.

Talibanii foamei

Mișcarea Occupy, demonstrațiile pentru egalitatea de sexe, demonstrațiile pentru nediferențierea sexelor sau alte idealuri utopice, născute în laboratoarele unor "gânditori cu bască", finanțați de puzderia de ONG-uri de dreapta, ce papă banii exponenților serioși ai marelui capital sau ai corporațiilor, al căror scop este acela de a nu pierde pozițiile de lideri ai profiturilor.

Dovada simbiozei SRI-DNA

Săptămâna Patimilor nu s-a încheiat. Vor urma și altele. Statul paralel va fi călcat cu trenul. Ceea ce veți afla și veți vedea sunt probe furnizate de maiorul SRI Daniel Florea. Care astăzi trage ponoasele pentru că, în urmă cu mai mulți ani, înțelegând că se încalcă legea, a încercat să împiedice mizeria.

Taberele de vară SRI și traseul secretelor de stat

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI.

Cursul de semantică al doamnei Kovesi

La nicio săptămână după ce l-a amenițat cu un proces pe Sebastian Ghiță, răspunzându-i astfel „inculpatului”, din nou doamna Laura Codruța Kovesi iese la rampă. De această dată, pentru a ține un curs de semantică. Făcând diferența specifică dintre colaborare și cooperare. Cu trimitere expresă la faimoasele protocoale. Despre care până de curând a spus că nici măcar nu existau. Tot o chestiune de semantică.

Cercul vicios al protocoalelor

S-a ajuns într-o situație imposibilă. Tipică pentru un stat cu o democrație eșuată. Rapoartele de activitate ale Serviciului Român de Informații din 2015, 2016 și 2017, dacă Parlamentul își face datoria, trebuie analizate și este obligatoriu să primească un vot. Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Cercul vicios al protocoalelor

Fie de aprobare, fie de respingere. În caz contrar, legile acestui stat vor fi ignorate și în 2018, așa cum s-a întâmplat în anii anteriori. Parlamentul este însă legat de mâini și de picioare. Așa cum am demonstrat ieri, succint, pe pagina mea de Facebook. Veți vedea că blocajul e total.

Terorismul Facebook

Eu nu pot decât să mă amuz atunci când văd că din ce în ce mai mulți oameni de pe întreaga planetă se îngrijorează, se opăresc și se revoltă când descoperă că au fost manipulați. După ce, în prealabil, au fost cu atenție analizați și cercetați. Iar această revoltă este generată de uriașul scandal cunoscut sub numele de Cambridge Analytica. Ce l-a generat? Și de unde până unde această traumă, despre care se vorbește că au suferit-o sute de milioane de oameni, poate stârni amuzamentul?

Capturarea Justiției

S-o luăm pe rând. Lavinia Coțofană își expune drama personală, relatând cum a fost măturată de la judecătoria din Arad ca pedeapsă pentru că a descoperit, chiar în interiorul acestei instituții, operațiuni financiare ilegale, pe care le-a semnalat la CSM. Dar dincolo de executarea acestei judecătoare, care în sine este un fapt scandalos, ni se înfățișează încă un mecanism diabolic, care a condus la capturarea Justiției și la edificarea statului paralel. Am aflat și m-am crucit. Iar acum puteți să vă cruciți și dvs. Serviciul Român de Informații face training cu judecătorii și procurorii.

S-au pierdut scrisorile?

Oare s-au pierdut somațiile scrise ale Comisie din arhivele Ministerului Justiției? Știm acum că toate depeșele îi erau adresate ministrului Justiției. Indiferent cine a fost acesta.

Aștept despăgubiri! Mari!

Dar începe calvarul pentru ANI. Fiindcă îi cer despăgubiri substanțiale. Pe care sper din tot sufletul să le plătească cei vinovați. Nu dumneavoastră sunteți vinovați. Ci ei.