duminică, 20 mai 2018

Votul din CSM vrea să spună: Noi procurori și judecători vrem să facem politică nu justiție

Votul din CSM vrea să spună: Noi procurori și judecători vrem să facem politică nu justiție

                                                                                                                           Editorial de Silviu Molnar

Avizul negativ dat legilor justiției de către Consiliul Superior al Magistraturii era unul previzibil, în condițiile în care acest pachet de legi își propune să introducă măsura sancționării magistraților, atunci când deciziile lor, fie că sunt judecători sau procurori sunt strâmbe, iar zeița cu balanță pare dezlegată la ochi.

Evul Mediu a fost marcat de injustiția legilor și de impunerea deciziilor judecătorești în funcție de factori subiectivi, precum plata judecății, sau interesele politice și pecuniare ale seniorului, adică ale stăpânitorului.

Pentru ca toate deciziile strâmbe, să nu fie contestate, în epoca întunecată a fost inventată sintagma de „drept divin”. Conceptul a devenit rapid o doctrină prin care era justificată puterea nedemocratică, deciziile strâmbe, în general abuzarea și pervertirea conceptelor de adevăr, dreptate, justiție. Explicația era una simplă: Asta e voința lui Dumnezeu! Și nici nu mai conta restul, precum adevăr, dreptate, justiție socială. Această justificare implica adesea și trimiteri la o genealogie mitică, la o 'sămânță aleasă'.

Extrapolând un pic, nu vi se pare că în aceste zile, cei care se opun schimbării legilor justiției vorbesc despre deciziile justiției ca fiind de necomentat, iar despre magistrați ca fiind deasupra oricărei critici, precum 'sămânță aleasă'. Cu alte cuvinte, aparatului din magistratură, reprezentat de CSM nu îi convine că, după ce proiectul lui Tudorel Toader devine lege, precum un medic, sau precum un șofer profesionist și magistratul va trebui să plătească atunci când greșește. Lipsa de răspundere profesională este considerată se pare un apanaj al funcției, dar și un semn de independență în exercitarea funcției, întocmai ca sintagma medievală: Asta e voința lui Dumnezeu!

Talibanii menținerii actualei stări de fapt eludează și câteva argumente care recomandă schimbarea actualelor mecanisme ce guvernează justiția românească. Dintre acestea cel mai important este acela că România este pe locul trei în topul țărilor Uniunii Europene cu cele mai multe reclamații la CEDO, iar cuantumul despăgubirilor anuale, plătite de statul românâ celor care abia la Strasbourg și-au găsit dreptatea se ridică la milioane de euro.

Și o altă ciudățenie: Actualele legi ce guvernează funcționarea justiției românești au fost impuse în 2005, de către Monica Macovei, la cererea lui Traian Băsescu, prin asumarea răspunderii guvernului, deci fără nici o consultare publică sau drept la replică, din partea vreunui organism profesional. Acum, însuși discuția publică despre schimbarea acestor legi este una contestată.

Privit în această lumină, avizul negativ dat la CSM legilor justiției pare să fie un scuipat pe obrazul contribuabilului, o flegmă, de la o castă născută din împerecherea ideilor lui Traian Băsescu cu dibăcia malefică a Monicăi Macovei.

Comenteaza aceasta stire

În chestiunea mutării ambasadei Klaus Iohannis e doar un Yes-Man sau își negociază interesul propriu?

În mass-media europeană ies la iveală motivele enervării lui Klaus Iohannis și a gafei cu damf antisemit, ce au culminat cu cererea teatrală de demisie, adresată premierului Viorica Dăncilă.

În relația București - Tel Aviv, Klaus Iohannis este precum elefantul în magazinul de porțelanuri

Precum un elefant în magazinul de porțelanuri, Klaus Iohannis dovedește că nu știe cum să meargă, fără să producă cioburi. Ultima gafă, care mie mi se pare de “proporții biblice” având în vedere înălțimea funcției, a fost declarația despre scopul vizitei lui Liviu Dragnea în Israel, al cărei mesaj a fost unul asemănător mesajelor adepților teoriei conspirației și care din surse obscure împânzesc social media și care vorbesc de israelieni ca fiind manipulatorii din umbră ai lumii.